Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei

TIPĂREȘTE

Rândurile de mai jos se doresc a fi o încercare de a prezenta doar o mică parte a bogăției ce o constituie fondul urbanistic al orașului Brăila.

În 2018 se vor împlini 650 de ani de atestare documentară a târgului medieval Brăila, oraș cu o istorie bogată, plină de evenimente. Este cea de-a treia localitate din Țara Românească atestată documentar, după Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș.

De la localitatea din sec. XIV, port la Dunăre, prin care se exportau mărfuri ale negustorilor brașoveni, pentru care voievodul Vladislav I a dat, în 1368, scutire vamală (aceasta fiind de fapt atestarea documentară), Brăila s-a dezvoltat continuu, ajungând în a 2-a jumătate a sec. XIX un oraș modern, „singurul de croială europeană din vechiul Regat”. Acest lucru l-a făcut pe marele nostru istoric Nicolae Iorga să spună despre Brăila că “Nu Brăila este fiica principatului Țării Românești ci ea este maica acestui principat, care prin existența și dezvoltarea ei a făcut necesară întemeierea și dezvoltarea principatului”.

Cele 3 secole în care Brăila a fost raia turcească au constituit o frână în dezvoltarea localității, puternicul avânt economic luându-l după eliberarea ei de sub acest statut, după pacea de la Adrianopol în 1829.

După această dată Brăila devine un oraș cosmopolit (la sfârșitul sec. XIX 30% dintre locuitorii urbei erau străini) în care își vor găsi adăpost, ferite de oprimări ostile, etnii din cele mai diferite: lipoveni, greci, bulgari, Brăila devenind «un spațiu privilegiat al spiritului tolerant etnic, politic, religios». Vor veni și se vor stabili aici, atrași de puternica activitate economică și italieni, evrei, turci, armeni, englezi, nemți sau sârbi. Din această cauză se spunea că la Brăila se întâlneau toate bancnotele de pe fața pământului.

Catalizatorul dezvoltării rapide a Brăilei l-a constituit comerțul din port, care a atras oameni dinamici, energici, astfel că ia naștere, citându-l iarăși pe Nicolae Iorga, ‘’o rasă brăileană’’ sau «un neam de oameni de o vitalitate excepțională».

Brăila este un oraș interesant, având o frumusețe unică. Fiind așezat pe o terasă înaltă, un promontoriu amplasat între gurile de vărsare ale Ialomiței și Siretului, localitatea este ferită de inundații.

Arhitectura străzilor dă impresia că te afli într-un uriaș amfiteatru roman, în care arena este în centrul vechi, în zona unde era amplasată o casă de rugăciune a musulmanilor, ulterior transformată în biserică ortodoxă (actualul parc Traian). Principalele sale bulevarde, Dorobanților, Independenței și Al. I. Cuza, precum și alte șapte străzi, poziționate între aceste bulevarde, pleacă din Dunăre și se reîntorc tot în Dunăre. Apoi 3 străzi, ce au plecarea din Piața Traian, respectiv Calea Galați, str. Mihai Eminescu (continuată cu str. 1 Decembrie și apoi Șos. Rm. Sărat) și Calea Călărașilor, din care se bifurcă la un moment dat Șos. Buzăului, întretaie străzile în arc de cerc, despre care am făcut vorbire mai sus, creează un deosebit evantai urbanistic pe care nici o altă localitate din România nu-l mai are.

Și pentru a nu se crea impresia că Brăila este un oraș izolat de țară, cele trei artere fac legătura cu toată țaraː spre Moldova – Calea Galați, spre Ardeal - Șos. Rm. Sărat și Șos. Buzăului, spre București, Oltenia, Dobrogea – Calea Călărașilor. Iar Dunărea cea albastră ˮdrum fără pulbereˮ, după cum spune un vechi cântec popular românesc din zonă, leagă Brăila de Europa și de restul lumii.

Trebuie să vii la Brăila să o vizitezi! Pentru că aici este istorie, cultură, oameni frumoși!

Prezentând Brăila ca un oraș frumos și plin de viață, scriitorul Fănuș Neagu, un remarcabil fiu al acestei urbe, spunea atât de plasticː ”Brăila este așezată la Asfințit de Europa și Răsărit de Asia”.

Merită efortul pentru că ai ce vedea, în special în zona istorică veche a localității. Zonă care se întinde de la Dunăre și până la Bd. Cuza. Aici este cea mai mare concentrație de imobile a căror construcție datează dintr-o perioadă de puternică înflorire economică (hai să-i zicem mai modern ˮboom economicˮ!). Edificii cu un etaj având decorații ale fațadelor exterioare (spre stradă) deosebite, cu picturi murale decorative, ce exprimau starea materială a proprietarului. Multe dintre aceste clădiri sunt monumente istorice. Sunt clădiri ai căror arhitecți au fost deosebit de generoși în alegerea stilului arhitectonicː academist, romanesc, neoromanesc, eclectic, neoclasic, baroc, ș. a.

Dacă veți veni și le veți vedea, sigur încântarea voastră va fi amestecată și cu o ușoară deziluzie produsă de aspectul unor imobile. Unele au fost renovate și arată chiar foarte bine.

Altele, dâdu-și duhul parcă, stau să se dărâme. Sper că nepăsarea autorităților nu va dura la nesfârșit că se vor lua măsuri pentru reabilitarea tuturor clădirilor vechi, monumente istorice, înțelegând necesitatea protejării și conservării acestui patrimoniu arhitectonic unic, întru-cât Brăila ar avea multe de arătat dacă acestor edificii li s-ar reda strălucirea de altădată, când oraşul avea o economie prosperă. Dacă vor îndeplini acest deziderat nu va fi decât în beneficiul nostru, al orașului și al dezvoltării turismului.

Oare va mai avea parte Brăila de primari harnici, buni gospodari, cu stare (adică avere făcută înainte de mandat nu după), așa cum au fostː Constantin C. Hepites (cunoscut farmacist, medic, om de știință), Radu S. Campiniu, Cristodul Suliotis, Radu Portocală, Dumitru Ionescu, și alții ca ei, oameni care au ctitorit, au făcut reforme ce au modernizat orașul și mai ales l-au lăsat mai bogat nu...

Casele vechi ale Brăilei sunt frumoase și constituie o reală atracție locală. Ele au fost construite în diverse stiluri arhitectonice, funcție atât de perioada realizării lor, cât și mai ales, posibil, de gustul "apropitarului". Pe drept cuvânt clădirile de patrimoniu ale Brăilei sunt o adevărată moștenire pentru viitor. Veniți să le vedeți primăvara, când natura renaște, sau toamna când în lumina blândă a soarelui autumnal clădirile arată minunat.

Și când v-ați săturat de plimbat printre case, pe bulevarde largi sau străzi mai înguste, coborâți pe faleza Dunării să luați o gură de aer proaspăt, nepoluat de multitudinea de mașini ce străbat orașul, sau să simțiți răcoarea brizei seara.

Așa că, dragii moșului, să pornim în periplul nostru din centrul administrativ al orașului, adică din fața Primăriei și am să vă relatez câte ceva, atât cât am putut afla, despre casele de poveste ale Brăilei, foarte multe dintre ele monumente istorice și de patrimoniu.

Palatul Agriculturii se află vis-à-vis de sediul municipalității și este un impozant edificiu inaugurat în 1929, după 6 ani de lucrări, construit în stil neoromanesc. La importanța pe care o avea Brăila în acea vreme în agricultura românească și nu numai (aici se stabilea prețul grânelor pe piața europeană, la Bursa Agricolă), clădirea aceasta își avea locul pe care-l merita, iar prin proporțiile sale reflecta importanța acordată activității agricole în Brăila.

Clădirea a fost gândită ca un spațiu care avea să reunească în el tot ceea ce era legat de activitatea agricolăː săli de conferințe, muzeu al agriculturii, instituții cu profil agricol din oraș.

Toate elementele constitutive ale edificiuluiː intrarea monumentală, loggia de la et. 1, ce se continuă în interior cu o sală de recepții, cele două foișoare de la mansardă, coșurile de fum înalte, acoperișul dau un aspect maiestuos.

Este o clădire emblemă a Brăilei, un adevărat omagiu adus țăranului din Bărăgan, truditor al pământului.

Traversăm Calea Călărașilor și în spatele Primăriei ne așteaptă să-i admirăm frumusețea trecută fostul Club al Tineretului, și fost Cazino în anii antebelici. Lăsată în paragină, ca multe alte clădiri vechi, acest minunat edificiu așteaptă vremuri mai bune care să-i pună în evidență valoarea.

Revenim în piața din fața Centrului Administrativ, trecem pe lângă clădirea Colegiului Național ˮGh. Munteanu Murgociˮ și ne îndreptăm spre Centrul Vechi mergând pe Calea Călărașilor. După cca. 500 metri, la nr. 29, întâlnim pe partea dreaptă clădirea în care se află sediul Facultății de Inginerie, aparținând de Universitatea Dunărea de Jos Galați. Edificiul, construit în anul 1891 în stilul academist, a fost inițial sediul Palatului Administrativ și Judecătoresc Brăila, fiind, la acea dată, una dintre clădirile publice reprezentative edificate în România. După cum arată și numele clădirea adăpostea atât puterea administrativă a județului (prefectura) cât și cea judecătorească (tribunalul, parchetul, etc) precum și alte servicii comunitare.

Destul de aproape de Facultatea de Inginerie, pe str. Pensionatului nr. 3 se află o altă clădire, monument istoric, casa Marcheto, construcție datată la 1900. Aici se află acum sediul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Brăila.

Continuăm plimbarea pe Calea Călărașilor și la intersecția cu str. Danubiului o luăm la dreapta. Întâlnim, tot pe dreapta, clădirea în care-și are sediul Direcția Județeană de Poștă. Aici, în perioada înfloritoare a Brăilei, a funcționat Banca Agricolă, acesta fiind de fapt scopul pentru care a fost ridicată construcția. Datează din 1870, iar construirea ei este urmarea firească a puternicei dezvoltări economice a orașului, consecința răsfrângându-se în evoluția activității bancare. De fapt în perioada menționată în Brăila îsi desfășurau activitatea nu mai puțin de 2 bănci locale și 12 filiale bancare.

Coborând pe str. Danubiului, fără a ajunge însă la Dunăre, se află sediul BCR Brăila, clădire construită în 1910 având ca destinație inițială ˮClubul Navromˮ Brăila.

De aici o luăm la stânga pe str. Pietrei și la intersecția cu str. C. A. Rosetti găsim casa Popeea, o clădire frumoasă, o perlă arhitectonică a Brăilei, aflată acum în renovare. Ea a aparținut unui negustor grec, foarte bogat, mare angrosist de cereale și este amplasată într-o zonă cunoscută pe vremuri drept ˮCartierul Elenˮ, zonă locuită de grecii cei mai înstăriți din oraș.

Revenim pe Calea Călărașilor pentru a vedea admirabilul edificiu al Băncii Naționale – Sucursala Brăila, imobil construit în stil academist, datat 1886. Clădirea este amplasată vis-a-vis de Biserica ˮBuna Vestireˮ sau mai bine cunoscută sub denumirea Biserica Greacă (interesantă vecinătate dintre o bancă și o biserică).

În Piața Traian (care datează din 1833), numită iniţial Piaţa "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil", considerată inima orașului, centrul său vechi, de unde pleacă, după cum ziceam mai sus, străzi ca niște raze de soare, își au locul câteva edificii importante, monumente istorice, aflate în patrimoniul cultural al țării. Vom face turul parcului, amplasat aici, intrând dinspre Calea Călărașilor.

Pe dreapta ne întâmpină clădirea Băncii Bancpost, fost Hotel Europa și fost sediu al Băncii Eleno-Române. Clădirea nu este spectaculoasă, comparativ cu alte construcții, însă cele 4 coloane cu capiteluri în stil ionic, amplasate la fațadă sunt deosebite. Tot aici și-a avut sediul Tribunalul și ulterior agenția CFR. Pe vremea când această clădire era bancă la etaj locuiau salariați ai băncii.

Încet-încet pașii ne poartă spre o altă clădire, frumoasă, proaspăt renovatăː restaurantul Carol. Fosta cofetărie ˮSelectˮ a fost reabilitată de noul proprietar, care i-a redat clădirii strălucirea de odinioară. Edificiul este minunat, cred că este o reușită și încântătoare repunere în valoare a unei clădiri din centrul vechi al Brăilei, și nu numai, făcută de o persoană privată. În cenușiul clădirilor învecinate, aceasta îți atrage privirea ca un magnet atât ziua cât mai ales noaptea prin modul în care este pusă în valoare de iluminatul deosebit de inspirat.

Interiorul este deosebit și îl puteți vizita chiar dacă nu consumați nimic, însă după o lungă plimbare prin oraș sigur vă veți răcori cu ceva lichide și vă veți potoli și foamea.

Inițial clădirea a fost locuință ce avea toate dotările necesare unui trai modernː puț pentru apă curentă, băi dotate cu tot ceea ceea ce trebuia. Ulterior casa a fost sediul Băncii Italiene, revenind în 1940 la destinația de locuință. În anii de după 1960 a aparținut fostului TAPL având destinația de restaurant și apoi cofetărie.

Nu foarte departe de acest restaurant, pe aceiași parte se află Muzeul Brăilei, importantă instituție de cultură, înfiinţată în anul 1881, prin decretul regelui Carol I, în care este păstrat tezaurul documentar al judeţului. Clădirea a avut mai multe folosințeː casă de locuit aparținând negustorului Nicoletto Armelin (denumirea sa de atunci fiind Cazinul Armelin), apoi a devenit muzeu, cunoscut sub numele de Muzeul Francez (un fel de muzeu al figurilor de ceară). La finele sec. XIX devine hotel, Marele Hotel Francez cu o dublă utilitateː restaurant și cafenea la parter și hotel la etaj. Destinația actuală o are din anul 1959.

Muzeul Brăilei are mai multe secții ce-și desfășoară activitatea atât în această clădire cât și în alte sediiː arheologie, istorie, artă, etnografie și artă populară, științele naturii.

O altă importantă instituție de prestigiu a culturii române, Teatrul ˮMaria Filottiˮ, situat în aceeași zonă a Pieței Traian, funcţionează într-o clădire, ce a fost inițial un hotel, ˮHotelul Rallyˮ, ridicat la mijlocul sec. 19, anii 1850. În 1896 devine ˮTeatrul Rallyˮ, apoi își schimbă denumirea în ˮTeatrul Comunalˮ (1919). După instaurarea epocii comuniste ia denumirea ˮTeatrul de Stat Brăila-Galațiˮ, actualul nume luându-l în 1969 în memoria marii actrițe române care a fost Maria Filotti, ce-și are originile prin aceste locuri (născută la Batogu, jud. Brăila în 09.10.1883 - d. 05.11.1956).

Este un monument de arhitectură deosebit, fiind pe lista clădirilor de patrimoniu național. O adevărată bijuterie arhitectonică, atât partea exterioară cât, mai ales, interiorul, teatrul a fost restaurat în mai multe rânduri, cea mai imporatntă fiind cea din perioada 1980 – 1988 când au fost executate lucrări majore de consolidare a clădirii, renovare și restaurare. Edificiul este compus din săli de spectacole (sala mare și sala studio), foaiere, săli de conferințe, holuri. Sălile sunt dotate cu mobilier de epocă, candelabre și covoare lucrate manual. In mod special trebuie remarcată cortina care cuprinde elemente specifice arhitecturii și istoricului Brăilei precum și simbolurile teatrului.

Ne continuăm plimbarea în jurul Pieței și la intersecția cu str. Brașoveni se înalță fosta Bancă Chrissoveloni (se pare că a fost cea mai mare bancă comercială românească din perioada interbelică), astazi aflânu-și aici sediul Banca Carpatica. In aceasta cladire era singurul ascensor din oras la acea vreme.

Ne încheiem plimbarea în jurul acestui parc și ajungem la intersecția cu Calea Călărașilor unde pe colț își are sediul o altă bancă, Banca Română de Dezvoltare – sucursala Brăila. Inițial aici a fost Marele Hotel Hugo, care după lucrări importante de construcții a deveni Hotel "Splendid" (datare 1890), denumire sub care s-a făcut cunoscut. Înainte de a deveni sediul BRD, clădirea a mai adăpostit Consiliului Popular și apoi Restaurantul Danubius.

Clădirea impunătoare (are ˮpeste 100 camereˮ) a fostei Societăți de Asigurări ˮGeneralaˮ, astăzi sediul unei instituții militare (motiv pentru care nu i-am putut face o fotografie), se află în apropierea Pieței Traian, la intersecția străzilor Împăratul Traian și C. A. Rosetti. A fost construită la începutul sec. XX (1910 – 1913) în ˮstilul eclectic cu puternice influențe francezeˮ. ˮColțulˮ imobilului (impropiu zis "colț", dar hai să-i spunem așa), de la intersecția celor două străzi, o intersecție în unghi ascuțit, este rotund, aici aflându-se intrarea principală, având deasupra la acoperiș o cupolă cu luminator.

Alte două intrări ale clădirii amplasate pe latura de pe aliniamentul străzii Împăratul Traian au la partea de sus sub cornișă câte un medalion (în prezent mai este doar unul) având sculptată litera ˮG ˮ, de la denumirea societății.

De aici trecem prin spatele hotelului ˮTraianˮ și ajungem pe str. Belvedere unde, la nr. 1, se află ˮCentrul Cultural Nicăpetreˮ, spațiu care găzduiește donația sculptorului Nicăpetre, pe numele lui real Petre Bălănică, născut la Brăila în 1936, decedat departe de țară, în Canada, în anul 2008.

Lucrările se pot vedea atât în clădirea centrului cât și în curtea imobilului.

Amplele lucrări de restaurare și renovare, desfășurate pe durata mai multor ani (2008-2010), au avut drept rezultantă punerea în adevărata sa valoare a unui edificiu deosebit de valoros și reprezentativ al structurii urbane a Brăilei.

Înaintea destinației actuale, pe care o are din 2001, clădirea a fost sediul Casei Colecțiilor de Artă.

Imobilul, conceput în 1912 de arhitectul Lazăr I. Predinger, a fost locuința și sediul agenției de vapoare a unui mare armator grec Menelaos Embiricos, agenție care, în afara activităților de export de cereale sau import de cărbuni, mai deținea și o linie transatlantică de transport de pasageri cu vapoare de lux. Sub denumirea ˮCasa Embiricosˮ edificiul apare în lista monumentelor istorice din județul Brăila.

În spatele acestei clădiri se află Piața Poligon loc unde sunt amplasate alte câteva clădiri ce fac parte din istoria Brăilei.

Biblioteca Județeană ˮPanait Istratiˮ este găzduită de o clădire de patrimoniu ce a aparținut familiei Alexandrescu, mari negustori din portul Brăila. Clădirea, cu două nivele, o găsim în planul urbanistic al orașului încă din 1856, fiind construită în stil neoclasic. Tavanele încăperilor sunt bogat decorate cu picturi în diverse stiluriː rococo, baroc, oriental (în camera maură) sau grecesc, realizatorul picturilor fiind pictorul Petre Alexandrescu.

Scara, inițial construită din lemn, nemaiputând fi recuperată a fost refăcută din beton armat, însă balustrada din fier este cea originală. Tot originale sunt și coloanele de la parter, îmbrăcate în marmură, oglinda venețiană, geamurile ușilor sau pardoseala din gresie.

Imobilul a mai fost, la sfârșitul sec. XIX, sediul Societății Române de Asigurări din Brăila.

Tot în Piaţa Poligon se află Casa Petre Ștefănescu Goangă, edificiu înscris în lista monumentelor istorice, casă ce a aparținut tot familiei Alexandrescu, mai precis pictorului Petre Alexandrescu, bunicul marelui cântăreț de operă Petre Ștefănescu Goangă (născut la Brăila în 3 martie 1902 și decedat în 1973). Clădirea este construită în stil neoclasic și a fost reabilitată între anii 2010 – 2013 printr-un proiect cu finanțare europeană.

Deocamdată cam atât.

Sper să pot continua, într-un review ulterior, cu prezentarea și altor clădiri vechi, din multele ce sunt parte a istoriei Brăilei. Sper deasemenea ca cele scrise să vă poarte pașii spre acest interesant oraș pentru a vedea cu ochii voștri dacă am exagerat cumva în prezentarea mea.

Trebuie să recunosc că nu-s brăilean get-beget, ci sunt adoptat devenind trăitor al acestei urbe acum cca. 42 ani, după terminarea facultății. Și este o vorbă pe aiciː ˮcine bea apă din Dunăre nu prea mai pleacă de acoloˮ. Însă am văzut cum trebuie aceste frumuseți, pe care vi le-am prezentat, abia în ultimii ani când, după ieșirea la pensie, am avut mai mult timp să străbat străzile.

Nu ezitați să vă uitați la poze. AFA zice că ˮo fotografieˮ face cât 1000 de cuvinte". Le postez deoarece chiar AmFostAcolo (adică pe teren) să le fac. Nu vă plac? Atunci parafrazând o expresie celebră voi ziceː ˮnu trageți în pozar! ˮ și voi merge pe speranța că totuși sunt suficient de incitante pentru a vă determina să verificați virtualul pe teren.

Sursa principală a documentării mele a fost lucrarea d-nei Maria Stoica (cercetător, șef de secție Muzeul Brăilei) - “Braila. Memoria orasului”.

---

VIZUALIZĂRI: 14659 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI