Bretania - acolo unde se termină pământul și incepe oceanul

TIPĂREȘTE

Pandemia ne-a ținut departe de călătorii indepăratate in ultimul an, dar in această vară, imediat ce s-au mai relaxat restricțiile, ne-am decis să recuperăm o parte din timpul pierdut. Și, pentru că iubim Franța, ne-am decis să ne indeplinim un vis mai vechi, acela de a vedea Bretania și Normandia.

După multe calcule, planuri de călătorie, discuții, negocieri, am renunțat la Normandia și am ales, pentru o perioadă de șase zile, Bretania.

Balanța in favoarea Bretaniei a fost inclinată mai ales de Mont- Saint-Michel, loc inclus pe lista noastră de” neapărat de văzut” .

Scurtă istorie

Regiune a Franței aflată pe malul Atlanticului, Bretania este cea mai mare peninsulă a Franței. Romanii conduși de Iulius Cezar au găsit aici o populație celtă, pe care au incercat, fără prea mare succes, să o romanizeze. După retragerea romanilor au venit alți celți, de această dată cei din Marea Britanie, fugiți din calea invadatorilor anglo-saxoni. Tot ei au dat și numele regiunii –Bretania. Moștenirea celtă, cu influențe pregnante in cultură, arhitectură și limbă, fac din Bretania o regiune unică, diferită de toate celelalte regiuni ale Franței.

In afară de franceză, care este limba oficială, in Bretania se mai vorbesc două limbi, ambele cu puternice influențe celte – bretona, in vestul regiunii și gallo, in partea de est. Am intâlnit in drumurile noastre indicatoare cu nume de localități in toate cele trei limbi sau, in funcție de zona in care ne aflam, doar in franceză și limba zonei respective.

In Bretania am văzut pentru prima dată artiști stradali cântând la harpă sau cimpoi, incă o dovadă a moștenirii celte.

Bretania este regiunea Franței in care se păstrează foarte multe dintre vechile tradiții creștine. Aici există peste 300 de sfinți venerați, multe dintre localități purtând nume de sfinți – Saint Malo, Saint Brieuc sau Saint-Georges-de-Grehaigne.

Cum ajungem in Bretania

Noi am ajuns in Bretania cu mașina, traversând Franța din vestul Germaniei. Se poate ajunge insă mai ușor, cu avionul până la Paris și pe urmă cu TGV-ul până la Rennes sau altă destinație din regiune. Se poate ajunge și pe calea apei, cu ferry-ul până in porturile din Brest sau Saint-Malo.

Unde stăm?

Cai care vor să petreacă câteva zile in această regiune au de ales intre hoteluri, campinguri, pensiuni sau case de vacanță. Noi am ales o casă de vacanță, in Saint-Georges-de-Grehaigne un mic sat in apropiere de Mont Saint-Michel.

Când e bine să mergi in Bretania?

Aflată aproape de Atlantic, in zona temperată nordică, clima din Bretania se caracterizează prin veri nu prea călduroase și ierni blânde. Plouă mult in Bretania, in orice anotimp, dar totuși mai puțin in perioada iunie-octombrie. Acestea sunt și lunile cele mai potrivite pentru a vizita Bretania. Deși sunt lunile cele mai aglomerate și mai scumpe, recomand totuși lunile iulie și august, mai ales dacă vreți să faceți și puțină plajă și baie in apele Atlanticului. Noi am fost la sfârșit de august și am putut să facem baie, chiar dacă temperatura apei era undeva in jur de 20 grade C.

Ce am făcut in Bretania

Pentru vizita in Bretania mi-am făcut minuțios temele de acasă, ceea ce nu mă prea caracterizează. De obicei imi fac un scurt plan de bătaie, plan care suferă importante modificări la fața locului. De această dată am avut câteva ținte precise, atinse in mare parte, că deh, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din Bretania.

Am făcut modificări in traseu și locuri de cazare chiar cu două săptămâni inainte de plecare, atunci când mi-am dat seama că am alocat prea puțin timp unei zone frumoase pe unde vroiam neapărat să trecem.

Chiar și așa nu am reușit să vedem decât o mică parte a Bretaniei, motiv pentru care rămâne in continuare pe lista cu priorități.

Prima zi a fost dedicată mănăstirii celebrei stânci granitice Le Mont-Saint-Michel. A fost un vis implinit să ajung in satul și mănăstirea fortificată aflată pe stânca granitică. Am profitat de reflux și am făcut o plimbare pe nisipul fin din golf.

Am făcut o plimbare cu mașina prin satele inșirate pe coastă, printre case din piatră, cu flori la ferestre, printre mori de vânt vechi, prin sate pescărești unde la fiecare pas ești ademenit să cumperi stridii, scoici sau creveți, toate proaspăt scoase din apele oceanului. Am făcut scurte opriri pe plajele devenite imense in urma refluxului, am vizitat târguri organizate in unele din satele prin care treceam.

Inainte să inceapă refluxul am ajuns la Cancale, la timp să vedem ivindu-se de sub apele oceanului crescătoriile de stridii. Am făcut o scurtă drumeție pe coastă, pe o mică parte din celebrul GR34, ne-am plimbat prin orașul vechi și, bineințeles, am mâncat stridii acompaniați de pescăruși.

O altă destinație pe care am avut-o pe listă a fost Saint-Malo, oraș al piraților dar și al lui Chateaubriand. Ne-a plăcut atât de mult Saint-Malo, incât am mers de două ori. Ne-am plimbat pe fortificații, am rătăcit pe străzile pietruite din interiorul fortificațiilor, am făcut plajă și baie in apele Atlanticului. Când apele s-au retras am fost la mormântul lui Chateaubriand de pe insula Grand Be și am vizitat fortul construit de Vauban.

Dinan a fost surpriza plăcută a acestei vacnațe, Citisem despre micul oraș, dar nu mă așteptam să fac o intoarcere in timp și să mă plimb printr-un adevărat oraș medieval. Fiecare casă, fiecare colț de stradă par a face parte din decorul unui film. Nu am ratat nici portul orașului, de unde pleacă pe Rance mici ambarcațiuni.

Cap Frehel, peninsula din Cotes d' Armor, cu stânci inalte modelate de apele oceanului și de vânt. Ne-am plibat pe coastă, am admirat farul care domină peninsula dar și un alt far mai mic și mai vechi, construit in sec. al 17-lea.

Ultima zi din vacanța noastră in Bretania am petrecut-o in Perros-Guierec și pe Coasta de Granit Roz. Perros-Guierec a fost alegerea de ultimă clipă, modificarea făcută puțin inainte de a pleca in concediu. Nu puteam să nu facem o plimbare pe stâncile roz, pe vechiul drum al vameșilor.

Deși a fost pe listă nu am reușit să vedem Rennes-ul. Ne-a fost greu să ne desprindem de apele Atlanticului și de frumoasa coastă Bretonă iar Rennes-ul este ceva mai departe de aceasta. Ne place să ne plimbăm in voie prin locurile in care mergem, fără grabă, așa că in mai multe locuri am petrecut mai mult timp decât estimasem in planificarea de acasă. Pentru Rennes ne trebuia o zi, pe care până la urmă nu am mai avut-o.

Nici la Brest nu am ajuns, de fapt nici nu a fost pe lista noastră. Singura dorință a soțului pentru acest concediu a fost să mergem măcar două zile și in sudul Franței, să facem baie in Mediterană. Așa că a trebuit să scurtăm puțin vacanța Bretonă, și să ne indreptăm spre ape mai calde.

Mai sunt multe alte locuri frumoase unde nu am reușit să ajungem. Șase zile pentru Bretania sunt mult prea puține.

Unde și ce poți să mănânci in Bretania

In Bretania se poate mânca oriunde - in restaurante, in creperii, pe stradă sau in piețe. Restaurantele sunt in general mici, afaceri de familie. Cele din apropierea oceanului servesc in special fructe de mare și pești, dar și alte feluri de mâncare cu carne de porc sau de vită. Nu lipsesc brânzeturile și celebrul unt breton.

Specialitățile regiunii o reprezintă clătitele (crepes) și galletele, primele făcute cu unt și servite la desert iar galletele, sărate și preparate cu hrișcă.

Din punctul meu de vedere, vedetele incontestabile ale Bretaniei, sunt stridiile. Aici am aflat că stridiile și prețul lor diferă in funcție de mărime, ele fiind catalogate, in funcție de mărime, de la 1 la 6. Se servesc pe stradă, acompaniate de un vin alb sec, in restaurante sau le poți lua din pescării și servi acasă (dacă știi să le deschizi!).

Băutura tradițională este Cidrul, Bretania fiind a doua zonă producătoare de Cidru din Franța. Cidrul il găsești peste tot – in piețe, in supermarket-uri, in restaurante. Cu o sticlă de cidru ne-a intâmpinat și gazda noastră din Saint-Georges-de-Grehaigne, insoțită de câteva pachețele de biscuiți produși in Mont-Saint-Michel.

Regiunea este renumită pentru biscuiții produși aici, existând mai multe fabrici in orașele din regiune.

Să nu uit tartele, celebrele prăjituri franțuzești, umplute cu căpșuni, fragi sau alte fructe. De fiecare dată când merg in Franța imi fac plinul cu aceste prăjituri gustoase.

Aceasta este pe scurt, povestea Bretonă din vacanța noastră din acest an. M-am indrăgostit de Bretania, mi s-a lipit de inimă și sper să mai am ocazia să ajung pe acolo. Despre câteva dintre locurile vizitate voi povesti mai mult, sper să nu vă plictisesc. Atașez și câteva fotografii, am făcut și multe filme dar incă nu am reușit să le montăm. Poate voi completa la un moment dat.

Rog webmasterul dacă poate să atașeze https://www.youtube.com/watch?v=nR9eU_tVbxE.

Cea mai mare peninsulă a Franței, situată in vestul țării, intre Marea Mânecii la nord și Golful Biscaya la sud.

---

VIZUALIZĂRI: 4791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI