”Corsica Cristalină” - Calanques de Piana - Porto

TIPĂREȘTE

Locul pe care mi-am dorit cel mai mult să il văd in Corsica a fost Calanques de Piana. Văzusem câteva fotografii inainte, citisem câte ceva și mi s-a părut un loc fantastic, unde trebuie neapărat să ajung. Vroiam să știu ce l-a făscut pe Maupassant să numească această parte a insulei ”Corsica Cristalină”,

Am plecat spre Porto prin Calanques chiar in a doua zi a șederii noastre pe insulă.

De la Paese di Lava până la Porto, un mic sat aflată lângă Calanques de Piana, sunt aproximativ 80 de Km. Știam că vom merge pe un drum de munte, GPS-ul ne-a spus și el că drumul se poate parcurge in aproximativ 1 ½ ore, așa că ne-am trezit cât de dimineață am putut intr-o zi de concediu și am plecat spre cel mai frumos loc al insulei.

Dar GPS-ul a uitat să ne spună că drumul până acolo, D 81, este unul dintre cele mai frumoase drumuri din Corsica și, după unele păreri, chiar din Franța.

Nu l-am parcurs in două ore ci in mult mai multe, nici nu mai știu exact câte, pentru că nu am rezistat tentației de a ne opri, de a mai face câteva poze sau de a poposi un pic pe o plajă cu nisip fin și apă de cristal.

După o primă parte mai ușoară a drumului, in care marea nu se mai vedea, serpentinele au devenit din ce in ce mai dese ducându-ne sus, deasupra mării. Primul popas l-am făcut la Calcatoghju, un mic sat aflat la 360 metri deasupra Golfului Liscia. Pentru câteva fotografii am oprit la un punct de belvedere aflat pe șosea, de fapt o mică tavernă cu câteva măsuțe, unde te poți opri să cumperi fructe sau să bei ceva răcoritor in timp ce admiri nisipul alb și apa strălucitoare a golfului.

De aici drumul coboară până la mare, la Golful Liscia, și trece prin câteva stațiuni mici la malul mării, cu plaje cu nisip fin, care te imbiau să te oprești.

Ceea ce am și făcut, dar puțin mai departe, in Golful Sagone, la Plage du Liamone. Am lăsat mașina pe marginea drumului, și am traversat spre o minunată plajă albă, foarte lată și cu intrare lină in apa de cristal. Plaja este una aproape sălbatică, nu este nimic amenajat, nu sunt umbrele sau șezlong-uri. Eram aproape singuri și ne-am bucurat de soarele cald și de apa răcoroasă a mării.

Dar, până la ținta excursiei noastre mai aveam de mers, drept urmare ne-am urcat in mșină și am plecat mai departe. După ce trece prin alte câteva mici stațiuni pe lângă mare, drumul incepe iar ușor să urce și ajunge până la Cargese cunoscut și ca Satul Grecesc, deoarece aici s-au stabilit, in a doua jumătate a secolului al XVII-lea, greci din Peninsula Mani, nevoiți să-și părăsească locurile de baștină din cauza ocupației otomane.

Satele corsicane de la malul mării sunt situate in general sus, pe munte, deasupra mării, in timp ce jos, la mare, se află portul pescăresc. Respectând regula, Cargese se află pe un promontoriu stâncos la 100 de metri deasupra mării, iar jos, la mare, se află portul și câteva plaje mici, unele dintre ele mai greu accesibile de pe uscat.

Am lăsat in urmă Cargese și am ajuns in Piana, poarta de intrare spre Calanques de Piana, menționat in ghidurile turistice drept unul dintre cele mai frumoase sate din Franța.

Situat la 400 metri deasupra Golfului Porto, inconjurat de stâncile cu reflexe rosiatice din Calanques, cu case vechi, acoperite cu flori, așezate ca intr-un amfiteatru deasupra mării, Piana te indeamnă să faci un scurt popas inainte de a pătrunde in Calanques. Jos, lângă mare, este o foarte frumoasă plajă – Ficaghiola - la care se poate ajunge pe jos in aproximativ o oră.

Din Piana incepe una dintre cele mai frumoase zone ale Corsicii, Calaques de Piana care, impreună cu Golful Porto, Golful Girolata și Rezervația Naturală Scandola fac parte din Patrimoniul Natural UNESCO.

La ieșirea din Piana șoseaua urcă și intră pe un fel de culoar cu stânci inalte, crenelate, cu nuanțe rozalii, ridicate deasupra mării.

Cum au luat naștere aceste formațiuni? Legenda spune că diavolul, stând el in impărăția lui diavolicească și uitându-se pe pământ, să vadă ce se mai intâmplă, a zărit in zona Piana o frumoasă și tânără păstoriță de care s-a indrăgostit nebunește. Sperând că dragostea ii va fi impărtășită el apare intr-o dimineață pe pământ ca s-o intâlnească și s-o cucerească. Dar, tânăra păstoriță nu ii impărtășea sentimentele, și, impreună cu soțul ei, i-a aplicat o bătaie strașnică diavolului și l-a trimis inapoi in iad. Dar diavolul nu s-a lăsat. Rănit in orgoliul lui de mare stăpân al iadului, s-a gândit să se răzbune pe păstoriță și pe soțul ei. Simpla lor ucidere i s-a părut o răzbunare prea blândă, așa că s-a gândit să le distrugă locul in care trăiesc. Plin de furie a inceput să lovească in stânca muntelui, să o rupă și să o modeleze după bunul lui plac, revărsându-și furia roșie și colorând stâncile in roșu aprins.

Câteva zile mai târziu, Sfântul Martin, trecând prin Piana și vâzând lucrarea diavolicească a vrut să aducă o alinare acestor locuri, să mai imblânzească imaginea urii și a răzbunării pe care diavolul le-a imprimat-o. Pentru asta Sfântu Martin a creat un val turcoaz care să mângâie in permanență stâncile modelate și inroșite de diavol, aducându-le alinare. Astfel, spune legenda, a luat naștere Golful Porto, ale cărui ape turcoaz alină stâncie roșiatice din Calanques.

Explicația geologilor este alta, mai puțin frumoasă, ceva despre formațiuni de roci plutonice care s-au răcit lent și pe care temperatura ridicată le-a spart și in care a format cavități numite taffoni. Stânca cea mai inaltă are 698 dar stânca dominantă, aflată in centrul formațiunilor, este Capu Ghineparu de 515 m. Jos, in vale, curge pârâul Dardo, care formează un defileu cu același nume.

Ca să poți vedea și admira cât mai bine Calanca trebuie să incerci să găsești un loc pe marginea drumului, un mic refugiu, in care să parchezi mașina și să pornești intr-o scurtă plimbare. Insă găsirea unui loc de parcare poate fi de multe ori o misiune imposibilă, deoarece șoseaua este foarte ingustă, iar la anumite ore poate fi foarte aglomerată, și trebuie să ai grijă cum parchezi ca să nu blochezi șoseaua.

Am avut noroc pentru că am reușit să opresc intr-un loc unde șoseaua era puțin mai lată și avea și un mic refugiu, cât să incapă o mașină.

In Calanques nu poți intra de pe mare, pot fi insă văzute de pe mare. Se fac mici croaziere cu ambarcațiuni mici sau, dacă știi să conduci o astfel de ambarcațiune, poți să inchiriezi una și să vezi astfel de pe mare formațiunile stâncoase.

Sunt și câteva trasee pe care le poți să le parcurgi cu piciorul, și care merită orice efort deoarece te pot duce in locuri unde se deschid unele din cele mai frumoase priveliști asupra mării și defileului. Din păcate, deși am avut in permanență ghetele in mașină, nu am reușit să fac nici-unul din aceste trasee. Nu ne-am incadrat in timp, am găsit târziu intrarea in unul din trasee, și scuze aș mai găsi.

Cel mai bun moment pentru o vizită in Calanques și pentru cele mai reușite fotografii este apusul, când lumina blândă a soarelui accentuează culorile roșiatice ale stâncilor

Imi este destul de greu să redau in cuvinte frumusețea acestor locuri, simt că orice adjective sunt de prisos. Voi lăsa fotografiile să vorbească pentru mine și să vă convingă iar eu voi merge mai departe cu povestea spre punctul final al excursiei din acea zi.

Dacă vrei să vezi Rezervația Naturală Scandola, Defileul Spelunca, Pădurea d'Aitone sau Calanques de Piana cel mai bun loc in care poți să stai este Porto. Dar pentru a găsi locuri de cazare aici trebuie să rezervi din timp, satul este mic, iar locurile de cazare limitate. Oricum, dacă voi reuși să mai merg in Corsica, sigur voi sta in Porto patru sau cinci zile, ca să pot să ajung să văd toate aceste locuri frumoase incluse in Patrimoniul Unesco.

Partea cea mai animată a satului este portul, de unde pleacă pe tot timpul zilei ambarcațiuni spre Rezervația Scandola sau Calanques. Croazierele pot dura o zi sau câteva ore, iar biletele se pot cumpăra on-line sau aproape din orice loc din sat. In port, punctele de unde poți să iți cumperi astfel de bilete sunt aproape unul lângă altul. Prețurile nu diferă prea mult de la un loc la altul (sunt destul de mari, intre 25 și 50 EURO, in funcție de durata croazierei). Diferă doar in funcție de mărimea ambarcațiunii cu care se pleacă in croazieră preferate fiind cele mai mici, de max. opt persoane, care pot intra ușor in cavernele formate de mare in Calanques. Așa cum am mai spus, poți să și inchiriezi o astfel de ambarcațiune, indiferent dacă ai sau nu permis, și eu cred că este varianta ideală.

Am regretat atunci și regret și acum că nu am reușit să mergem in croazieră. Am găsit bilete doar la curse care plecau la ora 16.00, croaziera dura cam trei ore, și insemna să ajungem mult prea târziu inapoi in Paese. Am vrut să rezervăm bilete pentru a doua zi, dar ni s-a spus că este posibil ca a doua zi ambarcațiunile să nu iasă pe mare deoarece se anunță mare agitată.

In Porto sunt foarte multe mici restaurante, baruri cafenele, aproape unul lângă altul. Poți mânca de la pește și fucte de mare la gustoase fripturi din diferite tipuri de carne pe care le poți uda cu un vin local sau bere corsicană.

Este și un turn genovez in Porto, Torra di Portu, situat deasupra Golfului Porto, pe o stâncă inaltă de 45 metri, fiind unul dintre primele turnuri construite de genovezi pe coasta vestică a insulei și având o formă pătrată, spre deosebire de forma rotundă pe care o au majoritatea turnurilor genoveze construite in Corsica.

Torra di Portu a fost complet restaurat in anul 1993 și deschis vizitatorilor. Prețul unui bilet este de 2 EURO, iar vizita incepe cu un mic urcuș pe promontoriul stâncos. Până să ajungi la turn te poți opri să admiri golful și plaja. Turnul găzduiește un mic muzeu, cu imagini și explicații despre istoria turnului și a locurilor ce il inconjoară. Accesul este permis până pe platforma turnului, de unde se se deschide o frumoasă panoramă asupra munților și a golfului.

In Porto este și o mică plajă, cu pietricele, cu intrare in mare destul de lină, de unde poți admira turnul genovez și intreg golful. Insă dacă stai in Porto sunt alte plaje in apropiere mult mai frumoase cum ar fi Bussaglia sau Ficaghiola, lângă Piana. După ce am vizitat turnul, am stat puțin pe plajă, ca să ne răcorim puțin in apa mării, inainte de a pleca inapoi spre Paese di Lava.

Nu știu dacă am reușit să redau in cuvinte frumusețea acestei părți a Corsicii, sper ca fotografiile să o facă mai bine decât mine.

Și, pentru cine vrea să vadă cum este drumul prin Calanques, pe uscat și pe mare, poate să vadă acest film. Rog webmasterul să posteze acest film.

---

VIZUALIZĂRI: 3174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI