Dunarea - comoara romaneasca

TIPĂREȘTE

S-a incheiat mini-intalnirea AFA de Paște

Ne luam la revedere de la Kladovo, un oras mic, cochet, plin de viata, cu oamenii foarte primitori. Fatadele cladirilor pot aduce aminte de trecut, insa acesta nu este un oras istoric fantoma, caci freamata de oameni, localnici si turisti deopotriva. Strazile sunt pline de cafenele, restaurante, patiserii, magazine cu delicatese. Orasul nu a fost inca acaparat de lanturile de magazine internationale, iar pe strazile din centru veti gasi zona buticurilor prin care puteti rataci ore intregi in cautarea darului personalizat.

Pentru ca am vrut sa prelungim sederea si pentru ca aerul de vacanţă inca plutea am lasat in dreapta Portile de Fier I si am urmat soseaua ce serpuieste prin Muntii Miroc, sosea sapata in munti si presarata cu numeroase tuneluri si poduri si din cand in cand cu locuri unde poti opri pentru a privi apa cea mare si albastra.

Dupa 12 km aveam sa ajungem in localitatea Tekije. In urma construirii barajului de la Portile de Fier vechea asezare Tekije ca si alte sate sarbesti (si romanesti, inclusiv celebra insula Ada Kaleh au fost inundate de apele lacului de acumulare), asa ca locuitorii au fost stramutati formand actuala localitate Tekije. Populatia majoritara este formata din sarbi alaturi de care locuiesc si romani. Ocupatia predominanta a locuitorilor este pescuitul.

In zona Cazanelor Mici pe malul sirbesc (stiam de cand am fost in excursie cu barca de la Orsova si de care nu te poti apropia f mult fiind in apele teritoriale sirbesti) se afla Tabula Traiana descoperită în anul 1961, atunci când autorităţile de la acea vreme au luat decizia ca întreaga zonă să fie cercetată din punct de vedere arheologic atât în România, cât şi în Serbia, dat fiind faptul că se intenţiona începerea lucrărilor la hidrocentrala Porţile de Fier I şi se ştia faptul că o serie de vestigii urmau să fie acoperite de apele Dunării. Aşa se face că în perioada de dinaintea construcţiei de la barajul Porţile de Fier I, acest monument a fost strămutat de la locul de origine, ţinând cont de faptul că apele fluviului aveau să crească considerabil. Astfel, pentru a putea fi salvat a fost ridicat la o înălţime de aproape 30 de metri.

Continuam drumul si zarim pe malul romanesc Chipul lui Decebal si Manastirea Mraconia. Ne oprim intr-un refugiu sa facem poze. In aceste refugii se aflau bancute in cazul in care doreai sa stai sa mananci, sa te odihnesti. Șoseaua virajată are un asfalt bun si cu toate acestea putine masini am intalnit desi drumul arata ca duce spre Belgrad. Trecem de Donji Milanovac, drum ce trece pe la marginea Parcului National Djerdap, si mergem pur si simplu pe langa Dunare, odata cu ea.

Casute albe, cochete pe dealuri si gradini ingrijite, pomi deja in floare, semn ca parca vremea a fost mai prietenoasa aici.

Ne hotaram sa ne intoarcem si pe pamant romanesc. Trecem granita la Portile de Fier I. Si incepe statul la coada, si gropile. Ale noastre. Ajungem in Orsova, trecem prin Eselnita si observam diferenta dintre drumuri: malul sirbesc inalt, impadurit, putin circulat, cel romanesc plin de pensiuni si vile intre sosea si Dunare, care mai inalta care mai colorata, si aproape fiecare cu o barca / salupa in curte.

Cu greu gasim un loc de parcare inainte de podul Mraconia de unde incercam printre multitudinea de oameni sa imortalizam inca o data chipul regelui dac Decebal, cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa (cu doar şase metri mai mică decât Statuia Libertăţii din SUA).

În jurul podului au fost instalate câteva tarabe cu suveniruri, adica magneti de la 5 lei, şi niste pubele care dau pe afara.

De pe malul sirbesc nu am vazut nivelul Dunarii, dar acum fluviul ne-a arata adevarata fata. Nu ne-am inchipuit ca poate seca asa de mult in conditiile in care auzisem cu cateva zile inainte ca Dunarea iesise din matca si inundase la Galati si Tulcea.

Oricum vremea minunata, 24 grade Celsius, si ziua libera de Paste a facut ca multa lume sa doreasca sa iasa din casa. Din cate pontoane sunt amenajate aici pentru a pleaca în croaziere scurte pe fluviu doar una era functionala. Pretul 30 lei / persoana, iar timpul de asteptare cateva ore.

Imediat după pod, într-o cotitură a şoselei se găseşte Mănăstirea Mraconia, construită peste structura unei vechi clădiri care ajuta la navigaţia în Cazane. Dincolo de Mraconia se deschide golful Dubova, cu ape calme, şi comuna omonimă, una dintre cele mai pitoreşti de pe Dunăre.

Fie iei cea mai complexă Croazieră pe Dunăre, fie mergi cu masina de-a lungul drumului peisajele fabuloase pe care ochii le descopera atât pe malul românesc, cât şi pe malul sirbesc, întinderea de ape, obiectivele turistice te fac sa nu simţi trecerea timpului.

Facem cu mâna Dunarii „cea mai mare comoara cu care natura a inzestrat tara noastra” si pornim spre casa.

---

VIZUALIZĂRI: 2142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI