Cernauti - Perla pierduta a României!

TIPĂREȘTE

La mijlocul lunii iulie am ales să vizităm într-un weekend Cernăuțiul, despre care auzisem că este foarte frumos. Dat fiind faptul că este și aproape de casă (cam 180 de km de la Piatra Neamț), zis și făcut. Am făcut cu vreo două luni înainte o rezervare pe booking la un hostel care este în zona centrală a orașului alegând o suită cu baie proprie, la un preț absolut decent de 145 de lei pe noapte, 3 adulți și mic dejun inclus.

Am plecat dimineață în jurul orei 8.30 din Piatra Neamț în ideea de a ajunge cât mai repede în vama Siret unde auzisem că este posibil să stăm și câteva ore bune dacă este aglomerat. Nu știu cum e de obicei sau am avut noi noroc cert este că am ajuns în vamă în jurul orei 11.00 și am stat cam o jumătate de oră, maximum 40 de minute, (la revenirea în țară am stat aproape 2 ore, dar era într-adevăr foarte aglomerat, zeci de mașini fiind pe toate sensurile).

Pe partea română a durat foarte puțin, arătând pașapoartele la un singur ghișeu. La ucrainieni a durat ceva mai mult, procedura fiind complexă și greoaie. Am prezentat pașapoartele la vreo 4 vameși/polițiști, (habar nu am ce erau, care avea uniformă neagră, care militară, care albastră gen vameș... ce mai, am arătat actele tuturor). La primul filtru ni s-a dat op hârtiuță pe care primul vameș a scris numărul mașinii și al ocupanților acesteia iar la următoarele filtre am deschis de fiecare dată portbagajul, am prezentat actele și celebra hârtiuță ce mai primea încă o ștampilă. Nu ni s-a cerut nimic, nu s-au purtat suspicios, au fost drăguți, amabili și nu am dat nici un ban, mai ales că eram cu absolut toate în regulă.

La final, am ajuns la o barieră păzită de un soldat care ne-a cerut doar hârtiuța pe care a și păstrat-o și ne-a permis accesul în Ucraina. Ulterior am oprit într-o parcare imediat după vamă și am schimbat lei în grivne, la cursul de 1 leu = 6 grivne. La alte chioșcuri cursul era de 5,8-5,9. În Cernăuți sunt case de schimb la toate colțurile, cursul însă fiind tot de 1 leu = 6 grivne, doar la intrarea în oraș, undeva în apropierea Hotelului Bukovyna am văzut ulterior o casă de schimb mică, de cartier unde cursul era de 6,2.

Drumul între vamă și Cernăuți este destul de prost, pe unele locuri chiar foarte prost, asfaltul fiind peticit sau plin de denivelări. Noroc că e scurt, și aproape de ora 13 intram în Cernăuți. Abia aici a început distracția în privința drumului. Cam toate bulevardele sunt pavate cu piatră cubică iar aceasta este atât de deformată încât cred că s-a mers cu tancurile. Soțului meu îi era așa de milă de mașină că zicea că îi vine să o ridice și să meargă precum Fred din familie Flinstone, dând la pedale direct pe bazalt.

Cu chiu cu vai am ajuns la hotel, ne-am cazat (în engleză că nu vorbește nimeni româna) iar după aceea, . pe la vreo 3 am plecat să explorăm orașul. Centrul este minunat, cu clădiri vechi, din perioada imperiului austro-ungar, bine întreținute. Primăria, teatrul aflat într-un parc plin de trandafiri, mitropolia, toate sunt foarte frumoase.

Pe seară am mers pe bulevardul Olga Kobyleanska, pietonalul orașui, acesta fiid cireașa de pe tort a Cernăuțiului. Este plin de verdeață, de terase foarte frumoase și elegante, la una se cânta chiar la pian, e plin de magazine cu produse originale și de calitate, ce mai... nouă ne-a amintit de Brașov, Cluj și chiar de Viena. Este o atmosferă liniștită, cu muzică în surdină, cu oameni zâmbitori, femei extraordinar de frumoase și bine îmbrăcate, pe scurt, e musai de vizitat.

Pentru cină am ales o terasă cu specific ucrainean Miata (ia se scrie un r întors iar a-ul final este de fapt un a mare întors, nu găsesc caractere chirilice așa că ttrebuie să mă credeți pe cuvânt) iar mâncarea a fost foarte bună și ieftină. De exemplu, pe un borș ucrainean delicios și o poție de pelmeni (colțunași cu carne) am dat 20 de lei. În schimb, băuturile sunt similare cu cele de la noi, evident mult mai ieftyine decât în orașele de fiță. Un cocktail era 15 lei, o bere 5-6 lei, o limonadă 10 lei, cam pe aici. Cert este că 3 persoane am plătit pentru o cină consistentă, cu felul 1,2 și desert, băuturi și bacșișul de rigoare cam 125 de lei.

A doua zi am mâncat la un alt restaurant ucrainean, Hopachok, descoperit pe tripadvisor cu note foarte bune. Notele se justificau din plin, mâncarea fiind de asemenea foarte bună, chelnerii foarte drăguți și amabili iar restaurantul fioind decorat tradițional, exact ca în casa bunicilor noștri (ăia din Moldova că la restul nu mă pricep). Restaurantul este oarecum în zona centrală, la nici 100 de metri de biserica Sfânta INimă lui Hristos, o catedrală gotică impresionantă, păcat că este neîngrijită.

Tot a doua zi am vizitat și Universitatea. Este absolut senzațională, cu o arhitectură mauro-bizantină, este cea mai frumoasă universitate pe care am văzut-o, cred eu mult peste Viena. Vizitarea ei fără ghid costă 20 de grivne de persoană, deci vreo 3 lei și ceva, cu ghid costă 45 de grivne. Am ales varianta cu ghid în limba română și a meritat fiecare bănuț. Am mers în multe săli la care vizitatorii obișnuiți nu au acces, ne-a explicat niște detalii pe care altfel nu le-am fi aflat și ne-a fermecat cu româna ei plină de arhaisme și regionalisme. În fața clădirii universității este un parc franțuzesc iar în spate o grădină englezească, ambele foarte frumoase și bine întreținute.

Universitatea Cernăuți care dealtfel este monument Unesco este obligatoriu s-o vizitați, este o splendoare și e mare păcat că nu mai este a noastră.

Să nu uit să vă spun de parcul central din Cernăuți ce se întinde pe zeci de hectare și care are inclusiv o grădină botanică frumoasă. Este un loc minunat, curat, foarte bine întreținut, cu terase, restaurante, locuri de joacă pentru copii, statui.

Cam asta a fost vizita noastră la Cernăuți, un oraș surprinzător, un amestec de întoarcere în timp, cam prin România anilor 95-2000 pe la periferie, și de eleganță și relaxare vestico-vieneză în zona centrală.

Cernăuțiul este o experiență ce merită trăită din plin și savurată, așa că... enjoy!

---

VIZUALIZĂRI: 1118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI