Incursiune in Budapesta – asa cum am vazut-o de ziua mea! (Ziua II)

TIPĂREȘTE

Cati dintre noi nu ne facem planuri atunci cand urmeaza sa ne sarbatorim ziua de nastere? Cred ca majoritatea!

Anul acesta marturisesc ca nu mi-am facut absolut nici-un plan si hazardul a facut ca aceasta zi in care am mai adaugat un an la viata mea sa o petrec pe pamant unguresc.

Dupa alergatura din seara precedenta (click aici), ne-am hotarat, ca de la hotelul Charles (click aici), sa o luam in stanga Dunarii, respectiv spre Palatul Regal sau Castelul lui Buda, cum i se mai spune.

Treziti devreme, am ales sa evitam strada Hegyalya, foarte aglomerata si zgomotoasa si ne-am indreptat spre parcul din spatele Palatului Regal pe care urma sa il vedem din partea opusa celei in care merg turistii de obicei, observandu-l si din alt unghi.

Palatul Regal, a carui constructie in stil gotic a inceput in secolul al XIII-lea, urmand sa fie extins pe parcursul catorva sute de ani, nu mai pastreaza din arhitectura initiala fiind distrus in totalitate in 1686, cu ocazia eliberarii orasului de sub ocupatia turca.

Dimensiunea lui actuala se datoreaza reconstructiei acestuia de la inceputul secolului trecut, desi Habsburgii il proiectasera mult mai redus ca dimensiuni.

Urcand pe langa zidurile Palatului am ajuns exact acolo unde fundatiile initiale ale constructiei in stil gotic sunt vizibile, fiind scoase la iveala in timpul reconstructiei acestuia. O parte din aceste fundatii au devenit cladiri de sine statatoare care gazduiesc cateva expozitii, altele au ramas ruine veritabile.

Poate ca ne-am abatut vreme indelungata in acest loc, dar am avut parte de o superba panorama asupra Budei, iar ziua se anunta frumoasa, chiar daca pe alocuri cerul mai era acoperit de nori.

Ne-am minunat mai apoi la grandioasa constructie infrumusetata de multe stocaturi si statuete, dintr-un complex statuar tasnind chiar o mini cascada.

Pentru a sublinia importanta acestua, in interiorul Palatului exista cele mai importante muzee ale Budapestei: Muzeul de Istorie, de Arta Contemporana si Galeriile Nationale.

O panaorama superba asupra Pestei, de asta data, in special spre Dealul Gellert, se poate observa din balconul Muzeului de Istorie, ca si asupra gradinii interioare.

Ajungand spre fatada Palatului am putut admira cladirea impunatoare a Parlamentului, simbol al Budapestei, o constructie zimtata si dantelata. In departare se zarea Podul si Insula Margareta.

Cu ochii in toate partile, nu am putut rata un panou publicitar care ne invita la o croaziera pe Dunare, despre care am povestit click aici.

Nu am ratat totusi funicularul, desi nu am mers cu el pentru ca am venit din spatele Palatului, iar la coborare nu se justifica. L-am pozat din toate unghiurile! Cand am coborat scarile am putut obseva coada imensa ce se afla la coada de bilete in Piata Adam Clark.

Am traversat Podul cu Lanturi, construit initial in 1839, reconstruit o suta de ani mai tarziu dupa ce a fost distrus in razboi, fiind primul pod care a legat Buda de Pesta si care are o lungime de peste 200 de metri, indreptandu-ne spre bulevardul Andrassy, de inspiratie franceza, denumit astfel dupa numele unui fost prim ministru ce a contribuit la dezvoltarea orasului, ambele aflandu-se in patrimoniul UNESCO.

Particular pentru acest bulevard lung de aproape trei kilometri este ca sub el circula cea mai veche cale ferata de pe continent de mai bine de 125 de ani!

Pana sa ajungem pe acest bulevard, am traversat strada Zrinyi, indreptandu-ne spre Basilica Sf. Stefan, cea mai mare biserica a Budapestei (96 de m), denumita astfel dupa primul rege al Ungariei, a carui mana dreapta mumificata se afla aici, nu inainte de a face o fotografie cu soldatul de fier care ne astepta in mijlocul drumului!

Basilica, a carei constructie in stil neo-renascentist, a durat mai bine de jumatate de veac, finalizata la inceputul secolului trecut, este incadrata de doua turnuri clopotnita (unul dintre clopote fiind cel mai mare clopot al Ungariei, cantarind 9 tone), care pot fi considerate si turnuri – ceas, dispunand de doua cadrane uriase in partea superior-centrala.

Pe fatada acesteia, deasupra intrarii, sta scris « Ego Sum Via Veritas Et Vita” (Eu Sunt Calea, Adevarul si Viata), amintindu-ne astfel de cuvintele Mantuitorului nostru.

Interiorul basilicii straluceste prin ornamentele aurii precum o bijuterie! Am ramas inmarmurita la acuratetea detaliilor, imaginile predominante fiind ale ingerilor reprezentati in medalioane sau in picturi.

De aici am pornit spre bulevardul Andrassy, intesat de cafenele si magazine de lux (Gucci, Roberto Cavalli), un adevarat paradis al lucrurilor de bun gust, pana am ajuns in dreptul Operei Maghiare de Stat.

Cladirea Operei, una dintre cele mai impresionante de acest gen din Europa, executata in stil neorenascentist reprezinta o adevarata comoara arhitectonica, decorata in interior cu fresce si picturi de o frumusete si delicatete covarsitoare, pe scena acesteia urcand nume sonore din tagma dirijorilor de renume mondial si l-as pomeni aici pe Gustav Mahler, care a fost si director al Operei vieneze, dar si al Operei Metropolitane din New York.

Un tur al acesteia se face contra unui billet de intrare, grupurile de turisti fiind insotite de un ghid.

Parasind Cladirea Operei prin dreapta acesteia, dar si bulevardul Andrassy, am luat-o pe strada Nagymezo, cu intentia de a ajunge la Parlamentul Ungariei. Am trecut pe langa Moulin Rouge (sic!), am salutat statuia din piatra ce se odihneste pe o bancuta, am pozat un cersetor care dormea la intrarea unui hotel, am cumparat un sandwich de la un magazin ca urla foamea in noi si am grabit pasul ca sa nu ratam croaziera mult asteptata.

Am cotit pe strada Kalman si iata-ne ajunsi in fata celei mai superbe cladiri ale Budapestei, din punctul meu de vedere, din Piata Kossuth Lajos! Insa vazut dinspre sosea, Parlamentul nu mai este acea cladire alba de dantela, aspect datorat calcarului cu care este acoperita, ci una mai mohorata, care denota faptul ca aceasta parte nu a fost restaurata.

Parlamentul este construit in stil gotic, cu influente baroce si renascentiste, acum mai bine de un secol, fiind ornamentata cu numeroase statui si are aceeasi inaltime ca cea a Basilicii Sf. Stefan! « 10.000 de muncitori au lucrat la construcție, care a necesitat 40.000 de cărămizi, 500.000 de pietre prețioase tip disc și 40 de kilograme de aur. Lungimea clădirii este de 268 de metri, lățimea de 123 de metri” (sursa wikipedia).

Important este de stiut ca Parlamentul adaposteste sub cupola acestuia Sfanta Coroana ce a fost confectionata pentru primul rege al Ungariei, Sf. Stefan.

Daca nu ar fi fost coada numeroasa la intrarea in acesta, l-am fi vizitat, mai ales ca am aflat ca pentru cetatenii UE intrarea este libera (site oficial: click aici)

Parasindu-l, am mers agale pe langa Dunare, pe malul careia am observat niste pantofi din piatra imprastiati ici-colo, intrebandu-ne cu uimire de semnificatia acestora. Am aflat ulterior (era si o piatra micuta comemorativa) ca este vorba de Monumentul Pantofi ce reprezinta un omagiu la adresa evreilor omorati si aruncati in Dunare, idee ce a apartinut unui regizor de filme.

Dupa ce ne-am tras putin sufletul, am traversat iar Podul cu Lanturi pentru a urca spre Bastionul Pescarilor, tocmai cand Budapesta devenea din ce in ce mai insorita.

Bastionul Pescarilor, construit in secolul al XX-lea in stil neo-roman, se aseamana cu un castel in miniatura si este ridicat pe locul unde era inainte o asezare de pescari, conceput initial ca un turn de paza. La randul sau, ofera o priveliste magnifica asupra Pestei cu toate minunatiile sale.

Un loc preferat al mirilor, care vin aici pentru o sesiune de fotografii si nu va inchipuiti cat de frumoasa este o mireasa in rochia alba imaculata ce concureaza cu albul calcaros al Bastionului.

Vizavi de Bastion se afla Hotelul Hilton, primul hotel de lux din Budapesta, in curtea caruia se regasesc ruinele unei biserici, ce adaposteste Muzeul Martipanului intr-una din salile sale de la parter, despre care am vorbit click aici.

Nu se poate sa nu va delectati ochii cu realizarile dulci ale acestui muzeu-expozitie, dar mai ales sa nu va cumparati cate ceva din cofetaria acestuia.

Langa Bastionul Pescarilor se afla Biserica Sf. Mathias, in Piata Szentharomsag, pe care am crezut ca nu o vom putea vizita, datorita lucrarilor de reconstructie desfasurate in exterior, dar am reusit sa intram platind un bilet de 750 de HUF/persoana la casele de bilete deschise peste drum de biserica. Trebuie insa sa aveti fiorinti, deoarece nu primesc euro!

Constructia sa a inceput in secolul al XIII-lea si a durat mai bine de doua secole, dar forma sa actuala dateaza din 1896, reconstruita fiind in stil neo-gotic.

In interior, am ramas surprinsa de coloritul dus pana la extrem al acestei biserici, in sensul pozitiv. Nici un loc nu a fost neatins de culoare. Coloanele ornamentate cu diverse motive florale sau benzi spiralate creeaza senzatia ca duc spre infinit. In spatele altarului, cateva fereste cu vitralii superbe realizate de artisti celebri ai vremii lumineaza discret biserica.

Se spune ca aceasta este cea mai frumoasa si cea mai cunoscuta biserica din Budapesta si pe buna dreptate, daca ne gandim numai la faptul ca ultimii Habsburgi ai Ungariei au fost incoronati aici: Franz Joseph si Carol al XIV-lea. Tocmai din acest motiv, aceasta biserica adaposteste in ea simboluri ale incoronarii, insa muzeul gazduit in interior era inchis din cauza lucrarilor de restaurare.

O macheta a bisericii, ce a fost la un moment dat si moschee turceasca, se afla chiar in aceasta piata, Szentharomsag, la intrarea intr-un mic parculet.

Am parasit Cartierul Cetatii, fosta resedinta a regelui Bela al IV-lea, care se afla la o altitudine de 180 de m deasupra nivelului marii si in care se afla aceste ultime obiective turistice, un adevarat mini-oras pe un kilometru patrat, cu mai multe muzee, biserici, hoteluri, restaurante si cafenele, dar si un teatru, fara a uita sa cumparam niste suvenire din magazinele de tot soiul, ce ne ofera inclusiv papusele in port traditional, dar si portelanuri de Herend - mandria ungurilor si bijuterii.

Dupa o relaxare binemeritata, am facut cale intoarsa (si nu cumva sa spuneti ca se datoreaza soarelui puternic din acea zi ca pe alocuri a fost inorat...) si iata-ne iar pe Podul cu Lanturi, dupa ce am traversat pe jos Dealul Cetatii pe sub tunelul ce porneste din Piata Adam Clark, lucru pe care va sfatuim sa nu il faceti pentru ca este foarte lung, zgomotul foarte puternic si toxicitate maxima! Din cate am vazut era interzis si pentru biciclisti, dar acestia s-au incumetat sa il traverseze.

La capatul Podului cu Lanturi, unde am admirat inca o data cei patru lei faimosi care se afla la intrara si la iesirea de pe pod, ca de altfel la multe cladiri din oras, ne-am indreptat spre Duna Palota de pe strada Zrinyi, de unde urma sa ne intalnim cu reprezentantii companiei ce ne-au insotit in superba croaziera de pe Dunarea dintre Buda si Pesta (click aici).

« The rest is history »... cum spune englezul si poate ca nu a fost cea mai fericita zi din viata mea, dar cu siguranta a fost cea mai frumoasa si inedita zi in care am sarbatorit o varsta care nu si-a schimbat inca prefixul!

---

VIZUALIZĂRI: 3959 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI