Ruinele Cetății Rákóczi și Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget 

TIPĂREȘTE

După Mănăstirea Franciscană din Șumuleu Ciuc și Ansamblul monumental dedicat memoriei sublocotenentului erou Emil Rebreanu din Palanca, programul excursiei pe Valea Trotușului cuprindea o vizită la Cetatea Rákóczi.  

Despre Cetatea Rákóczi nu se spunea decât că 'se află la vechea graniță dintre Austro-Ungaria și România și a fost construită în anul 1624 de principele Bethlen Gabor. Avea rolul de barare a drumului de acces către valea râului Negru, fiind punct de colectare a vămii. ' Internetul, pe care l-am consultat în speranța obținerii mai multor informații, m-a afundat și mai mult în ceață. Nu am găsit prea multe informații, dar mi-a clarificat un aspect: Cetatea Rákóczi din Ghimeș nu trebuie confundată cu Cetatea Rákóczi din Oituz, fortificația medievală ruinată, aflată la intrarea dinspre Moldova în Pasul Oituz, construcție atribuită - conform tradiției locale - lui Gheorghe Rákóczi al II-lea.

În comuna Ghimeș-Făget, singurul obiectiv inclus în Lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local este fostul punct vamal 'Cetatea Rákóczi' aflat între satele Ghimeș și Făget, pe vechea linie de demarcație a graniței dintre Moldova și Transilvania. Coordonate - 46°33′21.491″N 26°6′37.539″E.

Clasificată ca monument de arhitectură, Cetatea Rákóczi străjuind zona de la înălțime, este astăzi o mare ruină. Probabil că, în decursul istoriei, cetatea a fost reparată și consolidată de mai multe ori, dar astăzi este o ruină. O mare ruină. Fostul punct vamal Cetatea Rákóczi din Ghimeș este înconjurat de un gard de șantier care interzice accesul la ruinele de pe deal. Ca să ajungem acolo ar fi trebuit să urcăm o scară de piatră cu vreo 100 de trepte, dar nici asta nu ne-a fost îngăduit. De la baza dealului, de pe malul râului Trotuș, am pozat Cetatea Rákóczi cu scara ei, mulțumindu-ne doar cu atât. Din șosea, din locul în care ne-a lăsat autocarul, pentru a ne apropia de dealul cetății, am traversat râul Trotuș pe vechiul pod rutier 'construit la începutul sec. XX, cu ocazia modernizării drumului dintre Transilvania și Moldova'. Conform informațiilor găsite acolo 'Podul a fost renovat în contextul colaborării transfrontaliere în anul 2011 de către:... ' Și urmează o lungă listă de nume ungurești. O foarte veche locomotivă, curățată și revopsită, plasată lângă pod, este o atracție nu numai pentru cei mici care pot urca în cabina mecanicului, dar și pentru adulții care se fotografiază având ca fundal relicva feroviară.  

Sub podul de cale ferată a liniei Ciceu - Adjud, pe malul râului Trotuș, mai multe panouri informative repetă obsesiv faptul că cetatea este în renovare și că accesul până la ea este interzis. Mi-au atras atenția și am studiat îndelung 'Dinții de dragon antitanc ai Liniei Árpád și intrarea în buncărul de sub Cantonul Feroviar Nr. 30 de la Ghimeș'.

Abia după aceea am aflat că în căsuța modestă situată pe micul deal alăturat - fostul Canton 30 din Ghimeș - se află Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget.  

Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget nu are statut de monument istoric, dar oferă vizitatorului o mulțime de curiozități expunând un amalgam de obiecte cu referire la activitatea feroviară de dinainte și de după Primul Război Mondial. Săpat în deal, sub canton, se află buncărul subteran. Nu știu dacă se vizitează în interior. Am fotografiat doar intrarea care nu mi-a ieșit deloc bine și de aceea am renunțat.

Clădirea cantonului care a aparținut societății feroviare regale ungare, este situată lângă fosta graniță estică a Regatului Ungar, la 2 km de gara din Ghimeș. Proiectantul Cantonului 30 (construit în 1896-1897 lângă calea ferată și șoseaua care făcea legătura dintre Moldova și Transilvania) a fost inginerul maghiar Ferenc Pfaff (1851- 1913).

La vremea Austro-Ungariei, Cantonul 30 era cel mai estic canton al cailor ferate ungare. Rolul său era de supraveghere și protecție, fiind dotat cu tot felul de aparate de semnalizare și comunicare. Cantonierul, împreună cu familia sa, locuia acolo. După 1920, cantonul a fost dat în folosința Căilor Ferate Române, apoi, în 1940, a fost preluat din nou de unguri și Armata Ungariei (care a construit buncăre în pivniță și lângă clădire).  

Părăsit și tot mai degradat, după anul 1990 cantonul (care atunci aparținea SNCFR) a fost vândut în anul 2003 lui Deáky András, un profesor din Ghimeș. Ulterior, acesta l-a donat Consiliului Local. Cu fonduri colectate pe plan local și din Ungaria, Cantonul 30 a fost renovat și astăzi este muzeu.  

Colecția muzeală include aparatură și tot felul de instrumente feroviare, uniforme, documente și fotografii de epocă, embleme și mărci, cele mai vechi datând din 1885.  

Bilibók Ágoston  - un mecanic de reparații și întreținere a vagoanelor la Revizia de Vagoane Ciceu - prin anii ‘70, când Căile Ferate Române au început să caseze vagoane, locomotive și diverse alte vechi utilaje feroviare fabricate de renumite firme europene, a început a colecționa plăcuțe de identificare de pe locomotive, atât numerice cât și înscripționate cu numele și cu orașul producătorului, precum și cu anul fabricației. Au urmat vitezometre de locomotive, un ceas electric de peron, fotografii care ilustrau diverse stadii de construcție a căii ferate care urcă de la Ciceu, diplome, medalii, literatură și hărți feroviare, documente de trecere a graniței, fotografii cu personal al căii ferate din epoca respectivă, cu locomotive vechi,  cu depoul Ghimeș, etc... La început, toate acestea au fost adăpostite în locuința colecționarului, apoi, timp de 5 ani, într-o sală din clădirea gării Ghimeș. Renovarea fostului Canton 30 (în perioada martie-mai 2008), a înlesnit amenajarea expoziției, aceasta fiind inaugurată în duminica Rusaliilor din același an.

Trebuie să spun însă că spațiul restrâns și abundența de material expus (chiar dacă este grupat cumva pe categorii), precum și notițele informative preponderent în maghiară fac vizita la acest muzeu destul de obositoare. Nu există un pliant sau o broșură în limba română, iar custodele - deși vorbăreț de felul lui - are o prezentare a muzeului cam prea limitată.  

Am plecat de acolo fără a-mi fi putut explica de ce am ajuns la Muzeul Feroviar când am venit pentru a vizita Cetatea Rákóczi și ce legătură există între una și cealaltă.

Popasul nostru la fosta graniță româno-ungară de la Ghimeș-Făget, la ruinele Cetății Rákóczi și la Muzeul Feroviar s-a încheiat dincolo de șosea, acolo unde există o înșiruire de terase care oferă gustări, porumb fiert, răcoritoare și cafea sau doar o clipă de odihnă la mesele cu bănci din lemn. Am plecat mai departe convisă - o dată în plus - că și cele mai neînsemnate locuri de pe harta României pot ascunde atracții pentru iubitorii de călătorie.  

Și surprizele de pe Valea Trotușului nu se opresc aici!

---

VIZUALIZĂRI: 200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI