La plimbare prin Puerto Madero

TIPĂREȘTE

Ne-am despărțit cu părere de rău de Caminito pentru a merge în Puerto Madero, am continuat cu autobuzul 29 până la Plaza de Mayo, de aici începând pe jos plimbarea spre port, practic se coboară pe lângă Casa Rosalda, prin spatele ei.

Puerto Madero, amestec de istorie, cultură cosmopolită și natură, este un cartier ce se întinde pe malul Río de la Plata. Docurile fac din port, un pod suspendat, …., zgârie norii de 50 de nivele, sedii de companii multinaționale sau locuințe luxoase contrastează puternic cu vechile clădiri din cărămidă roșie transformate în restaurante de lux sau restaurante parrilla, în baruri sau cafenele, foarte populare printre turiști și afaceriști, iar Reserva Ecológica Costanera Sur cu ale ei trei lagune, cu poteci ce șerpuiesc printre ele, cu păsări și mamifere, cu reptile și amfibieni, cu mulțime de specii de plante, este un minunat loc de relaxare, unul din locurile preferate pentru mersul pe jos, alergare, ciclism sau picnicuri.

Am coborât spre port, trecând pe la Centro Cultural Kirchner, o clădire de aproape o sută de ani, cu design eclectic, arhitectură franceză cu nouă nivele. Are o sală de concerte, cinci săli de audiții pentru teatru și concerte, săli pentru poezie, galerii de artă și istorie, săli de repetiție, două terase pe acoperiș fiind cel mai mare centru cultural din America Latină. Am trecut prin Plazoleta del Tango unde am văzut Monumento a Juana Azurduy, statuia mareșalului argentinian din secolul 19, important conducător în Războaiele de independență sud americane –spaniole, și am mers spre Rio Darsena Sur pe al cărui mal vestic ne-am continuat plimbarea. Aici sunt expuse două bărci, ambele se pot vizita, prima este înainte de Puente de la Mujer, Buque Muzeul Corbeta ARA „Uruguay”, cea de-a doua după pod, Buque Museo Fragata ARA "Presidente Sarmiento", unde ne-am oprit.

Am ajuns la Puente de la Mujer, fiind în zona străzilor cu nume de femei a fost numit Podul Femeilor chiar dacă este folosit și de bărbați, sau poate pentru că omul de afaceri Alberto L. González, cel care l-a donat orașului, l-a vrut un omagiu adus soției și fiicelor sale, pod ce se vedea bine de departe, nu l-am traversat, am mers puțin pe el pentru pozare și admirare. Este un pod tânăr, încă nu are 20 de ani, modern dar conservator, simplu dar elegant, discret dar impunător, cum îl caracterizează localnicii, este alb ziua, doar este construit din ciment alb danez și oțel, dar diferit colorat noaptea, este pus pe axa Plaza de Mayo –Palacio del Congreso pe unde mersesem cu o zi înainte, vezi impresii, ca simbol al integrării noului cartier în bătrânul oraș.

Este un pod pietonal lung de 170 metri format din trei secțiuni, două fixe la maluri și unul central mobil care se rotește permițând trecerea vaselor, neobișnuit prin aranjamentul său asimetric. Potrivit propriului creator, spiritul evocat de pod este acela al “unui cuplu care dansează tango”, catargul fiind bărbatul, care susține, cu mult mai mult de două brațe de oțel, curbura centrală ce simbolizează femeia, într-un pas tipic de tango. Este foarte impresionant, suplu și alb în soarele strălucitor.

Am continuat plimbarea pe docul - pod până la Buque Museo Fragata ARA "Presidente Sarmiento", Navă a Marinei Republicii Argentina, unul din cele două muzee nautice din Puerto Madero, amenajat pe o fregată lansată la apă în ultimii ani ai secolului 19, unde se pot vedea viața de zi cu zi a echipajului, cabinele de locuit, armamentul, sala mașinilor și diferite obiecte interesante adunate de-a lungul anilor.

A fost o navă școală modernă, bine construită, a mers pe mare peste 1,2 milioane de kilometri înconjurând pământul de mai multe ori, echipată cu tot ce trebuie pentru învățarea meseriei de marinar militar, astăzi este un muzeu vizitat cam de toți turiștii ce ajung în Puerto Madero declarat în urmă cu peste 50 de ani Monument Istoric Național.

Se vizitează zilnic între orele 10 și 19, nu are taxă de vizitare dar se lasă o donație, a noastră a fost de 1 euro de persoană, după care am urcat pe punte. Mersesem cu barca și vaporul, dormisem pe ponton și pe vas de croazieră, dar pe o navă militară nu urcasem și eram curioasă cum arată…. Pentru vizitare se urcă pe o punte suspendată și la ieșire se merge pe alta pentru a nu deranja turiștii. Am ajuns la Nava Muzeu, am văzut și pozat prora și Galionul ei, o figură decorativă ce reprezintă Republica Argentina, o femeie sculptată în lemn cu mâna stângă pe inimă, cu Scutul Național în cea dreaptă și am salutat drapelul argentinian.

Am urcat pe Puntea Superioară, mi-ar fi plăcut ca măcar una din cele 35 de pânze pe care le avea altă dată să fluture și să mă plimb pe sub ea, dar …, am văzut marile Coșuri ale motorului cu abur și cei trei arbori, cel mai mare, Catargul, de 50 de metri.

Am coborât pe Puntea Inferioară unde sunt expuse o mulțime de fotografii istorice și panouri informative despre călătoriile navei și echipajele sale, sunt expuse obiecte și uniforme din viața de zi cu zi a echipajului, ofițerilor și cadeților, precum și obiectele de interes din întreaga lume care fac deja parte din imaginea fregatei, aș menționa aici doar Lampazo, în traducere Ghemotoc, ultimul câine de la bord care, îmbălsămat, se odihnește și azi în muzeu, Cabeza Blanca Torpedo, Torpila Cap Alb, o torpilă care așezată pe un suport părea gata să părăsească nava și Macheta Navei, mi-ar fi plăcut și mie una….

Am mers pe puntea Puntea Principală, unde se află Elementele pentru Manevrarea Navei și Armamentul Navei, am văzut câteva din cele 12 tunuri de altă dată, lansatoarele de torpile și mitralierele fiind demontate, am văzut și o pânză fluturândă, nu de navigație, ci Drapelul Național Argentinian pe care l-am salutat și noi, și după vreo 45 de minute de plimbare am coborât pe doc și ne-am întors pe drumul pe care venisem. Am pozat clădirile înalte aflate pe partea estică a docului-port dar și ambarcațiunile de acolo. Am intrat și într-un magazin de suveniruri, I Love Gifts, produse multe, lume puțină, prețuri mari, de cel puțin două ori ca în Caminito, identice cu ce văzusem acolo…

Am ajuns la Buque Muzeul Corbeta ARA „Uruguay”, al doilea muzeu nautic din Puerto Madero, se putea și el vizita, este de mai mici dimensiuni, am mers mai departe trecând pe la Cabaña las Lilas Restaurant, mă tenta o pauză acolo, dar prețurile erau cam mari, acum regret, vezi impresii, așa că ne-am continuat plimbarea, apropiindu-ne de zgârie-norii de care vorbeam mai sus, mergând pe Av. Corrientes dinspre capătul ei estic.

În drumul nostru am pozat și Estadio Luna Park, o arena polivalentă cunoscută, și am ajuns la Stația Alem de unde am luat metroul spre hotel, oprindu-ne însă la Aguada Restaurant….

O zonă pietonală de-a lungul falezei portului-doc cu restaurante, cafenele, baruri, zonă relaxantă...

---

VIZUALIZĂRI: 1381 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI