Baia Mare

TIPĂREȘTE

La Baia Mare mi-am făcut obicei să merg în august dar voi merge chiar mai des. Anyway, august 2022 am avut un program încărcat – mai mult plin i-aș spune.

După multe gândiri și răzgândiri am luat cazare la Gran Cala care a avut un fotograf inspirat ăla de i-a făcut pozele de prezentare astfel că face să pară totul super lux când, real, nu chiar este. Au un restaurant sclifosit și pretențios cu prețuri prea mari pentru gustul meu și niște statui dezbrăcate la intrare astfel am preferat să hălădui toată ziua pe unde am apucat.

Dar mereu, la Baia Mare, înainte să ajungem la cazare mergem obligatoriu la restaurantul Hot Food de pe Calea București. Nu că ne-ar fi nouă dor de București, alte motive.

De acolo este strada Cuza Vodă care iese pe Săsar și, după Săsar era cazarea noastră. Lângă Cuza Vodă este spitalul de urgență apoi Kaufland pe malul Săsarului și chiar de lângă fereastra cu mici și ceafă de porc pornește podul pietonal fascinant colorat cu lumini de toate culorile și se vede wow seara. Podul ăsta peste Săsar duce fix către Gran Cala, cazarea noastră dar atunci nu știam și am ocolit spitalul de urgență dând de tot felul de peisaje impresionante.

A doua zi am și hălăduit jumătate de oră prin curtea spitalului de urgență căutând o scurtătură care nu există spre Calea București și când tocmai ne întorceam spre stradă a venit elicopterul cu un pacient și am văzut cum aterizează și face procedurile.

Dar în prima seară, tocmai plouase și atmosfera era priceless. Se lăsa seara. Zona abundă de verdeață și îmi place extraordinar.

Pe străduțele din spate am ajuns la Bulevardul Republicii care este destul de traficat. În intersecție trona o mare biserică din lemn în stil oșan cu poartă mare din lemn, turlă înaltă și tot ce trebuie: Biserica Sfântul Iosif Mărturisitorul. Este parohie și asociație caritabilă. Iosif a fost episcop pe la 1700, a suferit pentru credința sa ortodoxă, a fost întemnițat de două ori, eliberat, a revenit pe scaunul episcopal și-a fost ocrotitor al episcopiei ortodoxe române. Hramul bisericii este pe 24 aprilie. La acest edificiu s-a început construcția în anul 1994 și, deși se află în mijlocul zonei urbane s-a decis să fie construit în stil autentic tradițional maramureșan.

Seminarul Teologic Ortodox liceal din Baia Mare poartă numele sfântului Iosif Mărturisitorul.

De la biserica din lemn spre podul de pe Săsar am trecut pe lângă tribunalul care este poziționat pe colț de stradă, de fapt Palatul de Justiție după care am ajuns la o biserică ortodoxă imensă luminată feeric pentru că deja se lăsase seara. Despre biserica asta n-am reușit nicicum, niciunde să aflu cum se numește. Apare pe toate hărțile dar parc-ar fi obiectiv strategic pentru că nu este atașat nici un nume. O vedeam ziua strălucind în soare și noaptea strălucind în lumină dar mai multe despre ce și cum – nu.

Orașul Baia Mare e plin de biserici imense, care – cum cu specificul său dar mai toate de mărime impresionantă. Și lângă gară se află una imensă, pe stânga, pe bulevardul Traian. Înainte apărea pe hărți apoi n-a mai apărut nici asta.

Dincolo de podul peste Săsar, pe dreapta, pe diagonala intersecției față de biserica ortodoxă apare zvelt turnul bisericii greco-catolice Sfânta Cruce. Cu o arhitectură revoluționară, țâșnind în sus, cu trepte largi la intrare, și acest edificiu impresionează prin măreție. Dacă e încuiată ușa din față, aia impresionantă la care ajungi după multe trepte, ei bine, se poate intra în clădire prin lateral stânga unde este un centru comunitar – la ușa asta chiar se coboară câteva trepte. Vara anului 2022 această clădire găzduia copii și adulți refugiați din nord, poate mai găzduiește încă și astăzi. În august am lăsat acolo o sacoșă cu hăinuțe.

Peste strada Victoriei de această biserică este parcul RFT cu un design stradal original și un cerc de izvoare arteziene, evident - antropice, ce țâșnesc vertical direct din caldarâm. E o zonă foarte interesantă dar, cumva, nu prea am avut stare să stau. Nu este umbră decât în colț iar în miezul zilei nu-i de stat mai mult decât o baie la picioare.

Mergând pe Strada Victoriei către universitate am dat de-o pizzerie și-am luat o cafea - Pizza 15 (la pachet) dar cafeaua nu la pachet ci la masa lor.

Asta era pe la prânz, a doua zi de la venire și făceam obișnuita explorare la picior. Zona aia de oraș este superbă. Îmi place că e multă vegetație și aerul minunat. Săsarul curge la un rând de blocuri distanță, lângă strada Independenței și nu este alee pietonală lângă Săsar în acea zonă dar la prima intersecție mare, în dreptul Centrului Universitar Nord am trecut pe alee, pe malul Săsarului: superb. Apa curge lin pe bolovani. Nu e adâncă. Malul era verde minunat. Copaci străjeau din loc în loc. Peste Săsar vedeam clădiri cu arhitectură atractivă. Pe undeva pe acolo este planetariul și o biserică protestantă, ceva. Pe stânga, peste stradă se zărea printre copaci Biblioteca Petre Dulfu și, vecină cu aceasta, Casa de Cultură a Sindicatelor lăsată în paragină. Mai în față este hotel Carpați și se vedea în fața hotelului cafeneaua lor sau ce era terasa aia cu pânze albe în adierea vântului.

Am trecut Podul Culturii și am traversat, pe diagonală, Parcul Dacia cu crucea sa din centru și celelalte amenajări. N-aveam vreme de stat pe bancă deși era verde și frumos și mulți copaci ofereau umbră minunată.

Am ieșit spre Prefectură și Consiliul Județean Maramureș prin spate și mă miram ce clădire poate fi. Era clar că e ceva impozant dar mai mult m-a impresionat turnul din proximitate ce aparține de Uniunea Scriitorilor.

Mai în față am ajuns la clădirea de mică înălțime BNR aflată într-o curte și care avea pe trotuar panouri cu o expoziție de pictură dedicată.

După intersecție am trecut pe la Colegiul Gheorghe Șincai ce-mi stârnește multe amintiri.

A urmat ceva slalom apoi Teatrul Municipal care, deja, mă invita în altă lume: Piața Cetății și edificiile sale.

Pentru mine Baia Mare e altă lume și anume paradisul. Chiar și oamenii se poartă altfel decât oriunde altundeva.

E verde, e aer, sunt coline în jur... E altă lume.

Găsesc mereu ceva de făcut: plimbare, explorare, o cafenea ceva, un prânz...

---

VIZUALIZĂRI: 422 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI