GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Când ajungi în centrul oraşului Anchorage – o aşezare crescută parcă din inima unui fiord secular – peisajul capătă noi proporţii. Spiritul locului este sălbatic şi liber… lumea eschimoşilor, care reprezintă doar 17% din populaţia Alaskăi, devine, în mod curios, cea mai mare sursă de venit pentru turismul local. Animale sălbatice, venite din încăperile lumii lor, pângarite de sânge și cunoscute prin cruzimea lor, acum împăiate, ne întâmpină prietenoase în faţa magazinelor: lupi polari, urşi, însoţiţi de lei de mare, foci sau balene. toate focalizează atenţia vizitatorilor... eschimoşi, în mărime naturală sau în miniatură, îmbrăcaţi în blănuri „tratate” cu grăsime de focă pentru izolare termică, însoţiţi de uneltele lor rudimentare de vânătoare şi pescuit, măşti şi toteme, sunt blazonul local cel mai vandabil.
Urmează oficiile ce promovează excursiile printre ghețarii, cele dedicate vieţii sălbatice, florei şi, în sfârşit, cele axate pe moştenirea culturală a triburilor de eschimoşi din zona arctică sau a celor amerindiene, din regiunile sub-polare. Pentru amatorii de senzaţii tari, un circuit de o oră cu avionul deasupra gheţarilor şi a habitatului animalelor polare costă aproximativ 240 USD. O asemenea călătorie completează o şedere greu de uitat, în Alaska.
La fiecare colţ de stradă, portărei cu caschete, costume de epocă, roşii, cu guler alb sau albastru, te invită să vizitezi magazine sau să te înscrii la un tur de oraş într-un trenuleţ cu un singur vagon, să vezi grădina zoologică, acvariul sau să treci prin câteva sate de eschimoşi, la poalele unui munte, încă acoperit de zăpadă. Doi poliţişti prietenoşi acceptă, amabili, să facă poze cu trecătorii, alăturându-se acestora, în poze de grup, cunoscând, mult mai bine ca la noi, legile nescrise ale turismului internaţional.
Curăţenia străzilor este ostentativă, iar cozile de turişti, care aşteaptă un loc liber la restaurante, la autocare sau la un hot dog, din carne de ren, surprind doar un est-european. Curând, îţi dai seama că starea de normalitate a unei naţiuni ce trăiește sub un cer negru, acoperit de vârtejuri de zăpadă, atât de diferită de la o ţară la alta, poartă amprenta politicilor educaţionale, a respectului faţă de semeni şi a forţei prin care legea sălbăticiei, dominantă în 90% din teritoriul Alaskăi, poate fi înlocuită cu cea a bunului simţ, în locurile publice.
După vizita recentă a unor oraşe europene sunt de-a dreptul surprins că, în Alaska, nu zăresc cerşetori care să te agaseze din mers, la cumpărături sau la masă. Clima aspră a locului şi perspectiva de a fi atacat de un urs „neprietenos” în plină stradă mă face să cred că Alaska va fi ultimul refugiu, în care vor veni vreodată cei pentru care munca este, încă, un tabu.
Treci printre arome de cafea locală („zborul corbului”), pe lângă berea „dintele elanului” (bere amară de Alaska), pe lângă hrana marină (ton, leu de mare, somon de Alaska, peşte halibut, salată de rechin Monte Christo) şi simţi cum «cultura locală» te învăluie ademenitor…
Din 20 în 20 de metri, magazine cu nume seducătoare („Alege-ţi blana favorită” sau „Rendez-vous cu blănurile”) etalează, în toată măreţia lor, frumuseţea blănurilor vulpii polare albă sau argintie, de nurcă de mare, focă, elan, urs brun sau negru, de lupi negri sau cenuşii, a pieilor de ren, care se vând la preţurile producătorilor, între 300 şi 30.000 de dolari. Fiecare blană are povestea ei bine ticluită cu suspans şi umor. Modul interactiv în care proprietarii, vânători la rândul lor, îţi descriu momentele de risc maxim ale capturării unui lup polar de dimensiuni uriaşe te face să retrăieşti emoţia unei partide de vânătoare şi să înţelegi mai bine rostul unor preţuri mai piperate… vezi ochii sclipitori ai animalelor de pradă care, în încercarea lor de a se salva, sunt pe punctul de a se năpusti fără milă asupra turiştilor curioşi să le atingă, fie şi cu privirea.
Toate blănurile expuse în magazinele din Anchorage sunt atât de naturale, încât ai impresia că vin direct dintr-un rai pierdut al animalelor, invadat de o galaxie nouă şi nemiloasă, care le complică, în mod dramatic, lupta pentru supravieţuire…
Distanțele parcă se dizolvă iar eu încep să întorc filele vieții mele încercând să înțeleg rostul viețuitoarelor pe acest pământ.
Trimis de glcitizen in 06.10.17 16:03:52
- A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA DE NORD
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Anchorage, ALASKA [statul]" (deja existentă pe sait)
Având în vedere vechimea și ”serializarea” impresiilor, Regulamentul ar fi impus publicarea hors concours (fără PMA std, voturi simbolice).
Destinația cu totul inedită și raritatea absolută a impresiilor din această zonă ne determină să facem o excepție și să publicăm CU PMA restul episoadelor acestui serial.
@glcitizen: Asa suntem si noi in centrul actiunii si e frumos ceea ce vedem, ne face sa sintim ca parca suntem si noi acolo.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu:
Multumesc, Mishule. Acum, as sti ce blanuri le-ar placea citorva prietene de pe AFA.
@glcitizen:
Pentru tombola AFA să nu vii cu blănuri nordice! Ai putea deveni amintire dacă se află, bătaia ar fi mai ceva ca lupta de supraviețuire acolo! ????
Oricum, frumoase drumuri ai avut, alese cu știință și înțelegere. Dacă te-ar întreba cineva ce loc ai alege în cazul unei reîncarnări, ce răspuns ai da?
O seară frumoasă, la gura caloriferului!
@elviramvio:
Multumesc, elviranvio. Chiar daca astazi poate suna desuet, tot in Romania as reveni, locul de unde imi iau energia...
Votul meu a venit însoțit de Superbonus pe care eu cred că îl merită cu prisosință fiecare articol scris de tine din locurile atât de îndepărtate de civilizație.
Referitor la blănuri... îmi plac foarte mult dacă sunt purtate de animale, nu de oameni după ce le-au sacrificat doar că sa se mândrească cu ele! Iubesc foarte mult animalele... nu la fel aș putea spune despre oamenii care le sacrifică fără rost... toate ființele au o singură viață!
Nu aș putea purta blana unui animal niciodată, m-aș gândi la el.
@Dana2008:
Multumesc, Dana, multi englezi ar impărtasi sentimentele tale, de altfel nobile.
Crede-ma ca printre singurile cumpăraturi facute la Polul Nord, este o blana de foca... simt apasarea unui animal mort dar caldura ei este de neegalat.
@glcitizen: Am urmărit cu interes "plimbarea" ta prin lumea rece a eschimosilor.
Dar această expunere a blanurilor, îndeletnicirea de bază a eschimosilor, de la prinderea animalelor până la expunerea lor spre vânzare este un fenomen specific zonei.
Nu am și nu port blănuri dar recunosc că mi-ar place să primesc una, mai ales dacă este de vulpe polară.
Am o curiozitate, dacă ai fi cumpărat una, indiferent de care, puteai să o aduci în țară? Acum știu că sunt restricții în sensul ăsta.
Toate cele bune.
@ANILU:
Multumesc, Anilu. Nu sunt restricții la vama in privinta blanurilor. Am luat o blana de vulpe alba(cam 120USD) pe care stapâna o tine si azi la loc de cinste.
S-a intimplat sa-mi iau insa o piele de cangur in Australia iar la sosire in Noua Zeelanda, un catelus al granicerilor a dat tircoale insitente valizei mele... in citeva clipe au aparut vreo 50-60 de oameni curiosi nevoie mare. Am zis zimbind ca si el isi face doar datoria, moment in care totul s-a lasat cu un ris general. I-am explicat granicerului de ce este vorba si nu m-a lasat sa deschid valiza. Iti dai seama ca ei fac si psihologie, nu gluma.
@glcitizen: Recunosc, îmi plac blănurile așa cum îmi place și carnea. Nu văd de ce nu aș purta o haină de blană cât timp sunt carnivoră
Și da, normal că am, de tânără am avut grijă sa îmi cumpăr, e călduroasă, comodă, îmi protejează corpul.
La fel și cu încălțările: prefer pielea și nu sunt eu ucigașă de animale, nu eu le jupoi pielea.
Interesante locuri, peisaje și oameni.
Mulțumesc
@krisstinna:
Multumesc, in sfirsit... stiam ca esti pe aproape.
E greu sa indepartezi omul de natura, atita timp cit iti ofera confort. Nu poti purta o blana in Anglia sau in America de frica ecologistilor. Cred ca adevarul este undeva la mijloc.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2001 Pierdut în spaţiu — scris în 09.09.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Visul american — scris în 13.10.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Primul impact cu civilizaţia nordului — scris în 18.08.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ