Clisura Dunării

TIPĂREȘTE

De câţiva ani îmi place să petrec câteva zile pe Clisura Dunării. (Clisură se numeşte îngustarea râului. Clisura Dunării face parte din Defileul Dunării = o serie de lărgiri şi îngustări ale fluviului, pricinuite de felul rocilor, mai tari, mai moi, şi care ar avea 134 Km.) La construirea barajului de la Porţile de Fier s-au strămutat şase sate, s-a înecat insula Ada Kaleh (ada = insulă în turcă, kale = castel) şi s-a inundat Lunca Dunării. Pe malul luncii merge DN 57, pe numai două benzi, mărginit în cealaltă parte de munte. Satele s-au reconstruit pe dealuri, astfel că străzile sunt lungi, iar casele lipite una de alta, fără grădini mari. Primăriile satelor au lotizat îngusta limbă de pământ de sub şosea şi au vândut-o. Au apărut astfel zeci de case de vacanţă şi de pensiuni, înşirate ca mărgelele.

Locul este foarte frumos: ieşi din casă şi mai ai un metru până la apă. Sub ochi ai o mare cantitate de apă, care curge lin. Sunt mulţi întreprinzători care deţin bărci cu motor, astfel că plimbarea pe Dunăre, splendidă dacă treci prin cazane şi vezi şi Golful Dubovei. În plus aerul este deosebit de curat.

Mai sunt şi neplăceri. Din munte uneori se desprind şi cad pietre şi bolovani, care blochează un timp drumul. La ploile abundente se fac „ogaşe” care varsă apă pe drumul naţional. În septembrie 2014 au fost cazuri de prăbuşire a şoselei şi de măturare a unor case şi ateliere, prin sate şi la Orşova.

Prin lacul de acumulare se reglează nivelul apei. Astfel, pentru a se putea primi o mare cantitate de apă la coduri „galbene şi roşii”, lacul se goleşte un pic şi te trezeşti că apa e la 30 de metri. Adio plimbare cu barca sau pescuit de pe ponton. Apoi sunt zile în care se întrerupe câteva ore electricitatea.

Pe Clisură este rezervaţie naturală, cu multe plante şi animale care se găsesc numai aici.

Eu trag la Eşelniţa (nu Işalniţa, care e lângă Craiova), lângă Cazanele Mici (strâmtoare în care bolboroseşte apa din cauza stâncilor care urcă până la suprafaţă, aşa cum am învăţat la geografie când eram copil), în casa unor prieteni. Peste drum pot admira Tabula Traiana, singura rămasă din cele 10 table memoriale ale lui Traian, care-şi marca astfel drumul şi victoria. Nici ea nu este la locul în care a fost pusă: pentru a nu se pierde la construirea barajului, a fost ridicată cu 30 de metri. În cursul zilei trec, în sus şi-n jos, dar nu suficient de des cât mi-ar plăcea mie, aproape de malul sârbesc, unde este partea navigabilă, „pasagere” (vapoare de excursionişti străini, cu trei rânduri de cabine) şi şlepuri şi barje (nici pe departe câte erau odinioară). Este linişte, dacă nu-i apucă pe cheflii week-endul şi pe câinii vagabonzi luptele.

Pentru că este aşa de frumos, preţurile de cazare sunt mari: 130-150 lei camera pe noapte. Dar camera are baie proprie şi televizor, iar în pensiuni este câte o bucătărie utilată cu de toate. Multe au piscină. Dacă te-ai săturat de apă, poţi trece drumul şi intra în pădure.

Dacă ai maşină, poţi ajunge uşor la Băile Herculane, la Orşova şi la Turnu Severin. În toate ai ce vedea. Poţi da o tură şi „la sârbi”, printre altele să mănânci bine şi ieftin la restaurant.

Băile Herculane sunt un orăşel curat, cu multe clădiri frumoase, chiar dacă unele în ruină. Din păcate s-a construit absolut haotic: cine a avut câţiva metri pătraţi de pământ, a făcut o casă, o viluţă, o mică pensiune, aşa cum i-a plăcut. N-am fost niciodată în sezon, dar în afara lui atmosfera este foarte civilizată. Apa sulfuroasă este ajutătoare la „reumă” iar aerul este excepţional.

Orşova nu mai este nici pe departe ce a fost: a dispărut industria, portul nu mai are deverul dinainte de 90, populaţia aptă de muncă a plecat în Europa. Străzile sunt goale, SH-urile vând pe câţiva lei. Este o singură intersecţie semaforizată, dar nici acolo nu funcţionează semafoarele. Au mai rămas 9500 de locuitori. Dar la Billa şi la Penny Market trebuie să stai la coadă la casă. S-a dat autorizaţie de construcţie unor hoteluri care se ridică ca o pleaşcă pe malul lacului. Altora nu li s-a dat autorizaţie, astfel că tot pe malul lacului se ridică nişte schelete. Şi cel mai mare hotel din Orşova este închis şi ruinos. Precum şi multe clădiri centrale.

Pe malul lacului este o căsuţă fără fundaţie, cu 2 despărţituri, care slujeşte de chioşc de informare în turism. Nu are hărţi, are numai nişte pliante compuse la repezeală şi cu informaţii parcă scrise de un şcolar pus să-şi facă referatele de pe internet. A fost construită pe bani europeni şi a costat peste 400.000 de euro!

În Orşova, aproape de piaţă, este singura biserică catolică construită înainte de 89, în anii 70. Este o construcţie modernă, aşa cum ştiu catolicii să facă, şi-mi propun mereu să şi intru în ea.

Pe Dealul Moşului este mânăstirea de maici Sfânta Ana, care a fost contruită de Pamfil Şeicaru, nu a fost niciodată sfinţită, în regimul dinainte a fost restaurant şi discotecă, iar în 1990 a fost preluată, conform donaţiei făcute de Şeicaru, de biserică. Acum arată ca o bijuterie, dar nu-mi mai aduc aminte dacă au contribuit şi fondurile europene la aceasta.

Drobeta - Turnu Severin s-a dezvoltat mult în ultimii ani. Comerţul a înflorit puternic şi mi-a plăcut foarte mult centrul. Industria şi portul s-au prăbuşit şi aici. La vreo 25 de Km de capitală este satul tatălui meu, pe care am ţinut să-l văd după 52 de ani. Am fost numai în centru şi am fost uluită să constat că în acest sat nu s-a schimbat nimic, decât că s-a asfaltat „şuşeaua”, la fel de lată ca atunci.

Avem, totuşi, locuri foarte frumoase în ţară. Mai mult cetăţenii ei sunt cei care se străduiesc să le pună în valoare.

---

VIZUALIZĂRI: 2903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI