Bologna La Rossa, La Dotta, La Grassa

TIPĂREȘTE

Am vizitat Bologna în drumul nostru de la Florența la Padova. Am rămas în oraș doar o după-amiază, dar m-aș întoarce oricând pentru o plimbare sub arcadele gotice ale orașului, pentru a urca în turnul Asinelli, pentru a vizita biserica Madonna di San Luca și nu în ultimul rând pentru o porție generoasă de tagliatelle cu ragu alla bolognese.

Bologna La Rossa, La Dotta, La Grassa

Bologna La Rossa (cea roșie) este doar una din poreclele orașului, făcând referire la țiglele acoperișurilor, la construcțiile din cărămidă dar și la faptul că orașul a fost condus de stânga politică timp de 50 de ani.

O altă poreclă a este La Dotta (cea învățată) datorită universității de aici, una dintre cele mai vechi din lume, fondată în anul 1088.

Gurmanzii au numit-o La Grassa, Bologna fiind recunoscută pentru bucătăria ei specifică. Aici a apărut mortadella, bolito mistro (tocană consistentă din carne de porc mistreț), porchetta (purceluș de lapte), tortellini, ca să nu mai vorbim de sosul bolonez cu carne tocată.

Numele inițial era Felsina

Bologna, capitala provinciei Emilia-Romagna, a fost fondată în sec. al IV-lea î. Hr. de către etrusci cu numele de Fesina. Patru secole mai tarziu așezarea devine colonie romană și capătă numele de Bononia. După romani, bizantinii și apoi regii Lombardiei au condus orașul care și-a recăpătat autonomia în anul 1249 în urma bătăliei de la Fossalta, în care dinastia conducătoare a fost înfrântă. În anul 1506 Bologna este inclusă în Statul Papal iar în 1860 devine parte a italiei unificate.

Il portici

De-alungul timpului, indiferent de cine a condus orașul, Bologna și-a păstrat aspectul medieval. Il portici, sunt șirurile de arcade care se întind pe o lungime totală de aproape 40 km și care au fost construite în Evul Mediu, în fața clădirilor existente la acea vreme.

Scopul acestor arcade era de a rezolva problema locuințelor pentru studenții veniți să studieze la universitatea din oraș, prin construirea unor cămăruțe de-asupra acestor arcade. O altă utilitate a porticilor este aceea că acoperă trotuarul ferind pietonii de razele caniculare ale soarelui sau de ploi.

Primele portici s-au făcut din lemn, apoi în urma unui decret emis la 1568 au fost reconstruite din cărămidă sau piatră.

In perioada în care în Bologna s-au construit clădiri noi, municipalitatea obliga propietarii să construiască casele cu respectivele arcade. O lege din acele vremuri, spunea că fiecare casă trebuie să fie echipată cu un portic mare de 7 picioare (2,66 m) suficient pentru a trece pe sub el un om călare. Cu toată rigoarea vremii, în unele zone sărace porticile s-au construit mult mai mici.

Arco del Meloncello, are 3,5 km, cea mai lungă arcadă din lume, leagă Bologna de biserica Madona di San Luca, situată pe dealul de deasupra orașului.

Cele mai vizitate obiective turistice ale orașului

Centrul orașului este Piazza Maggiore unde se află majoritatea obiectivelor importante din Bologna. Piața este inima politică și religioasă orașului, este înconjurată de: Palazzo Comunale (vechea primărie) pe fațada clădirii se află statuia care îl înfățișează pe Papa Grigore al XII-lea, Palazzo Podesta, Palazzo de Notai, Muzeul Arheologic și Palazzo di Renzo.

În Palazzo di Renzo a fost ținut prizonier timp de 28 de ani regele Enzo al Sardiniei după bătălia de la Fossalta în urma căreia Bologna și-a recăpătat independența.

Tot în Piazza Maggiore se află și Basilica San Petronio, cea mai mare biserică din Bologna, închinată patronului spiritual al orașului. Construcția bisericii a început în anul 1390, după un proiect al comunității și a durat peste 300 de ani.

Se pare că, grandoarea bisericii a influențat foarte mult revolta lui Martin Luther împotriva catolicismului.

Inițial planul bisericii se vroia a fi de două ori mai mare decăt este astăzi dar din lipsă de fonduri s-a construit la o scară mai mică. Tot din lipsă de fonduri fațada de cărămidă este doar pe jumătate îmbrăcată în marmură, din această cauză arată cam ciudat și face o notă discordantă cu celelalte clădiri din jur.

Privită din afară nu-ți dai seama cât de mare este la interior. Ca și dimensiuni, biserica se clasează pe locul 5 în lume, ea poate să adăpostească un nr. de 28.000 de oameni. Bolțile gotice din marmură roșie fac din San Petrino cea mai frumoasă biserică construită pe structură din cărămidă. Din păcate fotografierea este interzisă.

Cu toate acestea la interior lucrările de artă remarcabile sunt puține. Acestea sunt semnate în mare parte de artiști locali.

Un alt lucru interesant este linia Meridian, trasă pe pardoseală de astronomul Domenico Casini în anul 1655.

Aproape de San Petronio se află Arghiginnasio, o clădire impunătoare care făcea cândva parte din Universitate, acum găzduiește Biblioteca Municipală.

Clădirea este deschisă publicului, eu din pacate nu am vizitat-o dar am citit că cea mai importantă sală a muzeului este Teatro Anatomico, vechiul amfiteatru de anatomie, unde se făceau disecțiile pe cadavre. Amfiteatrul este foarte bine păstrat, datează din sec. XVII și este mărturia vechii școli medicale a universității.

Piazza Nettuno se află în continuarea pieței Maggiore și are în centrul ei Fontana del Nettuno, opera artistului flamand Jean Boulogne, cunoscut sub numele de Giambologna.

Datorită dimensiunii (3,20 m înălțime și 20 to greutate) bolonezii îi spun Il Gigante și este un simbol al orașului. Statuia lui Neptun, este realizată din bronz și a fost comandată de Cardinalul Carlo Borromeo în anul 1563, în cinstea noului papă ales ( Papa Pius al IV-lea).

Fântâna este alimentată de un izvor subteran și împrăștie apă prin toate orificiile (are peste 90 de jeturi).

Nu știu cât de adevărată este informația dar am citit undeva că, după ce a fost construită, fântâna nu era vizibilă din toate unghiurile pieței din cauza unei clădiri care ulterior a fost dărâmată din acest motiv.

Torre Garisenda și Torre degli Asinelli

La sfârșitul sec. al XII –lea, Bologna era numită pădurea de turnuri, pentru că în oraș existau peste o sută de turnuri. În prezent doar 20 au supraviețuit de-alungul timpului, unele s-au prăbușit altele au fost demolate. Turnurile erau construite de familiile aristocrate și reprezentau, în funcție de înălțimile lor impozante, prestigiul social al familiilor nobile.

Cu alte cuvinte cu cât rangul aristocratic era mai mare cu atât turnul trebuia să fie mai înalt.

Dintre acestea cele mai renumite sunt Torre degli Asinelli (Turnul Măgarilor) și Torre Garisenda.

Ambele turnuri au fost construite între 1109-1119 și poartă numele familiilor care le-au ridicat. Cel mai înalt este Torre Asinelli, are 97 m și este al patrulea dintre cele mai înalte turnuri din Italia. Se poate vizita dar pentru a ajunge în vârf trebuie să urcați cele 486 de trepte.

Torre Garisenda, se află în vecinătatea Turnului Asinelli dar este mai mic decât acesta, are doar 47 de m. Turnul s-a înclinat din cauza solului nisipos, din acest motiv, pentru a evita prăbușirea a fost scurtat cu 3 m în sec al XIV și nu este deschis pentru vizită.

Alte obiective care merită vizitate:

•Nu departe de turnurile înclinate, se află complexul monahal Santo Stefano cunoscut și sub denumirea de Șapte Biserici, asta pentru că era compusă din șapte lăcașuri de cult, astăzi au mai rezistat doar patru.

•O experință foarte frumoasă și interesantă, este drumul pe jos din oraș către biserica Madonna di San Luca, aflată pe o colină. Drumul este acoperit de arcade (portici) și are 3,5 km. Acest drum se mai numește Arco del Meloncello. În biserică poate fi admirată icoana bizantină a Fecioarei. In fiecare an, de Înălțarea Maicii Domnului, Madonna este adusă în oraș pe sub arcade.

•Pinacoteca Nazionale este cea mai importantă galerie de artă a orașului. Printre artiștii locali aici sunt ale lui Rafael, Perugino, Giotto, Tizian, El Greco.

•Museo Civico Medievale adăpostește una dintre cele mai importante colecții de artă medievală din Europa.

•Biserica San Domenico, unde este inmormântat Sf. Dominic al cărui monumentul funerar este realizat de Nicola Pisano, Cambio și Michelangelo.

---

VIZUALIZĂRI: 6511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI