Ajaccio - cel mai frumos oraș mic de la Marea Mediterană

TIPĂREȘTE

”Pe Corsica mi s-a dat viață, și, cu acea viață mi s-a dat și o nețărmurită dragoste pentru această patrie nenorocoasă și o dorință feroce pentru independența ei” – Napoleon Bonaparte

Cum altfel puteam incepe plimbarea prin Ajaccio decât cu vorbele celui mai cunoscut fiu al orașului.

Ajaccio sau, ca să fiu mai pe placul corsicanilor, Aiacciu este situat in departamentul Corse du Sud, in vestul insulei, in pitorescul Golf Ajaccio.

Este in același timp atât cel mai mare oraș cât și capitala Corsicii.

Orașul, ridicat inițial de romani puțin mai la nord de actuala locație, a cunoscut o perioadă de inflorire in sec al XII-lea, când genovezii au inființat aici o colonie cu scopul de a crea un port nou intre Calvi și Bonifacio.

Locația inițială fost abandonată in sec. al XV-lea din cauza unei epidemii de malarie, genovezii alegând un alt loc pentru oraș, pe promontoriul Capo di Bollo, unde a fost construită Citadela și au fost trimise aproximativ 100 de familii genoveze și liguriene.

Până in anul 1755, orașul a rămas al genovezilor, exceptând o scurtă perioadă de patru ani de la mijlocul sec. al XVI-lea când a aparținut francezilor. In acel an, Pasquale Paoli a proclamat Republica Corsicană care cuprindea o mare parte a insulei, dar din care nu făceau parte Calvi, Ajaccio și Bastia, cetăți care erau in continuare sub stăpânirea Republicii Genova. In anul 1780 intreaga insulă a fost anexată Franței.

Economia orașului se bazează in principal pe turism și asta incă din secolul al IXX-lea, când devine destinația de iarnă preferată de nobilimea europeană.

Nu cred că este o surpriză pentru nimeni că principalul obiectiv al orașului este Casa lui Napoleon, loc spre care ne-am indreptat și noi pașii.

Dar nu am ajuns chiar așa ușor. După ce am avut mare noroc cu găsirea unui loc de parcare gratuit, chiar la intrarea in orașul vechi, am pornit să explorăm orașul.

Am pășit pe străduțe inguste, mărginite de clădiri vechi, viu colorate, cu multe resturante, cafenele, magazine cu produse corsicane și cu suveniruri.

Străzile așezate in trepte, paralel cu marea, sunt legate intre ele de alte străduțe care coboară spre mare.

Incet, după ce ne-am oprit la aproape toate magazinele cu produse corsicane sau cu suveniruri intâlnite pe drum, am ajuns la Palatul Fesch, in prezent Muzeul de Arte Frumoase. Muzeul a fost fondat de cardinalul Joseph Fesch, unchiul lui Napoleon, care a dorit să inființeze un Institut de Arte și Științe in orașul său natal. O statuie de bronz a Cardinalului Fesch se află in curtea muzeului iar in aripa dreaptă a palatului, in Capela Fesch, se află mormântul Cardinalului alături de cel al surorei sale, Letizia Ramolino, mama lui Napoleon.

Nu am vizitat muzeul pentru că ne grăbeam să ajungem la Casa lui Napoleon până la ora 12.30 când se inchidea pentru o pauză de o oră și jumătate.

Am plecat mai departe și am ajuns in Piața General Foch in fața căreia este Fântâna cu Patru Lei, o fântână din granit construită in anul 1827, având in centru, intre cei patru lei de granit, statuia lui Napoleon ca Prim Consul, imbrăcat in toga romană. La ora la acer noi am ajuns, aici era o piață a producătorilor corsicani de brânzeturi, uleiuri, salamuri și alte produe specifice insulei.

Din Piața Foch pleacă un trenuleț turistic care are două circuite. Unul care inconjoară orașul, trecând pe la cele mai importante obiective istorice ale orașului, și altul care iese din oraș până la Insulele Sanguinaires, despre care voi relata puțin mai târziu. Costul unui bile este de 7 Euro/persoană pentru circuitul prin oraș și de 10 EURO/persoană pentru circuitul până la Insulele Sanguinaires.

Dar noi nu am luat trenulețul, deși am stat puțin in cumpănă dacă să o facem sau nu, și am plecat mai departe spre ținta noastră, casa in care s-a născut Napoleon, care se află foarte aproape de Piața Foch.

Când am văzut străduța ingustă pe care se află casa lui Napoleon și mai ales când am văzut casa, am rămas surprinsă. Mă așteptam la o casă somptuoasă, un palat, ceva măreț, când de fapt era o casă simplă, cu două etaje, pe o străduță foarte ingustă. De-a lungul casei se inșiruiau câteva zeci de persoane care așteptau să intre in casa muzeu.

Vis-a-vis de casă, intr-o mică grădină, se află un bustul ”Regele Romei”, realizat de Elie-Jean Vezien și așezat acolo in anul 1936, la 100 de ani de la moartea mamei impăratului.

Familia Bonaparte a venit din Italia la sfârșitul secolului al XV-lea, iar prima casă in care au locuit se afla pe locul actual al Citadelei.

In anul 1682, Giuseppe Bonaparte, stră-străbunicul impăratului, s-a mutat in casa in care mai târziu avea să se nască Napoleon, Casa Bonaparte. Așa cum era obiceiul in Corsica acelor vremuri, casa era impărțită intre mai multe familii. Giuseppe Bonaparte s-a căsătorit cu Maria Bozzi, care locuia in câteva camere din aceeași casă, astfel incât strămoșul lui Napoleon și-a mărit proprietatea și a schimbat numele casei din Casa Bozzi in Casa Napoleon.

Proprietatea familiei Bonaparte a fost mărită de Carlo Maria Buonaparte după căsătoria cu Maria Letizia Romalino. Cei doi soți au avut 13 copii, printre care și Napoleon, născut la 15 august 1769, copii care, cu excepția lui Joseph Bonaparte, s-au născut in această casă.

In timpul revoluției, familia a fost forțată să plece pe continent, iar casa și cu tot ce aparținea familiei Buonaparte au fost rechiziționate. O parte din casă a fost arsă iar ce a mai rămas a fost folosită de armata engleză ca locuințe pentru ofițeri. Ca o ironie a sorții, se pare că aici a locuit și Hudson Lowe, temnicerul lui Napoleon de pe insula Santa Helena. După plecarea englezilor de pe insulă, in 1796, familia s-a reintors in casă și a inceput renovarea și remobilarea casei, cu mobilă achiziționată din Genova și Marsilia, piese care au rămas in casă până in ziua de azi.

Când familia a plecat a Paris, in 1799, Napoleon a vrut să lase casa doicii lui, Camilla Ilari, dar până la urmă, pentru a rămâne in familie, in casă s-a mutat un văr al împăratului, Andre Ramolino. Intr-un final, Prințul Victor-Napoleon a donat casa statului in 1923 iar in 1967 aceasta devenit muzeu.

Se pot vizita două etaje ale casei. Vizita incepe de la etajul al doilea unde este prezentată istoria familei și sunt prezentați pe rând membrii acesteia. Vizita continuă cu primul etaj, unde sunt camerele părinților, camera unde s-a născut Napoleon, camera de joacă și cea in care a stat câteva zile la intoarcerea din Egipt. Pot fi văzute piesele de mobilier originale, patul in care a dormit Napoleon, teatrul de păpuși, etc.

Muzeul este deschis zilnic, in afară de ziua de luni, cu program de vizitare intre orele 10.00-12.30 și 13.15-17.00. Un bilet costă 7 EURO. Mai multe despre muzeu puteți afla pe site-ul: musees-nationaux-malmaiso ... maisonbonaparte.

Aproape de Casa Napoleon este Catedrala din Ajaccio – Catedrala Adormirea Maicii Domnului. Catedrala a fost construită in a doua parte a secolului 16 de către Giacomo della Porta, și este strâns legată de nașterea și existența lui Napoleon. Legenda spune că in momentul in care au inceput durerile nașterii, Letizia, mama lui Napoleon, se afla la slujbă la biserică. A fugit spre casă și l-a născut pe Napoleon pe o canapea de la primul etaj.

Ce este sigur este faptul că in această catedrală a fost botezat Napoleon, și tot aici și-a dorit el să fie inmormântat.

In imediata apropiere a catedralei se află o plajă foarte frumoasă, cu nisip fin, numită Plaja Saint-Francois. Era foarte cald, umblam de ceva vreme, așa că am făcut un popas pe plajă pentru o baie in mare.

Lângă plajă se află Citadela, o fortăreață construită 1492 și care in prezent nu poate fi vizitată, fiind obiectiv militar.

Ajaccio are și o frumoasă faleză, mărginită de palmieri, cu multe cafenele și restaurante cu specific pescăresc. Are și un port unde ancorează ferryboat-uri și nave de croazieră. Se pot face și excursii pe mare cu ambarcațiuni mai mici, biletele procurându-se din port.

Din Ajaccio pleacă Route de Sanguinares, un traseu de coastă care merge până la turnul La Parata. Drumul a fost construit in secolul al IXX-lea, odată cu dezvoltarea turismului in Ajaccio. Pe traseu sunt mai multe plaje, foarte frumoase, cu nisip fin, multe hoteluri și restaurante. Am mers și noi pe Route des Sanguinaires până la Turnul La Parata.

In perioada in care Corsica era sub ocupația Republicii Genova, de jur imprejurul insulei a inceput construcția unor turnuri, care aveau rolul de a apăra insula de navele piraților. Mai bine zis, in turnuri erau postate santinele, care păzeau și dădeau alarma atunci când observau apropierea vapoarelor piraților. In perioada 1530 -1620 au fost construite 88 de turnuri, dintre care 67, pot fi și azi văzute.

Programul de construcție a trurnurilor a fost sistat in anul 1620 deoarece construcția și intreținerea acestor turnuri era costisitoare, era nevoie de mulți soldați care să stea de pază in fiecare turn și de mulți bani pentru menținerea turnurilor in stare bună.

Din cele 67 de turnuri unele sunt in stare bună, chiar vizitabile (cel din Porto, pe care l-am vizitat și eu). Alte turnuri sunt doar niște ruine, aflate in bătaia vântului și a valurilor (Turnul Santa Maria della Chiapella).

Turnul La Parata, aflat la capătul drumului Route des Sanguinaires, este inchis vizitării, dare este in stare destul de bună. El se află pe un promontoriu stâncos inalt de 55 de metri, are o inălțime de 12 metri și o circumferință de 7,3 metri. La turn se poate ajunge urcând pe niște trepte (foarte multe trepte) sau pe un drum care urcă inconjurând stânca pe care este construit turnul, pe deasupra mării. Noi am optat pentru cel de al doilea drum, care nu este greu, dar care merge pe deasupra mării și este foarte frumos.

De la Pointe de la Parata se poate traversa cu mici ambarcațiuni până la Arhipeleagul Sanguinaires, format din patru insule mici, Mezu Mare, Cormorani, Cala d'Alga și Porri. Numele de Sanguinaires vine de la culoarea roșie sângerie pe care o capătă stâncile insulei la apusul soarelui când este și cel mai bun moment pentru a vizita insula.

Nu am putut să mergem pe insulă, deoarece marea era foarte agitată și nu traversa nicio ambarcațiune.

Ne-am mulțumit să admirăm arhipeleagul de la Pointe de la Parata sau de sus, de la turnul La Parata.

Nu am reușit să vedem tot ce se putea vedea in Ajaccio și in imprejurimi. Pentru asta ar trebui un concediu numai in Ajaccio, și vă asigur că nu este o idee rea.

Va rog daca se poate videoclipul https://www.youtube.com/watch?v=KTnBAdSMAR4&t=172s

---

VIZUALIZĂRI: 3393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI