Bad Gastein - orașul cu cascadă

TIPĂREȘTE

Asezat intr-o vale inconjurată de munții Hohe Tauern, Bad Gastein intrunește toate calitățile unei destinații pe care neapărat trebuie să o vezi – așezare frumoasă, posibilități de petrecere a timpului liber in natură indiferent de anotimp, băi termale, pârtii de ski.

La Bad Gastein am ajuns tot cu trenul, care parcurge intre gările din Sankt Johan im Pongau și cea din Bad Gastein un traseu foarte frumos, de-a lungul văii Gastein.

Vizitarea stațiunii incepe chiar din gara inaugurată in anul 1905 de impăratul Franz Joseph, cel care a avut ideea legării printr-o cale ferată a tuturor stațiunilor cu apă termală de pe valea Gastein-ului.

Gara este in partea de sus a orașului, foarte aproape de pârtiile de ski și de Felsentherme, un complex cu piscine cu apă termală, saune, săli de fitness, etc.

Deși ne tenta o baie caldă in piscine descoperită, nu am cedat tentației și am pornit spre centrul orașului, in căutarea unei cascade despre care auzisem că este una dintre cele mai mari din Austria.

In anul 963, anul primei atestări, Bad Gastein era doar un sat aparținând de Bavaria. La sfârșitul secolului al XIII-lea, orașul este vândut prințului-arhiepiscop de Salzburg. Apele termale miraculoase au inceput să fie cercetate incă din secolul al XVI-lea de către savantul Parcelsus. După aproape 400 de ani, Marie Curie și Heinrich Mache au descoperit că aceste ape conțin radon care poate fi utilizat cu success in terapia anumitor afecțiuni.

Datorită apelor termale cu proprietăți deosebite, incepând cu secolul al XIX-lea stațiunea Bad Gastein devine un loc atractiv pentru impărați, regi, compozitori, poeți. Și pentru că personalitățile vremii nu puteau locui oricum, au fost construite in perioada Belle Epoque foarte multe clădiri, in special hoteluri, care au rămas mărturie a vremurilor infloritoare ale orașului.

Strada care coboară spre cascadă șerpuiește printre aceste hoteluri și pensiuni vechi, majoritatea frumos renovate. Am oprit mai intâi la restaurantul Villa Solitude, aflat chiar deasupra cascadei, cu o frumoasă terasă de unde puteam admira intreaga vale. Terasa nu era deschisă pentru că plouase puțin dimineața, dar, la rugămințile noastre am fost serviți cu o bere pe terasă.

De aici incepe și un traseu foarte frumos, Wasserfallweg, care coboară pe o cărare până jos la râu, la baza cascadei, după care urcă pe lângă cascadă. Pe timpul iernii insă acest traseu este inchis, motiv pentru care nu am putut să coborâm pe acolo.

Mai este și o tiroliană, Flying Waters, care traversează centrul orașului la o inălțime de 100 m, ajungând la baza cascadei. Am văzut că funcționează abia când am ajuns jos, era prea târziu să mă mai intorc și să incerc o coborâre, dar trebuie să fie o experiență unică.

Ca să ajungem la cascadă a trebuit să coborâm in continuare prin oraș, admirând clădirile Belle Epoque, multe dintre ele frumos renovate.

Chiar in apropierea cascadei, sunt insă câteva hoteluri vechi rămase in paragină, părăsite. Am ințeles că și acolo ca și prin unele părți de la noi, acele clădiri au fost cumpărate de un personaj care nu a mai avut bani să le renoveze. Proprietarul a fost dat in judecată de către stat, și, până la finalizarea procesului clădirile sunt părăsite. Deci, se intâmplă și la case mai mari!

Am ajuns pe un pod de piatră, chiar deasupra cascadei, construit in 1840 și extins in 1927. Bad Gasteinerfall sau Gasteinerfall este o cascadă formată de apele râului Gasteiner, chiar in centrul orașului. Apele curg in trei secțiuni formând una dintre cele mai mari cascade din Austria, cu o cădere de apă de 180 m inălțime. Am admirat apa care coboară vijelios chiar printre clădiri, de o parte și de alta a podului.

Soseaua ocolește clădirile care mărginesc cascada, și ajunge la Nikolauskirche, o biserică in stil gotic, construită la inceputul secolului al XV-lea, și restaurată in anul 1953.

Am trecut pe lângă biserică, am coborât ușor și am ajuns la Izvorul Elisabeta, un izvor cu apă termală care ajunge la o temperatură de 46 0 C.

Sunt 17 izvoare cu apă termală la Bad Gastein, iar existența lor este legată de o legendă care spune ca în acest loc, trăiau în vremuri îndepărtate, doi călugări, Primus și Felizian, care își petreceau zilele în rugăciuni. Înainte de a pleca la Roma pentru a se dedica lui Hristos, cei doi călugări s-au rugat la Dumnezeu sa binecuvanteze acest loc. Ruga le-a fost ascultata și din munți au izbucnit două izvoare cu ape vindecătoare. De existența acestor izvoare cu apă vindecătoare au știut doar cei doi pustnici până in anul 680, când un vânător dintr-un sat apropiat a rănit o căprioară. Vânătorul a urmărit căprioară rănită prin Valea Gastein, până la locul unde stăteau cei doi călugări. Aceștia au luat căprioara și i-au spălat rănile cu apă din cele doua izvoare termale. În mod miraculos, căprioara s-a vindecat. Vânătorul a promis ca va elibera căprioara dacă se va vindeca, iar călugării, drept răsplată, i-au spus acestuia despre secretul apelor vindecătoare și l-au rugat sa împărtășească secretul și altor oameni. In realitate cei doi călugări martiri nu au ajuns niciodată prin Bad Gastein, iar izvoarele termale au fost descoperite in secolul al VII-lea. Apa termală este ușor mineralizată, conține radon și are o temeperatură intre 44 și 47 0 C. Apa este captată și redirecționată către hoteluri. Din motive de igienă se poate vizita doar izvorul Elisabeta, și numai in tururi organizate. Este și un muzeu unde poți afla istoria băilor termale din Bad Gastein, respectiv Muzeul Gasteiner, deschis in incinta Grand Hotel de l'Europe.

Am trecut pelângă izvor și am ajuns la Kraftwerk, nu, nu la cunoscuta formație germană, ci la fosta centrală electrică din Bad Gastein. Construită in anul 1914, așezată la o inălțime de 985 m, chiar la baza cascadei, centrala este una dintre cele mai vechi din landul Salzburg. Centrala nu mai funcținează din anul 1996, dar in incinta ei a fost deschisă o cafenea. Interiorul centralei a rămas in mare parte neschimbat, sunt tot felul de aparate, inclusiv cele două turbine puternice. Centrala se incălzește cu apa termală colectată de la izvoarele termale, motiv pentru care cafeneaua este deschisă in orice anotimp. Cafeneaua Kraftwerk are și o frumoasă terasă, cu parapeți din sticlă, de unde poți admira cascada in timp ce bei o cafea sau o bere.

Am poposit și noi pe terasa cafenelei, ca să mâncăm câte un ”wurst” cu cartofi prăjiți insoțiți de câte o bere.

De la baza cascadei, urmând cursul râului Gastein, pornește un traseu de trekking care merge până Hofgastein. Deși era inchis, incurajați și de alți turiști obraznici pe care i-am văzut intrând pe traseu, am sărit și noi un mic gard și am mers o porțiune pe cărarea pitorească de lângă râu. Traseul este foarte frumos, nu este greu, coboară ușor, și este foarte bine intreținut. Nu am mers foarte mult, trebuia să ne intoarcem și să prindem trenul care să ne ducă inapoi in Sankt Johan im Pongau.

Bad Gastein este un loc unde aș vrea să mai ajung. Aș vrea să merg și la ski, am auzit că sunt pârtii foarte bune și este și un pod suspendat lung de 140 m, aflat la 2000 m altitudine.

Recomand acest loc, in orice anotimp.

---

VIZUALIZĂRI: 3437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI