Scurtă vizită la Conacul lui Mircea Dinescu în Portul Cultural Cetate, Dolj

TIPĂREȘTE

Dorești să încerci sentimentul de a fi ca în vizită la cineva acasă, dar cu o mai mare libertate de a-i “cotrobăi” prin lucrurile personale!? :D Atunci aici este locul potrivit. Așa m-am simțit eu în scurta vizită din această locație.

Cetate, aflată la limita dintre județele Mehedinți și Dolj, aproximativ 70 de km de Drobeta Turnu Severin pe DN 56A și la tot aceeași distanță de Craiova pe DJ 552, este o localitate situată în lunca Dunării cu vechi rădăcini geto-dacice.

Din centrul localității, un drum asfaltat, curge șerpuit preț de 2 – 3 km, pe lângă un islaz verde ca smaraldul și printr-o pădure răcoroasă pe lângă care Dunarea iși mângâie marginile în căutarea unei oaze de liniște și răcoare.

Furată de peisaj și mânată de curiozitate nici nu mi-am dat seama când am ajuns pe malul Dunării în Portul Cetate.

Recunosc că înainte de a ajunge aici îmi făcusem tot felul de idei cam ce aș putea găsi, plecând de la premiza Dinescu – București – Emisiuni TV (pe care nu am reușit să le urmăresc) - Rustic. Așa că, în sinea mea îmi ziceam: “Cred că o să găsesc o locație dichisită, pusă la punct până la cel mai mic detaliu ca după ultima modă, în stil rustic – modern”.

Și… am ajuns! Și…!? Unde este oare!? (eu căutând cu privirea să găsesc ce îmi imaginasem). Văd pe dreapta un ansamblu de 3 clădiri cu arhitectură destul de veche într-adevăr, atât ca importanță istorică, dar și ca stadiu de renovare.

Uimită, cobor geamul mașinii și un domn mă întâmpină, fără să mai întreb nimic, cu: “Da, aici este La Conacul lui Dinescu”, pesemne că mă trădase deja expresia feței.

Zic, buuun, deci dacă tot am ajuns hai să vedem ce este de fapt. Ma întâmpină și o doamnă, mă poftește înăuntru și încep să cercetez cu privirea interiorul uneia din clădiri. Intru într-un hol unde văd o mobilă din lemn, plină cu de toate, iar în dreapta o bucătărie generoasă, cam cât 3-4 bucătării normale, unde cineva sigur pregătea ceva bun că mirosea tare bine. Tot înainte intru într-un living și cu cât ma afundam mai mult cu atât uimirea dezamagită începea să se schimbe în uimire curioasă și apoi în uimire plăcută. O groază de sculpturi, obiecte cu o vechime cred că mai mult de două trei ori vârsta mea, unelte casnice din timpuri vechi, un pian și un polonic MAARE de puteai să-ți faci baie în el care m-a amuzat copios. Nimic din acestă expoziție nu era îngrădit, puteai să te apropii și să le atingi.

Din living se putea ajunge într-o cămaruță de zi, ticsită cu cărți de iți puteai ocupa timpul câțiva ani buni. În partea dreaptă a livingului era o camera cu o masă lungă cât o zi de post, dotată ca pentru cursuri, simpozioane, conferințe sau întâlniri de grup. La etaj erau camere de cazare pe care nu le-am vizitat.

Ies în curtea din spate, spre Dunăre, sub un tei imens, da imens imens pentru un tei, era amenajată o terasă dar tot ca pentru grupuri organizate. La doar 10 minute de când ajunsesem parcă eram acolo de o viață, toată lumea te trata familiar și asta mi-a dat un sentiment foarte plăcut.

Și acum urmează partea cea mai “delicioasă” și cea mai recunoscută din cate am înțeles ulterior, a acestei locații. Fiind dimineață, masa de prânz nu era încă gata, dar am servit un mic dejun absolut delicios cu cârnați uscați din carne de vânat, tobă, caltaboș, șunculiță și o zacuscă fenomenală, toate făcute de casă și asezonate cu o salată de roșii cu brânză și busuioc, de și acum când îmi amintesc îmi plouă în gură. Eu care nu sunt avidă după mâncare și rar mi s-a întamplat să mănânc doar așa din inerție, am mâncat și am mâncat și nu mă puteam opri (spre rușinea mea) de nu mi-a mai trebuit nimic de mâncare în ziua aceea, dar așa de bun rar am întalnit să mănânc. Tot aperitivul a costat 25 de lei dar atât de bogat că era imposibil să îl termini, iar cafeaua a fost din partea casei. Nu am văzut și nu am gustat însă am înțeles că pe domeniu ar exista și o cramă cu un vin excelent. În celelalte două case într-una era amenajată o bucătărie profesională, iar în cealaltă erau camere de cazare.

Timpul de vizitare fiind destul de mic, cu siguranță nu am reușit să îl descopăr la adevărata lui valoare. Domeniul este amenajat mai mult pentru team building-uri, simpozioane, dar și individual pentru relaxare și mai ales pentru pus câteva kilograme in plus, ar putea fi o alegere de luat în seamă.

---

VIZUALIZĂRI: 51523 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI