5. Ziua cea mai lunga:Lisabona – Sines – Zambujeira do Mar – Sagres - Cabo de Sao Vicente (O fim do Mundo)

TIPĂREȘTE

Bagajele si-au marit volumul si, implicit, greutatea. Seara trecuta a fost dedicata shoppingului compulsiv. A fost dedicata, am spus, nu si c-am tocit cardul. Totusi, niscai Fluchos au venit in familia noastra – i-am descoperit prima data in Spania si am constatat ca sunt o investitie nu o cheltuiala! Gata si cu publicitatea, asa ca putem incepe!

Am parasit excelentul Hotel Roma, cu toate bagajele dupa noi, la bordul unui taxi care ne-a repezit la biroul de inchiriat autoturisme AVIS, undeva langa Praca Vittoria. Rezervarea am facut-o on-line. Am “pleznit” un Renault Kadjar nou-nout, 79euro/4 zile + full fill + 1300euro retinere pe card. Masina a fost echipata cu “timbru” pentru taxarea automata pe autostrada (5euro/100km). Suma stransa astfel in urma circuitului a fost retinuta ulterior.

Inainte de Kadjar, baietii au vrut sa ma fericeasca, “specially for you, sir” cu un Volvo (nou si ala) care, costa in mod normal 40 euro in plus / zi dar, cum spuneam, doar pentru mine, mi-l inchiriau cu doar 20euro in plus / zi! Le-am spus ca prefer sa pastrez cei 80euro …

Alta treaba! Masina noua, GPS, nino-nino la dat cu spatele...

Fiind mult mai “experimentat” acum, dupa deplasarea la Sintra, am gasit iesirea din oras mult mai repede in ciuda traficului aglomerat. Am strabatut cartierele nordice, moderne, mergand pe bulevarde largi sau prin pasaje lungi, cu multe bifurcatii. Oras civilizat, bine gestionat, curat!

Traversarea marelui estuar al Raului Tejo am facut-o pe Podul 25 Abril. Moamaaa, da' ce pod! Construit in... 1966!!! podul s-a numit initial Salazar, pentru ca, la acea vreme, Portugalia se bucura de binefacerile unui dictator. Si cum dictatorii dicteaza “pentru ca pot”, iaca! Lung de peste 2Km, construit de o firma americana, podul este asemanator cu mult mai celebrul Golden Gate din San Francisco, din pricina culorii si modului cum a fost construit. Si ca sa nu se plictiseasca, portughezii au adaugat podului, in 1996, si cale ferata! Am strabatut, asadar podul, GRATIS, uimiti de constructia impunatoare, mutandu-ma cand pe o banda, cand pe alta (sunt cate 3 pe sens!) pentru a putea observa peisajul oferit de varsarea raului in ocean sau pentru alte halea. La capatul podului un impresionant monument crestin: Cristo-Rei, o replica a altui mult mai celebru “Crist” aflat in Rio de Janeiro, ne astepta cu bratele larg deschise.

Autostrada excelenta, masina fasneata... dar, peisajul plat, plictisitor, a marcat prima parte a calatoriei. Ca sa nu mergem chiar direct catre Lagos am hotarat sa mergem cat mai aproape de coasta si sa vedem ce pica la zar...

Prima oprire, la Sines, orasul de bastina a lui Vasco da Gama. Hm, nimic de vazut! Exista, ca peste tot unde se afla un port mai vechi, un castel, evident cocotat pe dealul cel mai inalt, inconjurat de creneluri. Totul este renovat! Noi am nimerit plaja orasului, aflata la poalele castelului (normal) Sines. Plaja larga, ingrijita, curata! Am zabovit pret de o tigara dupa care tusti in masina si: valea! Concluzie: daca cumva crapati de plictiseala si chiar vreti sa pierdeti vremea, mergeti in Sines...

Pe masura ce coboram spre sud, peisajul se schimba. Apar tot mai des portiuni framantate unde campia isi rupe monotonia. Campurile cultivate cu grane sunt intrerupte de paduri, plantate, ce-i drept si unde se exploata sistematic materia prima pentru viitoarele produse pentru turisti – pluta! Initial n-am inteles despre ce copaci este vorba dar, insasi faptul ca erau plantatii, mi-a produs un declic, piticii s-au extras din marmelada si cativa neuroni mai zdraveni au reusit conexiunile... Uf, da' greu te mai prinzi dupa o varsta!

Relieful devine tot mai framantat fara a genera cine-stie-ce diferente de nivel. Vegetatia, sarcacioasa este reprezentata mai mult de ierburile pasunilor. Intre micile localitati strabatute, din loc in loc, apar porti din fier forjat, frumos lucrate, strajuite in lateral de ziduri colorate ce formeaza un fel de palnie orizontala catre poarta respectiva, dar care nu au mai mult de 10m in fiecare parte. Si gata! Restul e camp nesfarsit. Asta-i intrarea pe terenul fermierului, da! dar nu exista nici o imprejmuire...

Buchisesc pe harta un viitor obiectiv: Zambujeira do Mar … Pai, asta-i predestinare, taicule! Jumatate din numele meu este cuprins in numele localitatii. Clar e un semn! Neaparat trebuie vazut!

Iesim de pe “nationala” si ne lansam intr-un labirint de “judetene” bine intretinute, unde, fara GPS, cazi din harta...

Gasim, in sfarsit, ultima intersectie si indicatorul spre obiectiv. Cu cca 2-3 Km inainte de intrarea in micuta localitate, soseaua, una fara mari pretentii, este flancata de o pista pentru biciclete si de banci amplasate din loc in loc. Cativa turisti, dupa infatisare, alergau de zor. Dealtfel oameni alergand este una dintre cele mai normale imagini ale Portugaliei turistice (poate chiar a intregii Europe Vestice!).

Oprim pentru poza cu pancarda de la intrarea in oras. N-am putut sa ignoram, insa frumusetea covorului de flori (aceleasi ca la Cabo da Roca) la care s-au adaugat si alti arbusti, cerul si oceanul... Ai dracu' portughezii astia: nici urma de gunoaie la iesirea din localitate. Nu plastice, nema cuciucuri, nici urma de moloz... Ce-or manca oamenii astia!?

Strabatem oraselul cu case albe si ne indreptam spre plaja. Ochim o parcare gratuita. Coboram, ne intindem oasele si ne indreptam spre plaja dar, surpriza, constatam ca suntem cocotati pe un promontoriu! Nu-i suparare caci, de aici ni se ofera, inca o data peisajul spectaculos generat de lupta infinita dintre apa si stanca. Coboram pe niste trepte naturale uriase de roca cristalina, o batranitura de cand lumea... Geologii iai pot etala cunostintele profanilor, ajutati de spectacolul tacut al unor pereti stratificati, cu roci intercalate, cu schimbari de culoare si duritate...

Oceanul, linistit, isi face datoria de a sapa “la temelie”, plictisit, parca, aruncand valuri inspumate catre tarm, probabil doar pentru a ne multumi pe noi, turistii... !

In stanga noastra se deschide privelistea catre Praia Zambujeira do Mar, o plaja spectaculoasa datorita stancilor care intrerup monotonia nisipului. Intrarea in mare este o lunga calatorie prin apa de mica adancime. Din nou, plantele dau farmec locului.

N-am coborat spre plaja ci, ne-am indreptat spre piata din apropiere unde, in mijloc, cativa comercianti incercau sa atraga putinii turisti. Stradute cvasiipustii lasa sa se vada un orasel cochet, micut si extrem de curat! Un soare placut, ne-a molesit un pic si ne-a imbiat la leneveala. Ne-am instalat la o masuta si, cu ochii spre ocean, am luat un nesscafe si-o “americana”. Ce liniste... Simtiti?

Bine, bine, am luat si cate un sandwich... !

Am parasit Zambujeira do Mar placut surprinsi de ceea ce am vazut. De-a lungul coastei, in zonele unde promontoriile sunt intrerupte, mai apar diferite plaje, mici porturi, sate pescaresti dar, cine poate sa le vada pe toate, nu?

Si-acum una tare, de trezire! Intram intr-una dintre micile localitati. Pe dreapta, un dit'ai panoul ne avertizeaza ca traficul este monitorizat si ca viteza legala este 50Km/hr. Aproape ca nici n-am observat semnul ca urmeaza semafor. Soseaua pustie, casele departe de strada, absolut nimeni in zona, asfalt impecabil, masina noua, sofer roman la volan...

Am intrat cu cca 70Km/h si am continuat sa reduc viteza. Totusi, cu 100m inainte de semaforul cel verde, aveam inca mai mult de 50Km/h. Culoarea semaforului s-a schimbat in rosu si am oprit constiicios. Ma uit mai bine – nu era nici o intersectie! Pe trotuar, tipenie!

Si totusi, ce-a determinat schimbarea culorii, hodoronc tronc, noi fiind singuri pe strada? N-am stiut sa raspund atunci la intrebari (nici n-am realizat, practic, pe loc, tot ce v-am spus, dar am aflat ulterior, cand am intalnit aceasta situatie de mai multe ori). Dupa cca 15 secunde, dupa ce m-a oprit, semaforul si-a reluat culoarea verde. Daca ai mai mult de 50Km/h, chiar daca asta inseamna 51, se schimba culoarea! Dupa cateva opriri d-astea, renunti la a mai circula in localitate cu mai mult de 49Km/h! O modalitate simpla pentru a se respecta legea. Si-ntradevar, in localitati, am constatat ca toata lumea merge calm... ! Ha-ha! Cand se doreste, se gasesc solutii! (Am mai spus-o: in anii 90, Portugalia era pe primul loc la numarul de victime rezultate ca urmare a accidentelor rutiere).

Drumul spre”capatul lumii” - Cabo da Sao Vicente – urmatorul nostru obiectiv, a continuat intr-o cu totul si cu totul alta maniera: tot mai multe dealuri, serpentine sus-jos, vegetatie mai abundenta, paduri. Am trecut de Vila do Bpo. - hm, ce nume! - si, trecand razant pe langa Sagres, am ajuns in partea de sud a tarmului portughez, practic capatul de vest a ceea ce se numeste zona Algarve. Intre Sagres si Cabo de Sao Vicente, promontoriile foarte inalte, ofera alte imagini de neuitat. Am oprit in cateva randuri pentru ca n-ai cum sa te abtii sa nu “tragi” cateva poze! (cateva sute, desigur...).

Ajunsi la “capatul lumii”- “ O fim do Mundo”, am regasit peisajul atat de familiar noua din zone ca: Balea Lac, Valea Prahovei, Castelul Bran, Transalpina... Nu, nu era niciun munte... Erau insa, sute de masini parcate si pe stanga si pe dreapta, autocare, rulote... Cativa intreprinzatori ofereau hot-dog, peste prajit, fructe, apa, bauturi alcoolice, suveniruri de pluta sau din plastic, magneti, haine..., bazar, ce mai! Daca aveau si mici...

Am lasat si noi masina hat-hat, si am luat-o la pas prin multime. Evident c-am bagat cate doi hot-dog-i, numiti nemteste Bratwurst-i. Traznet! Mustarul, impecabil. Chiar si camasa mea a apreciat un pic...

Din nou, soarele generos si vantul cumintel, ne-au ajutat sa ne bucuram de peisajul incredibil de spectaculos. Si asta chiar daca am vazut ceva asemanator cu cateva ore mai inainte sau la Cabo da

Roca n-ai cum sa te abtii sa nu remarci zona. Cred ca si de aici s-ar fi vazut cocoasa celei de-a doua balene pe care se prijinea pamantul habotnicilor din Evu Mediu. Precis ca aici, se cadea din harta...

Banuiesc ca un apus vazut de-aici, pe o vreme potrivita, iti marcheaza retina “for ever”!

Must see!

---

VIZUALIZĂRI: 1749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI