Plimbare de câteva ore prin Bârlad

TIPĂREȘTE

În review-ul anterior, vezi impresii, am povestit despre cazarea avută în Bârlad și spuneam că voiam neapărat să văd Pavilionul Expozițional „Marcel Guguianu” , acum voi povesti despre cele văzute în oraș și, în mod deosebit, la Expoziția Guguianu. Am spus atunci și câteva cuvinte despre oraș, adaug acum că în Bârlad sunt multe atracții turistice care merită și trebuiesc văzute.

Venind dinspre Tecuci, în Bârlad, în drum spre Apartamentul Elena din Bulevardul Epureanu ne-am oprit și am parcat mașina pe Strada Nicolae Bălcescu, 11 lângă Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”. Este al patrulea colegiu înființat în Țările Române în secolul 19, după „Sfântul Sava” din Bucureşti, „Academia Mihăileană” din Iaşi şi „Carol I” din Craiova, fiind al doilea înființat în Moldova. A fost inaugurat în octombrie 1846 la dorința comisului Gheorghe Roşca Codreanu, cel care și-a donat averea pentru construirea lui, dar nu l-a văzut construit. Clădirea actuală, inaugurată în 1886, este un monument istoric cu o arhitectură neoclasică, impresionantă prin fațada impunătoare și detaliile ornamentale elegante, conforme cu importanța culturală și educațională a instituției.  

În fața colegiului veghează „Gheorghe Roşca Codreanu” Bust turnat din bronz în urmă cu peste 50 de ani. M-a impresionat mult tânărul fondator al colegiului pe care nu l-a văzut finalizat, el părăsind această lume în 1837, la doar 32 de ani.  

Ușor îngândurată mi-am continuat plimbarea și pe aceeași stradă am ajuns la Numărul 6, la Școala Gimnazială „Iorgu Radu”, o clădire monument istoric și de patrimoniu, exemplu de arhitectură neoromânească interbelică ce îmbină elementele clasice cu cele moderne în stilul epocii. Construită între anii 1925 și 1936, este decorată cu detalii elegante, motive geometrice și florale, caracteristice stilului arhitectural al vremii. În curtea ei Bustul „Emil Gârleanu turnat din bronz în urmă cu peste 50 de ani.

Am urcat în mașină și am mers pe Bulevardul Epureanu, la apartamentul unde aveam rezervare, ne-am cazat și am coborât în Bulevard pentru a vedea câte ceva din oraș.  

Am văzut vizavi de bloc Casa de copii școlari, plăcut renovată de curând și, în fața ei, „Neculai Roșca Codreanu” Statuie din marmură, fratele lui Gheorghe, fondator în anul 1854 al primei școli de fete din Bârlad. Tot pe Bulevardul Epureanu am văzut o clădire frumoasă cu ferestre mari, simetrice, cu două balcoane și un mic turn. Construită în primii ani ai perioadei interbelice în stilul interbelic cu elemente clasice și elegante detalii geometrice a fost utilizată de diverse instituții, astăzi proprietatea Primăriei Bârlad găzduiește Oficiul de Stare Civilă.  

Am plecat pe Strada Nicolae Tonitza unde, după circa 200 de metri, mi-a atras atenția clădirea mare, modernă de la Numărul 24, Școala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici” cu Statuia „Iacov Antonovici Episcop” ortodox renumit, din 1919 membru de onoare al Academiei Române.  

Mergeam spre Casa Roșie, dar în drumul nostru pe Bd. Republicii a apărut o biserică frumoasă, Biserica Sf. Ecaterina. Este un lăcaş de cult, o frumoasă și mare biserică construită în secolul 21, sfințită în anul 2012.  

Ne-am continuat apoi plimbarea pe Bulevardul Republicii până la Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, sau Casa Roșie cum este cunoscută clădirea în oraș. Construită în anul 1888 ca locuință a directorului Școlii Normale de Băieți, Casa Roșie se remarcă prin stilul său eclectic, combinând elemente clasice și detalii decorative specifice sfârșitului de secol 19, cu ferestrele mari, simetrice și frontoanele sculptate ce-i dau o deosebită eleganță. Clădirea cu demisol și etaj mansardat este placată cu cărămidă roșie, de aici numele, are ancadramente albe și un Pridvor susținut de coloane albe. Restaurată în urmă cu 15 ani a devenit Centrul „Mihai Eminescu” ce găzduiește o colecție dedicată marelui poet, donată de medicul Constantin Teodorescu. Colecţia constă în volume, fotocopii după manuscrise, reviste literare, medalii, lucrări de arta plastică, inclusiv lada în care Eminescu îşi ţinea manuscrisele.  

Se vizitează liber de marți până vineri între orele 8 și 16. Noi Am Fost Acolo sâmbătă 8 martie pe la ora 14, știam că este închis dar speram să aibă loc vreo activitate și să mai găsim pe cineva acolo.  

Ne-am reîntors pe același bulevard și am luat autobuzul, treceam prin stație când autobuzul a oprit lângă noi, cu care am mers o stație, pe Bulevardul Republicii la Parcul „Victor Ion Popa” care împreună cu Muzeul „Vasile Pârvan” și Teatrul „Victor Ion Popa” fac parte din Centrul Cultural-Istoric Bârlad o emblematică zonă a orașului.  

Vizavi de el se află Observatorul Astronomic care nu mă prea interesa. Ne-am plimbat prin Parcul de 14.000 de metri pătrați, pe Aleile placate cu dale, am trecut prin două Zone cu busturile unor scriitori cunoscuți.  

Am ajuns la Teatrul „Victor Ion Popa” ce poartă numele dramaturgul Victor Ion Popa fiu al Bârladului inaugurat în decembrie 1955 într-o clădire construită și decorată în stil modernist postbelic cu influențe funcționale pentru acest scop. Lângă el, Muzeul „Vasile Pârvan” înființat în aprilie 1914, într-un palat monument istoric construit în secolul 19, în stil eclectic, specific perioadei. În fața Muzeului se află Bustul „Vasile Pârvan”, marele istoric și arheolog român de la începutul secolului 20, sculptat în bronz de renumitul artist Ion Irimescu.  

Ne-am continuat plimbarea vreo 250 de metri până în Strada Victor Ion Popa la Casa Sturza o clădire monument istoric construită la sfârșitul secolului 18, începutul secolului 19 în stilul eclectic din perioada respectivă ca reședință a familiei Sturza. Din anul 2020 găzduiește Muzeul Colecțiilor, care nu mă prea interesa, dar nici nu se vizita, ce include expoziții permanente ale unor artiști contemporani români și colecții donate de-a lungul timpului de diferite personalități printre care actrița Clody Berthola.

După alți 250 de metri am ajuns în Strada Marcel Guguianu nr. 4 la Pavilionul Expozițional „Marcel Guguianu”. Clădirea pavilionului cu un design modern și funcțional a fost proiectată special pentru a pune în valoare operele donate de artist în anul 1997 orașului Bârlad cu condiția ca acestea și alte obiecte personale donate să fie expuse într-un muzeu care să-i poarte numele. Pavilionul inaugurat în anul 2004 este al patrulea muzeu de autor din România, celelalte trei sunt dedicate sculptorilor Cornel Medrea în București, Ion Irimescu în Fălticeni și Ion Jalea în Constanța. Sper să ajung și la acestea.  

Ajunși la Pavilion am plătit 11 lei pentru două bilete seniori și 25 lei taxă pentru fotografiere, biletul neredus costă 10 lei de persoană. Doamna de la Casa de bilete a mers cu noi, a fost bine pentru că ne-a povestit despre sculptor și opera sa, a fost mai puțin bine pentru că a trebuit să mergem în ritmul ei, mai iute ca al nostru care voiam să vedem cât mai detaliat anumite exponate.

Am intrat în Sala principală cu lucrări de mari dimensiuni, realizate din marmură și bronz cu forme fluide, elegante, în stilul personal al lui Guguianu, artist ce pune accent pe grație și mișcare. Printre ele Sculptura Adam și Eva cioplită în marmură, lucrare ce simbolizează relația dintre bărbat și femeie, armonia și echilibrul dintre cei doi și Mihai Eminescu, Capul din bronz al „Luceafărului poeziei româneşti”. Am intrat în Sala portretelor cu Sculpturi Marcel Guguianu la diferite vârste, lucrări realizate de sculptorul Ion Irimescu. A urmat Sala secundară din care lipseau multe exponate, printre care și Sculptura Briseis, plecate la o Expoziție în Iași. Am urcat la etaj la Sala muzelor unde am văzut apostolii realizați din bronz neșlefuit dar și alte statui din lut ars sau din bronz șlefuit. Spre ieșirea de la etaj sunt expuse lucrări de grafică, documente personale, obiecte și unelte de atelier, precum și materiale audio-video și afișe de la expozițiile lui Marcel Guguianu din țară și străinătate.

Am coborât în Curte, spațiu expozițional în aer liber unde se remarcă Ruga, statuie din marmură unde Artistul ceruse prin testament să i se pună inima, dar familia s-a opus, iar pe Aleea Nemuririi am admirat alte sculpturi.  

După aproape o oră de plimbare prin Pavilionul Guguianu ne-am continuat plimbarea până în Bulevardul Republicii 219 unde am văzut o clădire deosebită, neoclasicistă. Era Hotelul Premier, monument istoric construit în anul 1908 ca Sucursala Băncii Naționale a României, avea un afiș mare că este de vânzare.  

După încă ceva pași, în total 400 de metri de la Pavilion, am ajuns în Strada Victoriei, 2 la Biserica Domnească cunoscută și ca Biserica „Adormirea Maicii Domnului” , monument istoric ctitorit de Domnitorul Vasile Lupu în anul 1636. Biserica a fost distrusă de mai multe ori de cutremure sau de atacuri turcești, dar reconstruită de fiecare dată. A fost o biserică  fortificată din piatră şi cărămidă, construită în stil tradiţional moldovenesc, în formă de navă dreptunghiulară cu pridvorul închis. Are portalurile sculptate și ferestrele arcuite iar aspectul este simplu, dar impunător. Are un Turn Clopotniță înalt de circa 20 de metri. Vizavi, primul Domnitor al României turnat din bronz, așezat pe un soclu de granit, într-o postură impunătoare privește în zare spre viitorul României. Este Statuia Alexandru Ioan Cuza realizată în anul 2007 de sculptorul bucureștean Paul Vasilescu.  

Lângă ea, în Strada 1 Decembrie 1918, numărul 21, se află Primăria Bârlad, o clădire emblematică construită în perioada interbelică, între anii 1928-1930, în stil neoclasic, cu elemente arhitecturale elegante și impunătoare. Se remarcă prin dimensiuni, trei nivele și un Turn înalt de aproximativ 25 de metri situat în partea centrală a clădirii.  

În spatele ei se ridică alt turn, Turnul Clopotniță al Bisericii Sf. Dumitru din Strada Vasile Lupu 12 construită în perioada 1830 – 1833 refăcută 60 de ani mai târziu în urma unui incendiu. Fațada bisericii este impunătoare, cu elemente arhitecturale specifice stilului neogotic, precum ferestre ogivale și contraforturi. În interior se restaurează, pereții sunt fără picturi.  

Am plecat mai departe și după circa 450 metri, eram la Biserica Vovidenia, pentru profani Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică, din Str. Ștefan cel Mare, 6. Este de pe la anul 1600 dar a fost reconstruită din piatră în 1768, dărâmată mai apoi, iarăși reclădită. În anul 1826 suportă importante modificări, acesta fiind considerat anul de construcție a Bisericii ce a ajuns în zilele noastre. Este o clădire din piatră și cărămidă în stil tradițional moldovenesc cu influențe bizantine. Are Pridvorul închis și pe el Clopotnița, singura  turlă a Bisericii de odinioară care nu s-a prăbușit. Biserica adăpostește câteva Icoane vechi de peste 200 de ani, păstrate din perioada construcției inițiale a bisericii și Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Valoroasă este și Catapeteasma ce datează din jurul anului 1800.  

De aici am mers la Biserica Sf. Ilie aflată la circa 300 de metri, în Str. Col. Simionescu Sava una dintre cele mai frumoase biserici din Bârlad. Este cunoscută și ca Biserica Breslei Blănarilor fiind ridicată de membrii acestei bresle între anii 1859 și 1869, pe locul unei vechi biserici de lemn. Biserica în formă de cruce este zidită din cărămidă pe temelie de piatră și îmbină elemente arhitecturale bizantine cu cele neoclasice. Pridvorul închis al bisericii și Fațadele ei laterale, nordică și sudică, au câte un Fronton sprijinit pe câte patru Coloane ionice înalte de peste 8 metri, iar Turnul Clopotniță ce se ridică deasupra pridvorului are patru niveluri, este pătrat mai puțin ultimul nivel, Turla, care este hexagonal. La penultimul nivel în Clopotniță este instalat un ceas cu patru cadrane. Nu am văzut interiorul, biserica fiind închisă.

Trecuseră aproape 3 ore de la plecarea noastră din Apartament Elena, parcursesem circa 3 kilometri, văzusem, mai mult sau mai puțin, tot ce-mi propusesem, așa că m-am decis să ne întorcem la cazarea noastră, încă 1,5 kilometri, pe care i-am făcut, normal, tot pe jos. Spun normal pentru că îmi place să merg pe jos și merg de câte ori timpul și condiția fizică îmi permit, îmi place să văd locurile pe unde merg, să simt atmosfera și să interacționez cu oamenii.

Mi-a plăcut orașul, nu este mare și se poate vizita lejer, mi-au plăcut clădirile și oamenii lui, sunt sigură că vă vor place dacă ajungeți în Bârlad. Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 252 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI