Incursiune în Ungaria - Budapesta, o destinație perfectă

TIPĂREȘTE

Timpul petrecut pe teritoriul țării vecine, Ungaria, nu a fost atât de generos, dar am reușit să văd câteva lucruri și să îmi întăresc unele impresii. Este a doua oară când ajung la Budapesta, iarăși pe fugă – însă tot ce am observat mi-a consolidat dorința unei vacanțe în capitala Ungariei și împrejurimile ei.

Deoarece treburile ne-au purtat până aproape de Satu-Mare am ales să ieșim din țară prin vama Valea lui Mihai, un orășel mic cu un centru plin de clădiri vechi. Controlul vamal a durat trei minute, ni s-au scanat cărțile de identitate. Vinieta ungurească (matrica) este obligatorie pentru a putea circula pe autostrăzi – la stația de alimenatre Petrom din Valea lui Mihai și nici înainte de graniță nu am găsit-o, fiind îndrumați spre lanțul de benzinării Mol, în Debrecen cu precădere. Acum o să spuneți că puteam să o achităm on-line, dar au existat motive obiective care ne-au împiedicat. La fel am pățit și cu schimbul valutar: nu am oprit la Exchange-ul pe care l-am observat deschis în Valea lui Mihai crezând că vom mai găsi chioșcuri înainte de graniță – greșit, nu există așa ceva. Bineînțeles că aveam carduri la noi, dar aceleași motive ne obligau să avem bani peșin: euro sau forinți pentru achitarea cazării și meselor.

După ce am trecut granița parcă „simți” cumva că nu mai ești „acasă”, deși câmpurile cu porumb sunt la fel, pădurea arată în același fel, etc. În primul rând aproape că dispar autovehiculele cu numere de România (era zi de lucru, perioada concediilor s-a încheiat), pe marginea șoselei au apărut stâlpii reflectorizanți și pista de biciclete, curțile caselor nu mai arată ca niște depozite de vechituri (cum se întâmplă pe la noi, în anumite zone). În Debrecen, al doilea oraș ca mărime al Ungariei, ne-am descurcat urmând doar indicatoarele către autostrada M3. Aici am găsit vinietă la o benzinărie Mol (punct de vânzare semnalat și prin indicator), achitată până la urmă cu cardul. Țineam însă neapărat să schimbăm leii paralei în valută forte (foarte) utilă. Astfel că am pornit spre centrul orașului în speranța descoperirii unui exchange deschis. Am putut astfel admira clădirile și obiectivele turistice de pe strada Kossuth (Teatrul Csokonai, Biserica Reformată Mică). După apelul lansat către mai multe persoane am reușit să aflăm despre existența unui asemenea ghișeu în complexul comercial Tesco, loc unde am reușit să schimbăm leii în euro la un ghișeu de exchange. Învățătură de minte: să fi plecat de acasă cu ceva euro în portofel și să nu lăsăm totul pe ultima sută de metri.

Ieșim în autostrada M35, apoi M3 și tragem tare să ajungem cât mai aproape de Budapesta. Deși se lăsase noaptea am parcurs vreo 140 de kilometri pe autostradă cât ai zice „gulaș”. Speram să descoperim o cazare de tranzit până la intrarea în capitala Ungariei, lucru care s-a și întâmplat pe la km 60.

Budapesta ne întâmpină dimineața cu o aglomerație frumușică, dar nu ambuteiaje – se circula destul de cursiv pe cele trei benzi ale șoselei ce pătrunde spre oraș. De aici am fost nevoiți să utilizăm serviciile gps-ului pentru a ne descurca rapid. Maghiarii mi s-au părut foarte calmi la volan, nestresați, nu forțau trecerile ori sensurile de mers. Pe anumite bulevarde sunt rezervate benzi de mers speciale pentru mijloacele de transport în comun, ieșirile de metrou mi s-au părut foarte înguste, am observat vreo trei tipuri de autobuze turistice supraetajate de la firme diferite.

Am trecut prin mijlocul unuia dintre cele mai mari spații verzi ale orașului, Parcul Orașului – Varosliget. Deja toamna începuse să își pună amprenta pe natură, florile sunt specifice sezonului, iar frunzele galbene și-au făcut apariția. O mulțime de monumente se află în acest parc și în jurul lui; prima dată ne atrage privirea clădirea băilor termale Széchenyi – unul din cele mai mari stabilimente de băi termale din Europa. Corpul central e superb, pavilionul fiind decorat cu imense statui. Dar iată că în fața noastră apare o nouă minunăție a capitalei maghiare: Piața Eroilor – Hosok tere. Colonada circulară împodobită cu statui, dar și monumentul central – o coloană în vârful căreia este Arhanghelul Gabriel ne poartă prin istoria țării. Grupuri de turiști ascultă explicațiile ghizilor și se chinuie să cuprindă cât mai mult din monumentala piață în cadre de neuitat. Pe partea dreaptă vedem Muzeul de Arte Frumoase - Szepmuveszeti Muzeum, înconjurat de o organizare de șantier – putem însă admira aspectul de templu antic, aspect dat de coloane și basorelieful de pe timpanul fațadei.

Ne continuăm drumul motorizat pe unul din marile bulevarde ale Budapestei: Andrassy Utca. Clădiri monumentale străjuiesc ambele laturi ale bulevardului; hoteluri, cafenele și diverse magazine animă această arteră. Străzi laterale cu arhitectură grandioasă confirmă statutul de capitală imperială. Ne atrage atenția Opera de Stat cu o fațadă împodobită cu numeroase statui, dar și cupola basilicii „Sfântul Ștefan” – construcție care a folosit drept material marmură de Rușchița.

Virăm stânga pe strada Karoly, depășim un capăt de linie de tramvai amenajat impecabil cu arbuști ornamentali și fântâni arteziene și observăm turlele Marelui Templu – Sinagoga de pe strada Dohany, cea mai mare din Europa. Din nou la dreapta pe strada Kossuth Lajos spre Dunăre; trecem printre clădirile gemene Klotild Palace, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea la comanda Arhiducesei Klothilde (primele construcții cu lift din Budapesta). De asemenea, trecem pe lângă cea mai veche biserică a capitalei maghiare: Inner City Parish Church, cu fundații din secolul al XI-lea.

Traversăm iute Podul Elisabeta, ridicat în forma actuală prin anii 60 în zona cea mai îngustă a fluviului. În fața ochilor e Dealul Gellert, prim planul fiind ocupat de statuia episcopului Sf. Gerard și colonada dimprejur. Spre dreapta avem o panoramă frumoasă asupra Castelului Buda – Palatul Regal. Curând ajungem la punctul de destinație.

Ce incursiune interesantă am putut avea asupra celor două părți ale capitalei maghiare, Buda și Pesta. Câte clădiri frumoase sunt înșirate de-a lungul bulevardelor, câte muzee, monumente și parcuri, la toate acestea adăugându-se faleza Dunării. Îmi dau seama că ceea ce am văzut din Budapesta sunt doar picături într-un ocean și că nici măcar o săptămână nu ar fi de ajuns pentru explorarea capitalei dunărene. Trebuie să îmi fac timp….

---

VIZUALIZĂRI: 3013 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI