De prin tara adunate, Pojorata si imprejurimi -partea a 2 a

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari…

Ziua a 3–a, 5 Septembrie

Surprinzator cand am deschis usa camerei dimineata am vazut ca afara vremea se razbunase, norii se imprastiasera si soarele timid incepuse sa-si arate fata de dupa un munte... Nu plouase foarte tare peste noapte, dar chiar si asa nu ne incurca socotelile noi urmand sa plecam si in drumul nostru spre casa sa mai vizitam si alte locuri.

Bagaje multe nu am avut, mai ales ca le impachetasem de seara, asa ca pe la 9.30 dupa ce am servit micul dejun, apoi dupa verificari prin camere sa nu uitam ceva si sa lasam ordine, am inchis si i-am lasat cheia baiatului care avea grija de curte.

Ne-am simtit bine si noi si prietenii nostri, pentru suma ceruta cazarea a fost ok (vezi impresii), poate mai corect ar fi fost 60 de lei camera de 2 paturi si cel mult 100 lei asa zisul apartament.

Satul – statiune nu are deloc oferte de distractie sau poate asta e farmecul lui si avantaj celor care cauta liniste, este cam departe de unele manastiri, dar distantele nefiind atat de problematice avand masina sa ne deplasam, ne-am descurcat. Nu stiu acum ce zona as recomanda mai mult asa incat sa ajungeti la toate manastirile, sau mai degraba sa fiti aproape de toate manastirile.

Daca sunteti amatori de drumetii montane si trasee turistice, satul este o optiune, fiind cel mai bine pozitionat fata de Rarau si de muntele Giumalau.

Poate cu alta ocazie, vom mai reveni si noi sa terminam plimbarea sus la Pietrele Doamnei si sa mai descoperim si alte locuri frumoase pe care le-am ratat acum din vesnica lipsa de timp...

Voi care le descoperiti, si le stiti mai bine, incarcati-le aici si va multumim de acum de efort.

Ca sa mai scurtez povestea, am plecat sa vizitam Manastirea Voronet aproximativ 45 de kilometri de parcurs lejer in 45-50 de minute, trecand prin Campulung Moldovenesc, continuand pe E576 /DN17 prin Vama, Frasin si pana aproape de intrarea in Gura Homorului am urmat indicatorul spre dreapta cam 3-4 km pana la Manastire. Am parcat masina intr-o zona cu plata (2 lei) si pe jos am pornit pe alee, am trecut pe langa tarabele specifice cu fel de fel de produse si suveniruri, iar inauntru am intalnit la fel grupuri de straini care odata ajunsi in fata Bisericii, ascultand indicatiile ghizilor, se uitau pe pereti sa inteleaga si sa vada secretele ascunse din picturile sterse pe alocuri de vremuri, mai ales partile nordice. Cati dintre ei nu ar vrea sa afle secretul retetei renumitului “albastru de Voronet”! sau cati dintre noi?

Dupa Voronet am mers la Manastirea Humor, unde se ajunge din localitatea Gura Humorului, faci stanga in centru oraselului, cum am venit noi dinspre Vatra Dornei, spre localitatea Manastirea Humorului cale de vreo 6 km pe DJ 177, urmarind si indicatoarele specifice obiectivelor turistice, apoi exact in micutul centru al localitatii se face la stanga spre parcarea manastirii. Acolo am intalnit microbuze cu pelerini din tara, tocmai de prin Oltenia. Oameni simpli, evlaviosi tacuti si plini de respect primeau explicatii de la preotii care ii insoteau.

Am urcat si in turnul de langa manastire, de acolo se vad foarte bine imprejurimile si la fel de bine o faceau si cei din vremuri care vegheau si dadeau alarma cand se apropiau cotropitorii, sa ascunda odoarele sfinte in locuri tainice care au dainuit si pana azi.

Uneori, noua ni s-a parut ca parca au devenit prea comerciale manastirile! Linistea, tihna locasurilor sunt tulburate de tumultul multimii curioase si disperate ca si noi sa prinda un unghi mai bun sau sa caute lumina potrivita pentru o poza de colectie. Pret la intare, pret la foto, pret la filmat, pret la magazinele de suveniruri unde cu exceptia catorva carti religioase, multe din produse erau kitch-uri tipice ieftine de le gasesti si in Dragon daca doresti… nu sfintite insa.

Am ajuns apoi la Agapia, locul unde voiam sa vizitam niste cunostinte, dar fiind zi de lucru maicutele erau care incotro cu treburi si nu am reusit sa le vedem, nici nu am insistat...

Legat de calitatea moralitatea unora ce trec pragul manastirilor, nu pentru reculegere sau lectie de istorie si civilizatie :acu’ ceva timp in urma, dintr-un grup de tineri mai galagiosi si teribilisti, unul, isi tot ridica mainile in sus, ba sa faca poze, ba sa arate te miri ce sesiza vederea lui ingusta si lasa ostentativ sa se vada la sold un pistol. Ii recunoasteti foarte usor, din ce in ce mai mult cum ne polueaza viata cu prezenta lor …venisera sa se roage…sa aibe bani... si valoare si talent de smecher…. da minte nu cereau!

Langa Agapia mai sunt si Manastirea Varatec cu acces de la manastirea Agapia prin munte pe un drum nu tocmai bun sau din drumul Piatra Neamt-Targu Neamt DN 15 C drum asfaltat, si putin mai izolata Manastirea Sihastria, cu acces de la Manastirea Agapia in continuare, dar acolo nu am mai ajuns, la Agapia si Varatec fusesem mai des mai ales cand aveam ocazie sa venim la prietenii nostri din Piatra Neamt. Si ei le stiau foarte bine, asa ca noi hotarati sa mai ajungem si alta data peaici am mers intins pana spre Piatra Neamt unde urma sa ne mai petrecem ultima seara din pelerinajul prin Moldova.

Mai aveam foarte multe de vazut stim bine, dar mereu ne propunem sa ne reintoarcem si cine stie poate intr-o zi vom si reusi …. pana atunci citim de la voi si facem planificari…

PS. am dat punctaj mic la capitolul D (cadru natural) putin suparat de taierea necontrolata a padurilor - cadru natural - parerea mea! restul merita 10...

Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns inca, macar sansa de a visa... Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 1405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI