Barcelona fascinantă: “Barcelona la Hechicera”

TIPĂREȘTE

Ma intreb, ce ar fi fost Barcelona fara Gaudí si Mediterana? Un mare si frumos oras european, ca multe altele. Si cum ar fi fost Spania fara muzica de chitara si fara flamenco??? Ganditi-va voi la raspuns!

Barcelona, Barcelona, Barcelona... imi staruie in auz, in minte si in suflet tulburatoarea melodie cantata de Monserrat Caballé si Fredy Mercury... Sa scriu despre Barcelona? Dar de unde sa incep? Mai bine sa ma gindesc ca am in fata un caier mare, din care trebuie sa torc firul povestii. Ca o bunicuta. “Toarce-te caier, toarce-te poveste! ” Sau mai bine sint Seherezada. O Seherezada... Sa deapan firul povestii la nesfarsit... sa vrajesc califul si sa-mi salvez viata... Barcelona... Barceloooonaaaa!!!

Culmea, fara sa ma intrebe, azi lumea s-a rotit din nou si ma ploua aducerile-aminte...

Barcelona este un oras european modern. Unic din mai multe puncte de vedere, sau iertati-mi subiectivismul, UNIC din toate punctele de vedere. Epitetele, comparatiile, metaforele nu se vor epuiza niciodata! Barcelona este oras cultural, artistic, exotic, modernist, fantezist... Incredibil, tulburator, surprinzator, total, colosal, de neuitat. Trepidant, agitat, zgomotos... Si uneori periculos. Dar pana la urma acest oras iti patrunde in fiinta si te robeste pentru vecie... Barcelona captiveaza, te prinde in mreje si te subjuga!

Poetul catalan Joan Maragall numea Barcelona: marea vrajitoare... (La gran Hechicera)... Si cine poate sa cante si sa descrie orasul mai bine? Pai, Pedro Pubill Calaf - Peret - cantaret, chitarist si compozitor spaniol, creatorul rumbei catalane! “Barcelona are putere! Barcelona tiene poder! ”

DECI, Barcelona este strajuita de doi munti incintatori: Tibidabo si Montjuïc. Iar la picioarele lor se tolaneste rasfatandu-se, MEDITERANA...

Este un noroc si un privilegiu sa cunosti acest oras. Sa-l cutreieri, sa-l respiri, sa te identifici cu el. Numai stii ceva? Nu-ti uita ghetutele calatoare... sa-ti tina tovarasie... sa fie rezistente, usoare, comode si daca se poate, sa si umble singure...

Totul este fascinant, dar pe noi (cei obisnuiti cu mult gri, cu iernile lungi si cenusii, cu ceata si umezeala), ne impresioneaza “especialmente” clima. Este multa lumina, albastru, cald, insorit. (Ma rog, stiti si voi cantecul nostru „Un albastru infinit”!) Mi-e draga Mediterana... mai bine zis o iubesc... pe tarmul ei am petrecut cu privirea nenumaratele ambarcatiuni albe, vapoarele care vin si pleaca pe carari de ape, zborul pescarusilor, am ascultat chemarea vantului si sufletul meu s-a contopit cu albastrul-argintiu al valurilor si al cerului... Departe, in ametitoarele hauri, am banuit cum plutesc tacute si cuminti roiuri de pesti.

Despre ce sa povestesc? De unde sa incep calatoria? Sa stabilim un punct de pornire. DA??? Sagrada Familia! Bine? Veniti cu mine! De la SAGRADA FAMILIA o iau agale inspre PASEIG de GRACIA, spre Plaza de Catalunia, de unde...

(si aici, firul povestii, deocamdata se intrerupe. Dar povestile bune si frumoase nu se sfirsesc niciodata, deci, va urma)...

---

VIZUALIZĂRI: 2155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI