Bologna - o destinație perfectă pentru un city break inedit

TIPĂREȘTE

În primul rând, am ales Bologna pentru simplul motiv că nu o văzusem la anterioara excursie în Italia şi apoi este foarte avantajos din punct de vedere al prețului să găsești un bilet de avion cu o cursă low-cost, direct către Bologna.

Aşa se face că la ora 10 aterizam pe aeroportul Marconi, cu bagaj de mană, căci pentru trei zile chiar cred că poţi depăși limita de 10 Kg pentru trollerul de cabină doar dacă te ambiţionezi/încarci inutil. Un shuttle-bus pleacă din sfert în sfert de oră de la aeroport către oraş, biletul costă 6 euro per segment (a nu se face comparaţie cumva cu rata numită 783!).

Eu mi-am luat din aeroport Bologna Welcome Card (bolognawelcome.com), de la centrul info-turistică, a costat 20 de euro, în care am avut biletele de aeroport - oraș - aeroport gratis. De restul banilor, adică 8 euro, ai vreo 7 muzee de vizitat gratis.

Autobuzul te lasă în faţa gării centrale feroviare (care seamănă cu gara CFR din Iaşi).

Hotelul l-am ales aproape, la 10 minute de mers pe jos, lejer, pe Via de’l Porto.

Foarte aproape sunt două din străzile principale ale orașului, Via de’l Independenzza şi Via Marconi, care duc către centrul istoric, unde se regăsesc Fântâna lui Neptun, Catedrala Sf. Petroniu, Piazza Magiore. De aici, în 5 sau 10 min ajungi la celebrele Le Due Torri : Asinelli şi Garsisenda.

De menționat faptul că Via de’l Independenzza este o stradă istorica, cu multe palate pe de o parte şi pe cealaltă, uşor de identificat după plăcuțele indicatoare.

Ambele străzi (dar mai bine zis toate străzile lor din centrul vechi) au faimoasele porticuri, care te feresc de intemperiile vremii. Nu am văzut soarele în Bologna, la un moment dat a plouat mărunțel, dar nu prea ai nevoie de umbrelă tocmai datorită acestor porticuri.

Recomand să urcați în Turnul Asinelli, panorama orașului văzut de la 70 m este superbă, cred că pe o vreme cu soare este memorabilă. Așa iți vei da seama cel mai bine de ce i se spune orașului La rossa. Acoperișurile sunt completamente roșii datorită țiglei, în plus de aceeași culoare par şi zidurile caselor/palatelor, mult mai pregnant faţă de cum ţineam eu minte Florenţa văzută din Turnul Catedralei, de exemplu. Biletul de urcare costă doar 3 euro. Atenţie la urcat şi coborât, scările sunt din lemn, foarte înguste şi abrupte.

Lângă Asinelli, se vede, prin comparație, cât de înclinat este turnul Garisenda.

Catedrala Sf. Petronius, protectorul oraşului nu impresionează la exterior, dar în interior iți dai seama ca poate cuprinde cei 28000 de oameni, așa cum se spune. Multe capele se regăsesc pe fiecare latură a catedralei. Unele dintre ele au vitralii frumoase, poți plăti 0,20 euro ca să se aprindă lumina pentru a le vedea mai bine. Fotografiatul catedralei costă 2 euro, dar poți să faci câteva poze fără nici un fel de problemă, fără blitz. Nu vă așteptați la un gen de catedrală încărcată de picturi şi statui, așa cum este catedrala Sf. Petru din Roma, orașul nu a avut bogăţia papilor.

În același areal găsim :

- Fântâna lui Neptun, emblematică pentru Bologna,

- Palazzo d'Accursio (fosta primărie a oraşului), care găzduieşte Colecţia de de artă comunală (a merit vizitat, este free pentru posesorii de card turistic) şi Muzeul Morani;

- Palzză del Podesta (fostul palat de justiţie şi poliţie)

- Palazzo dei Banchi (palatul bancherilor), care este unit printr-un portic de Palatul Archiginnasio, în care se regăsește celebrul Teatru Anatomic, pe care îl știți din picturile de epocă.

Aproape de hotelul meu era Palazzo Pepoli, în care se afla o colecție de artă din perioada etruscă și până în prezent, deasemeni free pentru posesorii de card.

Dacă vreți să vă odihniți 15 minute, intrați şi admirați Biblioteca Borsa (biblioteca oraşului). Eu am frunzărit New York Times (ediția completă, cu toate suplimentele, aprox. 100 pagini) și Le monde Diplomatique, apărute cu trei zile în urmă.

Pentru shopping de lux, recomand Galeriile Cavour, unde preturile sunt parcă mai mici ca în Milano sau la Roma. Dealtfel, orice preț din Bologna este mai mic ca în cele două orașe anterior menționate.

Multe cafenele, gelaterii şi bistrouri se găsesc sub celebrele porticuri. Prosciuto de Parma este o delicatesă locală, la fel și lasagna alla Bologneze şi parmezanul ”regiano”.

Jumătate de zi am fost și la Parma, am mers 45 minute cu trenul, este o diferență de stil arhitectonic între cele două orașe, dar despre asta voi scrie, sper, separat.

E necesar sa porți încălțăminte comodă, se merge exclusiv pe jos la toate punctele de interes din oraș, iar la un moment dat poţi întâlni şi piatră cubică, deşi în mare parte vei admira mozaicurile porticurilor.

Există și un red bus hop-on, hop-off, până în 17 martie circulă numai sâmbăta şi duminica, după acea va circula zilnic.

Nu am apucat să vizitez Sanctuary of the Madonna di San Luca, încă nu pornise transportul turistic cu un gen de titicar, altfel trebuind să schimb vreo două autobuze, iar timpul cum am spus nu era chiar așa de favorabil.

În concluzie, este un oraș care merită sa fie vizitat, este o altfel de Italie. Oamenii sunt mai liniștiți, amabili şi zâmbitori.

Poate fi un punct de plecare către Parma, Modena, Ferara sau Florența, pentru cine vrea să exploreze zona pe îndelete, realizând un circuit istoric-cultural-gastronomic (în mod sigur după aceea trebuie făcut un plan de sală, pentru a da jos din greutate).

Recomandat pentru perioade de primăvară sau toamnă, deși cred că și în plină vară porticurile te feresc de soare.

---

VIZUALIZĂRI: 6598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI