Mănăstirea ”Schimbarea la Față” de la Sita Buzăului - spiritualitate pe meleaguri covăsnene

TIPĂREȘTE

În ultimele luni am ajuns de câteva ori în zona Întorsura Buzăului întrucât am ales DN 10 ca rută pentru a călători spre Brașov sau prin alte locuri din Ardeal. Ne place acest drum pentru că străbate frumoasa vale a râului Buzău, pentru că trece pe lângă barajul de la Siriu (unde oprim de fiecare dată pentru câteva fotografii), dar și pentru faptul că există mai multe obiective care se pot vizita de-a lungul lui.

Despre un astfel de obiectiv ușor accesibil din DN 10 voi scrie în prezentul articol. Este vorba despre un lăcaș de cult relativ recent, al cărui an de înființare este 1997 – mănăstirea ”Schimbarea la Față” de la Sita Buzăului. Spre deosebire de alte obiective vizitate de noi în ultimii ani despre care am citit fie pe AFA, fie prin alte surse pe internet, de această mănăstire am aflat dintr-un reportaj pe care l-am urmărit la TV cam cu o săptămână înainte de a trece pe acolo; norocul meu! I-am propus soției să vizităm această mănăstire, am primit aprobarea pentru asta :), așa că din acel moment nu mi-a mai rămas decât să mă documentez puțin despre lăcașul de cult și, mai ales, despre locul exact în care se află.

A venit și ziua plecării, o sîmbătă frumoasă de la început de septembrie! Am trecut repejor prin numeroasele localități buzoiene aflate de-a lungul DN 10, am făcut obișnuitul popas la barajul Siriu pentru a ne bucura încă o dată de cadrul natural de excepție, apoi am continuat drumul intrând în județul Covasna. După aproximativ 15 kilometri de la intrarea în Covasna am ajuns în localitatea Sita Buzăului, iar silueta impunătoare a unui lăcaș de cult s-a ivit pentru câteva momente pe un deal aflat în fața noastră, pe partea dreaptă în sensul de mers. Am știut că acolo trebuia să ajungem, pe mai multe hărți online aceea era poziția obiectivului. Am încetinit destul de mult profitând de faptul că drumul nu era aglomerat și nu încurcam pe nimeni la mers și -după puțin timp- am observat un indicator micuț care ne-a arătat drumul secundar spre mănăstirea ”Schimbarea la Față”. Conform acestui indicator, mai aveam de parcurs aproximativ un kilometru spre dreapta pentru a ajunge acolo unde ne propusesem.

Drumul secundar este asfaltat pe primii aproximativ 300 de metri, apoi urmează un pod peste râul Buzău (poate fi traversat doar de o mașină, nu încap mai multe în același timp). De aici drumul este îngust și pietruit și începe să urce destul de abrupt până pe platoul unde se află lăcașul de cult. Probabil că ar fi fost destul de dificil dacă ne întâlneam cu vreo altă mașină care să fi venit din sens opus, însă am fost norocoși și am ajuns repejor în parcarea mănăstirii. La intrarea în parcare veghează o troiță destul de înaltă, lângă Hristos răstignit fluturând de o parte și de alta câte un drapel tricolor.

Corpul de clădire care permite accesul în curtea interioară a mănăstirii are o formă interesantă; are mai multe etaje, iar către vârf numărul încăperilor se reduce, construcția semănând ca formă cu un brad (nu am găsit altă comparație mai potrivită). În partea de jos se află gangul de acces către curtea interioară, loc unde am zăbovit câteva clipe pentru a admira picturile realizate acolo; ne-au reținut atenția scena biblică ”Schimbarea la Față” (care reprezintă, de fapt, hramul lăcașului de cult), dar și o pictură în care este zugrăvit Sfântul Andrei Șaguna, Apostolul Ardealului. ”Sfânta Treime” este realizată pe tavanul boltit al gangului de acces și veghează parcă pașii celor care vizitează mănăstirea.

Ajungând în curtea interioară, din câteva priviri am remarcat forma dreptunghiulară a acestui perimetru; anexele mănăstirești sunt finalizate pe partea cu intrarea și pe latura din stânga curții, în timp ce în partea dreaptă erau înșiruite mai multe stive de lemne care le vor ajuta pe măicuțele de aici să treacă cu bine peste zilele friguroase de iarnă specifice zonei în care se află mănăstirea. Este bine cunoscut faptul că zona Întorsura Buzăului este considerată unul dintre polii frigului din România. Tot în dreapta curții se află o bisericuță mică de lemn despre care aveam să aflăm că are o valoare simbolică, fiind ridicată pe locul unde s-a aflat o altă biserică de lemn care s-a degradat odată cu cu trecerea timpului (locul unde se oficiau primele slujbe).

În partea opusă intrării (în spatele bisericii mari) am văzut un alt corp de clădire aflat în construcție; câțiva muncitori trebăluiau de zor pe acolo, iar brațul unei macarale completa peisajul specific unui șantier important. Cu toate acestea, privirile ne-au fost atrase de floricele multicolore plantate în apropierea aleilor pietruite, iar băncile de lemn și ghivecele atârnate pe la geamuri ne-au invitat să ne relaxăm pentru câteva minute, răsfățați de razele generoase ale soarelui de început de toamnă.

În partea centrală a curții este amplasată biserica mare a mănăstirii. Privind-o din exterior, în timp ce stăteam pe o bancă de lemn aflată în apropiere, am remarcat fundația înaltă îmbrăcată în pietre, zidurile fără pictură exterioară, precum și faptul că lăcașul de cult este realizat în formă de cruce, cu o singură turlă masivă amplasată deasupra naosului. Un pridvor deschis susținut de coloane și arcade completează imaginea exterioară a acestei impunătoare biserici.

Am urcat apoi cele câteva trepte până în pridvorul bisericii și am observat deasupra intrării în pronaos pisania lăcașului de cult. Am parcurs-o rapid cu privirea, aflând că ”piatra de temelie s-a pus în ziua de 6 august 2002 de către Î. P. S. Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei (...) Sfințirea bisericii s-a săvârșit în ziua de 6 august 2012. ” Așadar, zece ani de muncă au fost necesari pentru finalizarea lăcașului de cult. Informațiile din pridvor sunt completate în pronaos de prezentarea principalelor etape în realizarea bisericii: zidirea a fost realizată în perioada 2002 – 2004, iar pictarea obiectivului a avut loc între anii 2007 – 2010 (pictura în tehnica frescă este opera pictorului Vasile Buzuloi și a ucenicilor săi).

În interior totul strălucea de curățenie, iar câteva măicuțe dereticau de zor, asigurându-se că niciun fir de praf mai rebel nu va rămâne așezat prin cine știe ce colțișor. Pe jos sunt așternute covoare de culoare roșie, iar catapeteasma și stranele de lemn meșteșugit sculptate se completează inspirat, motivele vegetale și religoase creând un spațiu propice relaxării sufletești. Dintre portretele de sfinți și scenele biblice pe care le-am studiat în tăcere, aș putea aminti picturile ”Iisus înviind pe Lazăr” sau ”Predica de pe munte”. Un candelabru uriaș care atârnă din turla bisericii completează tabloul interior al lăcașului de cult.

Pe lângă frumusețea bisericii, ne-a plăcut faptul că măicuțele s-au dovedit primitoare; nu ni s-a atras atenția asupra faptului că nu am avea voie să fotografiem (cum ni s-a întâmplat de mai multe ori prin alte părți) și una dintre ele s-a apropiat și ne-a întrebat cu o voce caldă dacă dorim să vedem și paraclisul mănăstirii. Bineînțeles că nu am refuzat propunerea, astfel că am ieșit din biserica mare și am fost conduși spre clădirile de pe latura din stânga curții.

Măicuța a descuiat ușa în două canaturi și ne-a invitat înăuntru, retrăgându-se apoi discret. Ca dimensiuni, paraclisul mănăstirii este mai mic decât biserica mare, însă este la fel de frumos împodobit; o sobă verde de teracotă utilizată în perioada rece constituie o pată de culoare în interiorul acestui paraclis. După câteva minute petrecute acolo, am ieșit înapoi în curte unde eram așteptați de către măicuța care ne condusese. Am întrebat-o câteva lucruri despre acest paraclis, iar dumneaei ne-a răspuns că spațiul a fost zidit în perioada 2008 – 2009, fiind ulterior pictat; sfințirea s-a realizat în anul 2015, paraclisul având hramul ”Buna Vestire”.

I-am mulțumit măicuței pentru amabilitate și ne-am îndreptat agale spre ieșire. Un ultim popas l-am făcut la magazinul de suveniruri, de unde am cumpărat câteva brățări și o sticluță cu mir.

Ajuns la final de articol, vă recomand să vizitați acest lăcaș de cult dacă veți ajunge în zona Întorsura Buzăului!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 8378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI