GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Haarlem, oraşul de odinioară
Situat pe o fâşie de pământ pe unde trecea importantul drum comercial de la Leiden la Alkmaar, Haarlem s-a dezvoltat şi a devenit un oraş bogat în ciuda faptului că locuitorii săi aveau de înfruntat furia apelor nemiloase ale Mării Nordului, râului IJ sau lacului Haarlem. Din nefericire Amsterdam-ul avea o poziție cu acces direct la mare iar corăbiile se opreau acolo şi treptat Haarlem-ul şi-a pierdut importanța, devenind un oraş patriarhal. Pentru turistul de astăzi este o binecuvântare căci centrul vechi al Haarlem-lui a rămas acelaşi, cu vechi case cu fronton adunate în jurul măreței biserici Sint Bavo.
Ajuns în centrul oraşului mi-am îndreptat paşii spre Muzeul Teylers, cel mai vechi muzeu olandez, fondat în 1778. Înființarea lui se datorează banilor lăsați prin testament de Pieter Teyler van der Hulst, un bogat bancher şi negustor de textile. Ideea organizării muzeului a fost crearea unui "templu al muzelor artelor şi ştiinței", asemeni Mouseion-ului din antichitatea clasică. Cu alte cuvinte aici găsim artă, istorie naturală şi ştiință.
Deşi în general nu-mi plac muzeele cu o astfel de orientare, cele citite despre Teylers Museum m-au convins să-i trec pragul. Am luat un bilet combinat, care includea şi Muzeul Frans Hals, bilet care nu a fost deloc ieftin pentru nişte muzee de provincie. Aşa cum mă aşteptam, muzeele erau pline de vizitatori, marea majoritate localnici. Olandezii obişnuiesc să-şi viziteze muzeele şi am văzut acest lucru în multe oraşe mai mici, ca Dordrecht, Leiden, Delft, Zwolle, Alkmaar. Acestea sunt locuri unde ei se întâlnesc, îşi beau cafeaua împreună, bârfesc, caută să se simtă bine.
Pătrunzând în muzeu mă îndrept direct către celebra Sală Ovală, înaltă, luminoasă, cu un cald aspect neoclasicist. Jos, în mijloc sunt expuse minerale adunate încă de prin anii 1700, iar de jur împrejur, în vitrine sau în fața lor, poți vedea cu ce lucrau oamenii de ştiință acum două sute de ani, instrumente care te duc cu gândul la experimentele văzute în şcoală. Şi nu este de mirare, căci în 1910 curator al Cabinetului de fizică a devenit laureatul Premiului Nobel, fizicianul Hendrik Lorentz.
Sus, la galerie, închise în dulapuri, am citit că se află o colecție de enciclopedii şi periodice. Le-am văzut doar de afară, aşa că nu pot preciza ce anume sunt. Continui de la o sală la alta şi găsesc o varietate de roci şi fosile care ar extazia probabil un amator de paleontologie. Prezentarea este sobră, mult mai aproape de muzeele copilăriei noastre, gen Antipa sau Muzeul național de istorie, fără interacțiunea găsită la muzeele moderne.
Trec la sălile destinate ştiinței, mai precis istoriei ştiinței, şi iarăşi am reminiscente din anii de şcoală. Nu lipsesc invențiile de acum mai mult de o sută de ani, telefoane cum vedeam în filmele cu Stan şi Bran, fonografe, instrumente de măsură. Desigur, pentru un tânăr al zilelor noastre îndrăgostit de Facebook, care-şi ia telefonul şi la duş, ar părea plictisitor, dar pentru copilul din mine, trecut prin laboratoarele unui liceu centenar, a fost o plăcută reîntoarcere în timp.
Dar partea mea favorită a fost colecția de artă. Am întâlnit nume peste care într-un muzeu mare trec, din nefericire, nepăsător, ca Hendrik Willem Mesdag, Johan Hendrik Weissenbruch, Anton Mauve, Jakob Maris. Aici le-am putut admira lucrările liniştit, aşa cum merită. Poate tablourile sunt un pic cam înghesuite, spațiul nefiind chiar în exces, dar mai importantă este calitatea lucrărilor.
De la muzeu am luat-o de-a lungul râului Spaarne, apoi la dreapta, la stânga, până pe Groot Heiligland, stradă pe care se află Muzeul Oraşului Haarlem şi Muzeul Frans Hals. Citisem despre amândouă, aşa că hotărâsem să-l vizitez doar pe cel de-al doilea.
Muzeul Frans Hals are o istorie de peste 150 de ani, istorie însă destul de frământată, cu schimbări de sediu şi reorganizări, dar care dovedeşte calitatea cât şi numărul operelor de arta deținute. Originea lucrărilor este diversă, o parte fiind tablourile deținute de primărie, alte piese foarte vechi au aparținut Bisericii Catolice şi au fost confiscate de către consiliul orăşenesc în 1648, unele au împodobit clădiri demolate, multe tablouri provin din colecțiile breslelor, desființate de Napoleon în 1794 şi bineînțeles au mai fost şi achiziții.
Inițial muzeul era situat central, în apropierea primariei, într-o fostă mănăstire dominicană, dar din lipsă de spațiu, în 1913, a fost mutat într-un vechi azil de bătrani, Oude Mannenhuis. Dar colecția este totuşi destul de mare şi pentru acest spațiu, astfel că lucrările sunt expuse pe rând. Şi cum casa nu a aparținut lui Frans Hals, nici inventarul muzeului nu cuprinde doar opere ale lui. Motivul alegerii numelui este faptul că Frans Hals a fost cel mai cunoscut şi cel mai influent pictor din Harlem.
Printre pictorii cu tablouri în muzeu nu putea lipsi Maarten van Heemskerck, care a trăit o lungă perioadă în Haarlem. Îi văzusem lucrările la Gent, la Amsterdam, iar aici tripticul "Ecce Homo" şi "Portretul unei doamne necunoscute". Şi cum portretul era "fotografia" acelei epoci, artistul prezintă în triptic personajele secundare îmbrăcate ca şi cum Isus şi Pilat i-ar fi fost contemporani.
Am văzut şi în Toscana acelaşi lucru, adică subiectul lucrării nu contează întotdeauna prea mult, el este mai mult un pretext de a prezenta contemporaneitatea, persoane, modă. Pieter Breughel cel Tânăr are un tablou reprezentând proverbe din Ţările de Jos.
Interesant este că sub tablou este o reproducere digitala care scoate în evidență fiecare din proverbele ilustrate de pictor. Fără o astfel de explicație ingenioasă aş fi trecut pe lângă tablou aproape nepăsător, deşi cunosc că multe din tablourile pictorilor flamanzi ascund adevărate poveşti. După ce-am citit romanul "Tablou flamand" de Arturo Perez Reverte am înțeles cum trebuie privit o astfel de pictură.
Un alt artist care mi-a plăcut a fost Cornelis Cornelisz van Haarlem, evident un pictor din localitate, dar a cărui faimă a trecut granițele țării. "Nunta lui Peleu cu Thetis" este în spiritul epocii, cu personaje idealizate (poate prea idealizate), numai muşchi şi frumusețe. Căderea în păcat este tratată într-un tablou cu tematică biblică care te face să realizezi că Adam n-avea nici o şansă să scape, tentația fiind foarte mare, dar şi în "Călugărul şi călugărița", unde găsim acelaşi subiect, văzut dintr-o perspectivă diferită, personajele părând a fi gata de a încălca regula celibatului.
Tablourile lui Gerrit Adriaensz Berckheyde ne arată Piața Mare din Haarlem acum mai mult de treisute de ani şi pot să spun că am recunoscut-o fără probleme, semn că schimbările n-au fost esențiale, doar au apărut reclame la bere, haine, electronice. Tot peisaje, însă cu pescari, bărci, corabii, are şi Salomon van Ruysdael, un nume prezent adesea în muzeele olandeze.
Am lăsat pentru la urmă pe Frans Hals, maestrul care a făcut pictori impresionişti de la sfârşitul sec. al XIX-lea să-i studieze modul în care pierdea conturul tuşei. Am văzut câteva "Petreceri ale ofițerilor din garda cetățenească" cu trupeşii olandezi înveşmântați de gală, având late panglici portocalii, simbolul Casei de Orania, peste pântecele groase, gata mai mult pentru o masă îmbelşugată decât pentru luptă.
Nu lipsesc portrete de domni şi doamne, îmbrăcați sobru, puritan, singura concesie făcând-o doar gulerului gros de dantelă. Şi poate din cauza acestei uniformizări a aspectului vestimentar, care conduce la atrofierea simțului artistic, mi-a plăcut mai mult "Portretul lui Jacobus Zaffius", un pastor protestant din Haarlem, şi mai ales figura zâmbitoare a "Hangiței" (deşi nu-s sigur dacă-i vorba de un hangiu efeminat sau de o hangiță balcâză).
În Haarlem există două catedrale Sint Bavo: cea nouă, catolică, construită în 1898 pe malul lui Leidsevaart, canalul către Leiden, pe care o văzusem în urmă cu mai mulți ani, şi cea veche, situată în Piața mare a oraşului, din 1578 protestantă, cunoscută din picturi şi cărți poştale. Cum cu un an în urmă venisem duminica în oraş şi bătrâna catedrală era închisă, de acesta dată am avut grijă să vin într-o sâmbătă. Deşi se plăteşte intrarea (suntem doar în Olanda), înăuntru era plin de vizitatori, majoritatea olandezi.
Construită la începutul sec. al XIII-lea, din lemn, a fost refăcută, în urma unui incendiu, din piatră, în avântatul stil gotic. Interiorul este însă mult mai auster, diametral opus bisericilor din Veneția, de exemplu. Petele de culoare sunt date de vitralii, frumoase, dar de producție destul de recentă. Doar unul singur are o vechime mai mare de trei secole.
Tot în contrast cu simplitatea este şi vechea orgă, parcă decupată dintr-o biserică barocă, cu tuburile grupate în adevărate colonade care se ridică acoperite de decorațiuni aurii. La ea a cântat şi foarte tânărul Mozart, după cum am citit pe o placă fixată în perete. Iar arta şi-a făcut sălaş sub acoperişul catedralei Sint Bavo şi prin pictorii Frans Hals, Maarten van Heemskerck, Jacob van Ruysdael şi Salomon van Ruysdael care-şi dorm aici somnul de veci.
Ieşind din catedrală în Grote Markt mă strecor cu greu printre sutele de plimbăreți invitați afară de soarele blând. Nu intru la Vleeshal, fosta hală de carne, în prezent expoziție de artă, ci mă îndrept către vechea primărie, uşor de recunoscut după spectaculoasa fațadă, construită în sec. al XIV-lea. Nu reuşesc s-o vizitez şi asta chiar mă întristează, căci în interior poate fi văzută pictura reprezentând "Legenda scutului oraşului Haarlem", portretul celebrei Kenau, eroina asediului din 1573 şi un os de balenă adus din expediția lui Willem Barentsz în Nova Zembla.
Tot în acestă piață este statuia lui Laurens Janszoon Coster, considerat aici ca fiind inventatorul tiparului. Ştiu că în review-ul dedicat oraşului Mainz am scris că Johann Gutenberg este acreditat cu această invenție, dar locuitorii Haarlem-ului au o cu totul altă părere şi încă îşi mențin convingerea.
Mi-am continuat excursia la Haarlem plimbându-mă pe străduțele întortochiate, printre case cu fronton, martori tăcuți ai unor vremuri tulburi. Sunt multe drumuri înguste, pe unde abia încapi cu maşina, fără spații verzi, înlocuite cu succes de uriaşe ghivece, deoarece olandezii iubesc florile şi natura.
Peste tot, cel puțin în zona veche a oraşului, domneşte aerul de bunăstare, oamenii sunt surâzători, veseli, dornici de distracție, părând a nu cunoaşte cuvântul stres. Până la urmă sunt molipsit şi eu şi mai uit de depărtarea de casă, de problemele şi încordarea de la serviciu, de grija zilei de mâine. Doar că nu sunt olandez.
Să aveți un drum frumos în față.
Trimis de Radu Tudoran in 08.06.16 19:53:47
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BENELUX.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Radu Tudoran); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Amsterdam şi împrejurimile, AMSTERDAM" (deja existentă pe sait)
@Radu Tudoran -
Am renunțat la ecouri de ceva timp pentru că am epuizat toate superlativele la îndemână. Totuși... Impecabil!
Una din părțile interesante ale Olandei e tocmai multitudinea de orășele care, culmea, au, fiecare, importanță istorică și greutate culturală (apropo de ce spui despre muzeele orașelor mici). Nu cred să mai fie vreo țară cu așa densitate de orașe: la cîțiva kilometri de un centru urban important, e alt centru urban important. Poluri de dezvoltare distincte, nu sateliți sau suburbii.
Chiar cazul de față: Haarlemul e la o zvîrlitură de băț de Amsterdam, la nici 15 km. Iar între ele, la jumătatea drumului, e orașul cu, probabil, cel mai lipsit de fantezie nume din (cel puțin) întreaga Olandă: Halfweg. N-am găsit altă rimă! (Halfweg înseamnă „jumătatea drumului”; subiectul și atributul se confundă)
Fenomenul e explicabil și istoric, și geografic. Arată ce au însemnat Țările de Jos în istoria economică a lumii, e o dovadă a marii puteri a negustorilor și industriașilor de aici, a perioadei de hegemonie asupra oceanelor. Pare că fiecare al treilea sat a avut șansa să se dezvolte fără opreliști.
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Radu Tudoran: Felicitari si un SB pt articol, zilele trecute am citit despre locurile unde atifost.
@Dan-Ioan: Iti multumesc mult pentru incurajari. Totusi, sa inteleg ca subiecte ca Ravenna sau Venetia nu sunt interesante ori abordarea a fost dezamagitoare? Acum mai stau cateva zile acasa si incerc sa postez tot ce am "produs'.
Vacanta frumoasa si-ti astept impresiile.
@abancor: Olandezii sunt foarte intreprinzatori si, din cauza continei lupte cu apa, comunitatile au fost unite. Asa ca s-au dezvoltat multe centre urbane. Dar si astazi se construieste mult, cartiere intregi, foarte placute la aspect, care aproape ca unesc localitatile invecinate. Dar au nevoie de noi constructii, caci valuri de emigranti sosesc din lumea a treia. Peste cincizeci de ani Olanda va fi mult diferita de cea a anilor '60. Dar asta-i valabil in toata Europa de vest. Cat priveste denumirile geografice, ori au prea multa imaginatie ori prea putina. Dupa ce intra in Olanda, Rinul poarta mai multe denumiri, pe diferite portiuni, de ajungi sa innebunesti: Merwede de sus, de jos, Waal, etc. Ori au acelasi nume de apa in diferite parti ale tarii:IJssel.
Dar asta-i Olanda, uneori este mai usor sa te descurci aici decat in tara
Vacante frumoase.
@AZE: Multumesc, am cateva zile libere si mai postez cate ceva.
Vacante frumoase si vreme buna.
Ce-mi place mie cand ai liber si postezi articole scrise intr-un fel de parca esti intr-o continua competitie cu tine astfel incat nu pot decat sa fiu de acord cu @Dan-Ioan - Impecabil.
Nu ai ce sa nu-ti placa, articol, poze, destinatie ca ne arunci dintr-un loc in altul de parca ne teleportezi.
Si chiar daca imi place si Italia, Olanda mi se pare deosebita si mai ales oraselele mai micute.
Felicitari, votat cu foarte mare placere.
@mishu: Olanda este deosebita si abia astept sa ma intorc acolo (in octombrie). Am deja pregatite traseele si obiectivele. Poate fac si un upgrade Camilei
Mai am doua impresii din Olanda, cred ca la fac loc printre cele italiene, ca sa nu plictisesc
@Radu Tudoran - SU-PER TARI pozele. nici nu mai e nevoie sa citesc articolul
@Maya_C: Incearca si "productia literara" ca am trudit pentru ea. Macar pentru diacritice
Multumesc pentru aprecieri.
@Radu Tudoran - să ştii că am citit şi producţia literară, mă simt aproape pregătită să dau un test, deşi numele alea de pictori recunosc nu mi-au spus prea multe. am încercat să le pronunţ, dar de reţinut... e foarte grea lecţia!
oraşul mi-a plăcut aşa de mult de m-am plimbat cu omuleţul de la google map pe acolo.
pozele tale au iesit mai bine ca ale lor. norişorii ăia mi-au luat ochii...
@Maya_C: Daca ai sti cat am asteptat sa fie o zi insorita, sa zburde pe cer niste noruleti, da' nu prea mari ca sa ploua, etc. Asta a fost partea cea mai grea
Eu am inceput sa cunosc si pictorii olandezi mai mari (in afara de Rembrandt sau Van Gogh), dar cu pronuntia este dezastru. Cand spun ceva unui olandez are nevoie de multa bunavointa ca sa ma inteleaga. Mai bine-i scriu.
Vacante frumoase.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2020 Amsterdam - martie 2020 — scris în 28.03.20 de melena din BRăILA - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Amsterdam, un vis implinit — scris în 23.11.19 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Muiderslot, cel mai vechi castel medieval olandez pe ape, în patrimoniul Unesco — scris în 03.02.20 de mireille din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Mar.2019 Zaanse Schans – un sat cu mori de vânt (și nu numai) în apropierea Amsterdam-ului — scris în 29.05.19 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2019 Ce am făcut 3 zile în Amsterdam — scris în 27.05.19 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Feb.2019 Amsterdam: Senzatii prin mintea calatorului dezinvolt!!! — scris în 15.02.19 de Miseropia din DUBLIN - RECOMANDĂ
- Dec.2018 Langa Amsterdam: Broek in Waterland, Volendam si Edam — scris în 02.01.19 de scotty din BUCURESTI - RECOMANDĂ