Brugge, Veneţia Nordului, un oraş al sufletului

TIPĂREȘTE

Ultimele mele calatorii in Belgia cu familia, le pot reface oricand, amestecand cartile de joc, inversandu-le chiar etapele turistice, reluindu-le, pana cand tocite fiind, ele incep prin prea multa luistruire cu valul memoriei afective, sa-mi apartina, in totalitate.

As dori sa scutur de „scame'', episodul Belgia si sa fac ordine prin sertarele turistice, cu poze, am asteptat un „branci'' stilistic, adica o farama de inspiratie, pentru a incerca cu modestie sa ma ridic o idee, la inaltimea perlei, Brugge, Venetia Nordului, un oras de un sarm nebun, cu suras de ciocolata si palarie de dantela.

Am aterizat lin pe peronul garii din Brugge, plecand din Ghent (vezi aici), punctul strategic al vacantei noastre, in dorinta sa revad orasul giuvaer al coroanei, pe care il mai vazusem intr-o primavara. Acest oras este un adevarat muzeu in aer liber, unde te plimbi si pofta turistica, vine mancand, si la propriu si la figurat.

Mi-ar fi placut sa am curajul sa zbor cu balonul pe deasupra lui, o cursa costa cam 160 de euro, dar, vai, eu nu am curajul olandezului zburator din familionul meu. Nu am inchiriat nici caleasca trasa de caii, mandri foc, ce tropaie de secole pe strazile medievale, cantand vesel, do-re, mi o cursa e cam 35 de euro. Ma bucur ca soarele mangaie caldaramul si incalzeste canalele orasului, nu e nici un nor pe cerul flamand al lui Van Eych, bravo baiete, multam frumos, ca am uitat „acasa'', umbrela, in bratele scheletului Albert.

Trop trop, la galop, sabotii unui cal canta vesel pe strada, carand sub el, o geanta lunga pentru necesitatile naturale, ca sa nu murdareasca strada, e manierat baiatul. Vizitiul e parca dintr-o alta epoca, e o atmosfera de vacanta in plina vara, ca o romanta, si orasul e invadat de turisti, in hoarde.

Am un scurt moment de reverie, si ma las prinsa de vraja batranului oras, vechi, unde istoria e scrisa aici in caramizile rosii, in piatra, in apa e un oras desprins parca dintr-o fila de povesti, e colorat, si imi pun din nou ochelarii in „ralenti'', ca si la Anvers scormonesc in istorie, si in cultura, dar cine vrea detalii istorice, le gaseste in ghiduri, eu voi face doar o scurta acoladada istorica.

BRUGGE, FRUMOASA DIN PADUREA ADORMITA

Se povesteste ca primul locuitor al orasului a fost un urs, da il observ pe steagul orasului, pe stema. Acum 1000 de ani, orasul era o importanta piata textila ca si Ghent, si negustorii isi transportau marfa pe canale si de aici, pe mare. Azi, negustorii de amintiri, suntem noi, turistii,ce ne oprim si mitraliem cu aparatul foto, burgul medieval, pentru a imortaliza pe vecie, farmecul lui.

In secoul al 15-lea, Brugge era o puternica resedinta a ducilor de Burgundia, atunci cand arta si comertul au inflorit. In secolul urmator, insa, comertul se muta in portul Anvers si puterea economica a orasului, decade. In momentul in care, iesirea la mare a orasului, s-a comaltat, orasul decade, dar cladirile lui nu s-au schimbat de secole, si soarta a fost surazatoare cu destinul lui. Orasul Brugge doarme de 300 de ani, ca frumoasa din padurea adormita, este unic, nu e foarte mare, si il strabati la pas, intr-o zi. O fundatie l-a salvat pentru a-si conserva averea arhitecturala, pentru a deveni, nemuritor.

PLIMBARE PIETONALA SI ATMOSFERA MEDIEVALA

In drum spre centru, echipa noastra de trei muschetari, cu un diabetic la bord, diferiti total ca temperament, stabileste,regulile zilei: nu se intra in muzee, ca nu e timp, ne relaxam cu R mare si nu intram in nici o ciocolaterie, (ii promit sorelei ca la anul ii voi aduce un microfon oltenesc, sub forma de praz, ca sa-i taie pofta de ciocolata) Pe traseu, ne iese in fata o fanfara, si dirijorul se impauneaza tantos, salutandu-ne din mijlocul strazii,pe noi turistii, cascam gura si ne inveselim, bum, bum, nu stiu ce sarbatoresc, dar in august, aici e un festival muzical. Ma incarc de buna dispozitie si in fata mea, e un grup de tineri romani ce comenteaza preturile din magazine. Am ajuns in orasul dantelareselor, ma uit pe strazi, la cladirile vechi, ce par sa doarma cuminti, casele au frontoane si clipesc cam miop, pe la ferestre -vad deodata o doamna ce trage delicat perdeaua de dantela, pentru a lasa sa intre soarele, atat de zgarcit in Tarile de Jos.

Nu, orasul Brugge nu doarme, e doar visator si melancolic, casele par desprinse dintr-un tablou medieval. Aud tocuri de pantofi ce tacanesc, poc -poc pe strazile de piatra, si burgul stravechi, tresare sub pasii mei, cant, mi-re-la, suntem la Brugge, Venetia Nordului, da, nu e nici o uzurpare de nume, canalele vechi ale orasului, sunt pline de poezie si romantism, nu vad nici o frumusete trista, asa cum se scria prin 1892. Orasul e pur si simplu cotropit de cavalerii moderni, ai epocii moderne, ce au luat cu asalt, magazinele, cafenelele, strazile, terasele in strada, bancile, si gusta deliciile berii belgiene, sunt peste 300 de feluri, am inteles. Eu pun ochii pe una rosie, precis e de cirese si ma atrage o reclama agresiva „Beer will win the world''.

Hotaram apoi sa vedem iar Brugge-ul din alta perspectiva, asa ca decidem sa ne mai odihnim, intr-o plimbare romantioasa cu barca, pe canale, pornind dintr-un debarcader, plin cu flori colorate.

PLIMBAREA CU BARCA PE CANALELE ROMANTICE E UN „MUST ''

Avand aproximativ un milion de vizitatori anual, ne bucuram si noi de o croaziera minunata pe canalele orasului, foarte pitoresti, dupa ce stam ceva la coada. Ne ratacim pentru 30 de minute in lumea secolelor trecute si descoperim colturi ale orasului, ce nu le poti vedea doar pietonal. Canalele sunt pline de sarm, ca si la Venetia, am trecut pe sub poduri, inalte sau joase, dar vai, nu aud zarva italiana a gondolierilor, si nici cantecele lor. - aici e o frumusete clasica, tihnita, de as fi poet, as scrie o poezie - ma uit la apele tacute ce clipocesc, la portile misterioase ale caselor, la gradini, la zidurile caselor, la pajistile cu iarba verde-e oare un decor de film, unde e ascuns regizorul?

Noi suntem, spectatorii anonimi, si aplaudam in tacere, muti de admiratie - dar vad si case roase de timp si vegetatie, unii pereti sunt cam inverziti, pe langa canale, podurile de piatra pe unde trecem, sunt severe rau, simt o usoara stare de melancolie, dar casele acestea au oglinzi si ferestre vechi -oare ce se ascunde in interior?

Trecem pe langa niste lebede, pe o pajiste vad un card langa niste salcii plangatoare, e oare Lacul Dragostei?

O surata isi striga companionul, te-am prins draguta in poza, dar ghidul repede in cateva cuvinte, ne spune ceva despre legenda lebedei, care este un simbol al orasului, poveste ce m-a incantat rapid.

LEGENDA LEBEDEI. - aceste gratioase pasari au si un tatic, pe nume Pieter Lanchals, in traducere gat lung, care era administratorul lui Maximillian I de Hamburg, sotul Mariei de Burgundia, care a vrut si el sa puna mana pe putere, in Brugge si a fost inchis, in casa Craenburg, din Piata Mare, si constrans sa urmareasca executia omului sau de incredere, al carui cap a disparut.

Dupa ce Maximillian, recastiga puterea, el da ordin ca lebedele de pe canalele orasului sa fie pastrate aici, pe vecie, datorita gaturilor lor lungi. Imediat cum intri pe portile orasului, dai de MINNEWATER, Lacul Dragostei, un loc pitoresc cu lebede albe si gratioase. (Am cumparat pe ascuns, intr-un scurt moment de singuratate, o cutie cu lebede negre de ciocolata si le-am devorat pe ascuns, batandu-ma pe ele cu cumnatu - dar eu aveam gatul mai lung si le-am furat pe ultimele).

Da, adevaratul Brugge se cunoaste si din barca, daca ridici capul poti sa te si lovesti de cate un pod de piatra, asa ca sa stam jos si sa nu ne ridicam sa facem poze. Mi-am tot intins si eu gatul sa admir turlele bisericilor si am stat cu ochii pe case, intrebandu-ma, cum o fi sa traiesti aici, si sa te trezesti zilnic. ca te uiti in oglinda apei. Ultima secventa din calatoria cu barca se refera la un incident minor, vecinii nostri de barca erau latini, si la un moment dat, pe traseu, barca s-a frecat usor de o alta, unde erau turisti nordici, foarte cuminti si cam rigizi. La un moment dat vedem un caine intr-o fereastra ce dormea pe pervaz, nestingherit si noi, repede sa pozam vedeta, in tabloul „Brugge dormant''.

In timp ce noi faceam bezele grupului vecin si ii salutam voios, unui englez ii cade aparaul in balta, cu ochii la catel, poate o rata norocoasa il va prinde in cioc, de va avea noroc... In fine ajungem inapoi la debarcader si o doamna in varsta, care dormise in timpul plimbarii si scosese concerte simfonice de sforait, e trezita de sot si ajutata sa coboare, nu stie saraca ce film romantic a ratat.

Da, Brugge este un oras vechi ce se admira din apa, chiar daca afara ploua sau e soare, el ramane rafinat si elegant.

Dar a venit vremea sa ,,decupam ''basmul arhitectonic, numit Brugge... va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 4507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI