Barcelona – văzută din „fuga calului”

TIPĂREȘTE

Barcelonei i se poate spune în felurite moduri: Barcelona orașul lui Gaudi, Barcelona orașul fotbalului, Barcelona „mon amour”, Barcelona un oraș de vis, sau oricum altcumva își merită pe deplin supranumele. Și pe bună dreptate!

Barcelona orașul lui Gaudi - pentru că aici la tot pasul te întâlnești cu lucrările acelui “nebun” arhitect-artist, Antoni Gaudi (Antoni Placid Guillem Gaudí i Cornet) , faimos prin stilul său unic. Spectaculoasa moștenire lăsată orașului de către Gaudi, prin opera arhitectonică creată, dă o notă magică urbei, fiind întotdeauna amprenta de neconfundat a Barcelonei.

Barcelona orașul fotbalului – pentru că prin fotbalul spectaculos jucat aici, grație inegalabilului olandez Johan Cruyff, cel ce a instaurat o nouă atitudine față de jocul de fotbal în clubul catalan, a făcut ca această echipă să fie iubită, adulată, să devină o echipă de vis, făcând astfel ca mulți dintre fanii din întreaga lume când aud de Barcelona să se gândească de fapt la echipa FC Barcelona (Barça sau pur și simplu Barcelona) și nicidecum la oraș.

Barcelona „mon amour” – pentru că nu poți să nu te îndrăgostești de acest minunat oraș. Oricât ai fi de mofturos tot găsești ceva care că te mulțumească, să te atragă: muzee diverse (și aș aminti aici doar de cel dedicat lui Pablo Picasso, dar și de Muzeul Național de Artă al Cataloniei sau de Artă Contemporană), clădiri cu arhitectură unică, nonconformistă (tocmai ce vorbirăm de Gaudi), sau cu arhitectură modernă (Turnul Apelor – Torre Agbar), străzi pitorești, magazine, terase unde poți savura o sangria, restaurante, piața de condimente exotice, și nu numai, Mercat de la Boqeria, arene de sport (vezi stadionul Nou Camp, stadionul Olimpic de pe dealul Montjuic, arena Sant Giordi în vecinătatea ei aflându-se Turnul de Comunicații Montjuic, piscina în care s-au desfășurat campionate mondiale de înot, circuit de Formula 1, săli pentru baschet, handbal, etc.), plaje minunate, numeroase parcuri, portul turistic, ș. a.

Barcelona un oraș de vis – pentru că toate cele descrise mai sus, adunate la un loc, îl fac să fie așa: de vis!

S-au scris atâtea despre acest oraș deosebit, încât mă întreb ce-aș mai putea spune eu. Nimic? Nimic nu există, totdeauna va fi ceva de zis despre orice, măcar că vrei să-ți împărtășești impresiile, să povestești același lucru despre ceva dar cu alte vorbe, cu păreri personale, astfel încât aceeași poveste despre același lucru să fie altceva.

Am văzut Barcelona „in anno Domini” 2011, luna aprilie (vezi „Lloret de Mar – locul în care ne-a plăcut să fim”) într-una dintre excursiile cuprinse în programul vizitei pe Costa Brava.

Excursia de o zi, plătită agenției din țară, ne-a purtat cu rapiditate, în stilul caracteristic al ghizilor români de acolo aflați în colaborare cu agenția românească, prin câteva locuri importante din Barcelona, unele dintre ele văzute din „fuga calului”, pardon, a autocarului.

Să le luăm, așadar, ușor („à la légère”), dar nu cu superficialitate și să începem cu ce am văzut din „fuga calului”.

Prima noastră oprire urma să fie parcul Güell, însă până acolo am trecut prin Piața Spaniei (Placa d'Espanya), unde din fuga autocarului am reușit să fotografiem câteva dintre monumentele ce fac atracția Barcelonei:

-fântâna proiectată de arhitectul Josep Maria Jujol, stilul său fiind influențat de Gaudi, cu care a colaborat la alte câteva proiecte;

-apoi Arenas de Barcelona, o fostă arenă în care se desfășurau lupte cu tauri, „sport” sângeros la care catalanii au renunțat să-l mai vizioneze, arena închizându-se în 1977. Însă arena este renumită și pentru că în 1966 a găzduit un concert al trupei The Beatles, dar și concerte ale altor formații de renume. În prezent destinația edificiului a fost schimbată devenind un modern mall (shoping și divertisment);

-cele două turnuri (Torres Venecianas), construite în stilul campanilei de la Basilica din Piața San Marco din Veneția și care flanchează o importantă arteră (Avinguda de la Reina Maria Christina) care duce la Fântânile Magice și Palatul Național.

Parcul Güell

Mare ne-a fost bucuria când ghida noastră („ghidușa” i-am zis eu) ne-a anunțat că printre obiectivele ce urmau a fi vizitate era și Parcul Güell. Auzisem de el, ca atare așteptam cu nerăbdare să-l vedem. Însă ne-am dezumflat la fel repede când, „ghidușa” cum ziceam, ne-a anunțat sec, foarte comercial: „pentru vizita în parc aveți la dispoziție max. 45 min. “ Ce să faci, ce să vezi mai întâi? Numai pentru vizita casei-muzeu, în care a locuit Gaudi, trebuia să stai la coadă mai mult de-o oră. Așa că ne-am pus picioarele la spinare și fuguța-fuguța am pornit să vedem cât mai multe și eventual să fotografiem câte ceva.

Amplasat mai spre marginea orașului, fiind situat pe o colină, la o altitudine superioară capitalei catalane, privind de sus, la propriu și la figurat, orașul, Parcul Güell parcă se detașează cumva de zgomotul și frenezia Barcelonei prin liniștea și atmosfera sa pașnică. Am pășit în parc nu pe intrarea considerată principală, cea care este strajuită de doua clădiri ce te duc cu gandul la casele de turta dulce din povesti, ci pe o poartă de acces situată în vecinătatea unei parcări de autocare. Parcurgând aleile asfaltate, flancate de o bogată vegetație mediteraneană, ești fascinat de capodoperele create de un artist unic, cu un stil absolut original. Și mai ești însoțit permanent în drumul tău de mozaicurile din faianță spartă, specifice operei lui Gaudi, prezente peste tot: pe clădirile de aici, pe banca șerpuitoare, pe salamandră (șopârla-dragon), pe aticul acoperișului Sălii Hipostila și sub acesta, unde sunt postate și patru decorațiuni extrem de interesante (reprezentand cele patru anotimpuri), pe parapeții ce flanchează scările ce duc la salamandră. Obosiți de alergătură ne-am odihnit pe banca șerpuită și am privit la produsele oferite de diverși vânzători ambulanți.

Și cam atât despre parc. Fuga la autocar pentru următoarea destinație: Sagrada Familia.

Sagrada Familia

Sagrada Familia am văzut-o bine... pe afară, cam pe toate părțile cât s-a învârtit autocarul ca să găsească un loc de parcare. Apoi „ghidușa” ne-a dat un „deadline” de cca. 20 min., pentru a o vedea mai bine, tot pe afară, eventual ocolind-o și per pedes. De văzut în interior nu era oricum timp, coada la intrare fiind mult mai mare decât cele de pe vremea lui Ceaușescu la carne. În consecință ne-a rămas destul timp să facem poze și să ne mirăm de minunăția ce-o aveam în față.

Neîncrezător din fire, m-am convins la fața locului (sic!) că este o construcție neterminată, schelele nenumărate, montate la diferite nivele, fiind dovada vie a faptului că se lucrează încă la monument, în speranța respectării termenului final anul 2040 (parcă așa ni s-a spus). Dacă mai sunt până atunci (am auzit că vor fi organizate excursii “seniori 90+”) poate voi merge să văd dacă s-au ținut de cuvânt. Lăsând gluma la o parte pot spune că râvna barcelonezilor de a termina acest simbol al orașului este demnă de toată lauda. Respectele mele!

La Rambla

Ce este La Rambla?

Se poate spune că este probabil cea mai cunoscută zonă a Barcelonei.

Dar la fel de bine se poate spune și că este un șuvoi necontenit, ce curge la vale și la deal, format din oameni. Se spune că acum foarte multă vreme în urmă pe aici era albia unui râu pe care curgeau șuvoaie de apă. Iată că râul a secat iar torentul de apă de atunci s-a transformat în mulțimea de turiști de azi.

Bulevard larg, care pornește din Piața Catalunya, cu o zonă pietonală mediană mărginită de copaci, de câte o arteră de circulație pe fiecare parte și apoi de clădiri ce au diferite destinații: teatre, magazine, cafenele, palate, restaurante ș. a.

Drumul spre coloana lui Columb este anevoios, poate și din pricina mulțimii de turiști și localnici, într-o diversitate extravagantă și plină de culoare, ce se vântură încoace și încolo, însă sigur și din pricina numeroaselor “piedici” întâlnite în cale: magazine, terase, chioșcuri cu suveniruri, la unele dintre ele oprindu-te ca să caști ochii, mai rar portmoneul (dacă-l mai ai și nu ți l-a săltat vreun tip iute de mână), artiști ambulanți, toate dându-i o atmosferă aparte bulevardului...

Mai sunt aici de văzut statuile vivante, la care nu vei ști ce să admiri mai intâi: ingeniozitatea machiajelor și a costumelor, culorile acestora, imobilitatea lor, toate reprezentând diverse personaje, fiecare dintre ele încercând să ne rețină atenția cât mai mult timp cu putință. Statuia vivantă nu poate fi ocolită pentru că prima întâlnire cu ea te surprinde, îți atrage privirile ca un magnet. Este misterioasă, surprinzătoare, amuzantă adesea.

Prin documentare am aflat că după 1800 în această zonă au început să se construaiscă tot mai multe clădiri, elegante, aparținând lumii bune a Barcelonei, aerul sofisticat și distins perpetuându-se până în ziua de azi, caracteristici întreținute de renovările și restaurările executate.

Dar nu putem trece prin zonă fară să vizităm Mercat de Sant Josep de la Boqueria (Piața Măcelarilor), care te atrage și te încântă cu imagini culinare și cu aromele îmbietoare ale diverselor produse alimentare: fructe, mirodenii, jamboane și alte “cărnuri” afumate, pește, dulciuri, dar și cu felurite flori și mireasmele îmbietoare ale acestora.

Nu credeți că-i așa? Cu părere de rău aromele nu vi le pot reda, însă imagini convingătoare pot furniza. Priviți fotografiile atașate!

Parcul Montjuic și Stadionul Olimpic

Stadionul Olimpic este așezat pe înălțimile Montjuic.

Despre vizita de aici vă relatez telegrafic: am văzut stadionul, Turnul de Comunicații, arena Sant Giordi, am făcut poze și gata.

Am mai văzut câteva lucruri care ne-au atras atenția cum ar fi un grup statuar „Hora” spaniolă, o cascadă, câteva clădiri interesante. Și apoi am mâncat din minunatul pachet dat de hotel (vezi review „Lloret de Mar – locul în care ne-a plăcut să fim”). Fiind o zonă liniștită, fără trafic intens, ne-am putut relaxa câteva minute pe o bancă, “savurându-ne” iaurtul de fructe și sucul la cutie, ne-am delectat cu o portocală, care de această dată nu a fost stricată.

Însă a fost ceva care ne-a plăcut în această vizită pe dealul Montjuic: de aici de sus panorama Barcelonei ni s-a arătat în toată splendoarea sa, am reușit să vedem și portul pentru ca apoi privirea să ni se odihnească pe albastrul infinit al Mării Mediterane.

Înconjurată de munți, Barcelona parcă aparține mării, nu Spaniei. Și conștientă parcă de asta Barcelona zâmbește mării.

Fântâna Magică (Font màgica de Montjuïc)

A fost realizată pentru evenimentul găzduit de Barcelona în 1929, Marea Expoziție Universală. Amplasată la baza treptelor ce coboară de la Palatul Național (Palau Nacional), cel care găzduiește și Muzeul Național de Artă Catalană, Fântâna Magică este locul de desfășurare a unor spectacole impresionante de apă, lumină, muzică și culoare.

În mod cert se pot scrie nenumărate vorbe care să descrie tehnic fântâna: că are trei cercuri concentrice de duze mobile ce dirijează jeturile de apă în anumite direcții după un program complicat, că are instalații de lumină și de sunet, însă nimic nu poate descrie mai bine fântâna decât imaginile cu ea, fotografii sau cel mai bine filme, dar cel mai bine e s-o vezi pe viu.

Seara jeturile de apă țâșnesc, spre cer, se mișcă sincronizat cu o muzică fermecătoare, totul armonizat cu lumini colorate.

“Cand pui la un loc culori, mișcare, lumina, muzica și apa totul devine un spectacol de magie”.

Este un spectacol fascinant!

Și pentru că o fotografie face mai mult decât o mie de vorbe am atașat și câteva poze (unele cam neclare, cu stropi de apă pe obiectiv) de la acest spectacol uluitor.

Spectacolul oferit de Fântâna Magică este completat de ceea ce se întâmplă pe toată distanța dintre Palatul Național și Piața Spaniei: cascadele din zona scărilor dintre Palat și Font màgica, apoi fântânile arteziene înșirate de-a lungul Blvd. Reina Maria Christina până la cele două turnuri venețiene.

Vizita în Barcelona a fost destul de scurtă pe lângă ceea ce ar fi trebuit văzut. Ar fi fost necesare câteva zile ca să poți savura în tihnă frumusețile orașului. Nu a fost posibil. Poate altă dată?

Este și motivul pentru care am intitulat acest review: Barcelona – văzută din „fuga calului”.

---

VIZUALIZĂRI: 2892 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI