Un tur scurt dar interesant prin centrul istoric din Baia Mare

TIPĂREȘTE

Dupa prima noapte la hotelul Seneca, de la periferia orasului Baia-Mare, despre care am scris aici, iata-ne la drum mai departe, spre Maramures, dar nu inainte de a trece putin prin acest oras.

Baia Mare, municipiul jud. Maramures, cu siguranta cunoscut tuturor, este situat in nord-vestul tarii, la poalele Muntilor Gutai. Orasul este strabatut de la est la vest de un afluent al raului Lapus.

Orasul este destul de intins, impletind armonios noul cu vechiul, cu cladiri frumoase, multe din cele vechi erau reconditionate si pot spune ca unele aratau mult mai bine decat blocurile atotstiute de noi. Dar ce mi-a placut la acest oras provincial, a fost curatenia de pe strazi. Aici cu greu am putut sa vad vreo hartie sau altceva gunoi aruncat la nimereala pe strazi. In schimb, aceeasi nebunie de trafic foarte ingreunat de multe, foarte multe masini, parcate si aici ca in Bucuresti, cam pe unde se nimerea, de autocarul cu greu a reusit sa se strecoare printre unele stradute mai inguste intesate cu aceste masini, ca sa ajunga pana in fata Teatrului Municipal, unde ne-am oprit.

Am ajuns in centru istoric al orasului, fosta piata centrala, care in prezent se numeste Piata Libertatii. Aici am vazut un parc frumos, aerisit, unde pe partea stanga iesea clar in evidenta printre copacii mareti dar ramasi undeva mai jos, ridicandu-se spre soare si cer, impunator si zvelt Turnul Stefan. Acesta este situat in centrul vechi al orasului, intr-un loc pe care localnicii il numesc “Tintirim”. Am observat ca de fapt aici este o mica piateta, un complex care cuprinde Turnul-clopotnita Sf. Stefan, pe stanga iar pe dreapta este noua biserica Sf. Stefan. In capatul parcului am vazut ca era si o scoala, cu o curte mare, lipita chiar de biserica. Mi-a placut in mod special parcul, bogat in copaci uriasi, batrani, dar si multa iarba si flori, cu banci, ce creeaza o atmosfera calda si placuta, de liniste, printre aceste monumente istorice atat de vechi. Totul aici te indeamna la visare…

Turnul Stefan este o marturie a ceea ce a ramas din marea Biserica Sf. Stefan. Biserica a fost ridicata spre mijlocul sec 14 iar turnul prin sec, 15, de catre Iancu de Hunedoara, dupa o batalie castigata importriva otomanilor. Istoria spune ca acestea au tot suferit incendii si dezastre de-a lungul timpului si doar acest turn pe care-l vedeam atunci este singurul supravietuitor. Mi-a placut acest turn, construit din piatra masiva, in stil gotic. Este inalt de vreo 50 m si are 4 turnulete la colturi; mi-a dat impresia unui urias ce sta de veacuri in acea parte a orasului, ocrotindu-l. De fapt, ca toate turnurile din Evul Mediu, si acesta a fost construit si anexat bisericii pentru a supraveghea orasul de eventuale incendii, inundatii si in general pentru apararea strategica a orasului.

Turnul era inchis si nu am reusit sa urcam pana sus pentru a vedea panorama orasului, dar m-am multumit privindu-l doar pe dinafara. Turnul sub forma patratoasa, are intrari laterale, ornate cu ancadramente decorate cu baghete incrucisate. Am dedus eu ca fiecare etaj este delimitat de cate o fereastra sub forma ovala incadrata cu brau in stil gotic iar la partea superioara este “inzestrat” pe toate laturile cu cate un ceas care chiar arata ora exacta.

Turnul Stefan reprezinta pe drept cuvant simbolul orasului Baia Mare, zic eu, un obiectiv istoric si turistic interesant si demn de luat in seama.

In imediata apropiere am reusit sa vizitez biserica Sf. Stefan ce poarta hramul Sf. Nicolae, edificiu din epoca medievala, ridicat in sec 15, cu multe transformari ulterioare in sec 17-19. Aceasta, spre norocul tuturor, era deschisa. Biserica este superba, inca de afara mi-a placut. Intrarea am vazut ca se face atat din strada principala cat si de undeva de laterala stanga. Este mareata, iar intrarea principala se face urcand cateva trepte de marumura alba si se intra in corpul principal, delimitat pe exterior doua turnuri tot patrate, in stil gotic, cu turle inalte, triunghiulare, terminate cu cruci. Corpul principal al bisericii este dreptunghiular, cu intrarea laterala pe peretele stang. Are pe centru o cupola ce ii da o maretie aparte si se termina cu inca 2 turnulete in partea din spate. Biserica este ornata cu ferestre alungite iar turnurile au o arhitectura distincta, prin ornamentele de ferestre mici tot ovale dar si un brau din piatra alba. Mi-a placut cum era vopsita intr-o combinatie de tonuri calde de galben cu alb.

Am patruns pe partea laterala a bisericii iar interiorul mi-a placut mai mult. Toata biserica este minunat zugravita cu picturi de exceptie pe toti peretii. Se cunoaste ca acest locas sfant este nou zidit, a fost construit pe locul vechii biserici ortodoxe, precum scrie pe o placa din interior, intre anii 1980-1985.

Altarul este de o frumusete deosebita, prin sculpturile in lemn, impodobite cu icoane la fel de bine mestesugite. Pe laterale sunt multe scaune tot din lemn atat de frumos sculptate si ele. Cupola este foarte inalta si luminoasa datorita multor ferestre ce lasa lumina sa patrunda bland si cald in interior. Voi atasa poze mult mai graitoare decat descrierea mea. Oricum, mi-a placut foarte mult atat mie, fetei mele dar si turistilor care au vizitat atunci impreuna cu noi acest edificiu sfant.

A urmat apoi o alta vizita la fel de interesanta si de incantatoare, la alta biserica din Baia Mare, de data aceasta Biserica Romano-catolica, fosta iezuita.

Si aceasta este asemanatoare ca arhitectura exterioara cu cealalta, cu partea principala, incadrata de cele 2 turnuri patrate dar care aici se termina cu turle rotunjite, in stil baroc, ce sunt invelite in tabla zincata. Biserica este zugravita tot in galben deschis cu alb, ce mi-a dat senzatia de luminozitate si curatire spirituala.

Ferestrele ovale, si multe la numar, de diferite marimi dau multa lumina interiorului.

Mi-a placut mult usa de la intrare, cu 2 coloane din piatra zugravita intr-o nuanta de rosu inchis, unite printr-un arc din lemn. Deasupra usii dreptunghiulare este o inscriptie in latina care sincer nu stiu ce scria, cred ca este o placa comemorativa din anul 1718…. Iar mai sus, intr-o nisa am vazut o statuie din lemn, in marime naturala a Sf. Iosif tinandu-l in brate pe pruncul Iisus.

Cand am patruns in acest locas sfant catolic, eu mai stiam cum arata un astfel de edificiu dar fiica mea inca nu vazuse pana atunci la noi in tara un locas sfant catolic. Si mare i-a fost uimirea cand a vazut atata frumusete si maretie a acestei biserici; multe statui, o dantelarie in piatra de exceptie ornau peretii atat pe sus cat si pe laterale. Peretii erau zugraviti in ton de roz cu alb, iar tavanul, fara cuvinte… un joc perfect de picturi si linii artistice de inalta tinuta. Voi atasa poze negresit. Un candelabru imens atarna in mijlocul incaperii principale.

Am dat o mare roata intregii biserici si nu mare mi-a fost bucuria sa-mi rasfat privirea dar si sufletul cu atatea minunatii si frumuseti de statui, picturi pe pereti, tablouri deosebite, vitralii ce straluceau la unele dintre ferestre, ca si impozanta orga ce monopoliza partea superioara de la intrarea in biserica. La partea de jos a bisericii, am gasit trei capele pe fiecare latura, aici intrandu-se in fiecare prin arcade largi. Si aceste capele erau atat de deosebite, avand cate un mic altar, cu statui, tablouri si flori, toate fiind luminate prin ferestre alungite, pictate cu vitralii.

Altarul principal de o frumusete fara cuvinte, cu trepte si tot postamentul numai din marmura alba, era decorat cu multe glastre cu flori. De o parte si de cealalta am vazut statuile tot in marime naturala a doi ingeri cu aripi aurite iar sus drept in fata sunt picturi grandioase. Totul, o minunatie si o atat de mare incantare a tuturor simturilor…Pacat ca nu am avut un ghid spiritual sa ne vorbeasca despre acest edificiu…doar privirea, sufletul si mintea mi-au fost alaturi pentru a reusi sa absorb cat mai mult. Ah... si aparatul foto, cu care am facut ceva poze.

Dar timpul rezervat pentru aceasta biserica si pentru stationarea in Baia Mare, a zburat repede si a trebuit sa ne adunam pentru a pleca mai departe, spre Maramures.

Cu toate ca vizita mea in Baia Mare, a fost scurta, m-am bucurat enorm pentru ca am reusit sa vad macar cateva dintre minunatiile nationale ce le detine acest oras. Si chiar daca ele sunt atat de departe de mine, ca distanta, acum, dupa ce le-am vazut si simtit cu toata fiinta, le am atat de aproape si le voi pastra un loc aparte in inima mea.

Si v-am povestit si eu cate ceva despre aceste locuri speciale din Baia Mare, doar pentru ca precum multi, multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 5309 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI