Popas la Curtea Domnească din Bacău

TIPĂREȘTE

În drumurile noastre către Neamț, tăind Bacăul de-a lungul, am trecut de nenumărate ori pe Strada 9 Mai, acolo unde - la numărul 48 - se află ceea ce a mai rămas din Curtea Domnească din Bacău. Ansamblul Curții Domnești nu este semnalizat vizibil. Doar dacă parchezi în micul spațiu aflat vis-à-vis de MUSEUM - Complexul muzeal “Iulian Antonescu” - observi săgeata aninată de un stâlp care te informează că te afli aproape de obiectivul istoric.

După bătăliile de la Vaslui (1475) şi de la Războieni (1476), Ștefan cel Mare a văzut necesitatea reorganizării administrative a părții de sud a Moldovei. În acest scop a decis construirea câtorva reședințe domnești (la Bacău, Huşi, Dorohoi, Botoşani şi Piatra Neamţ), fapt apreciat de istorici ca important pentru “răspândirea autorității domnești pe întreg teritoriul moldovenesc, ajutându-l pe domn să-și pună în practică politica de centralizare, permițând administrarea domeniilor și înlesnind apărarea țării” .

La Bacău - important centru comercial, nod al drumurilor comerciale care legau Moldova de Transilvania şi Ţara Românească - Ștefan cel Mare l-a instalat pe Alexandru, fiul său cel mare, desemnat a-i urma la tron.

Reședința lui Alexandru Vodă - Curtea Domnească de la Bacău, important centru administrativ, militar și economic în perioada 1481-1496, presupunea existența unei gospodării complexe, cu construcții anexă, precum și cu suficient personal de serviciu.

Nu se cunoaște cu exactitate anul construirii Curții Domnești de la Bacău. Prima mențiune documentară a existenței acesteia datează din 20 aprilie 1491 când Ștefan cel Mare închina Mănăstirii Tazlău un sat “ascultător de curțile de la Bacău” . Nici momentul distrugerii Curții Domnești de la Bacău nu se cunoaște cu exactitate, singura mărturie fiind cea a venețianului Marcus Bandini care - trecând prin Bacău în 1646 - consemna în jurnalul său de călătorie existența unui “palat … îngropat în dărâmăturile sale” și a unei “curți ruinate” situate în partea de miazăzi a orașului.

Primele cercetări arheologice la fosta Curte Domnească din Bacău s-au efectuat în perioada 1967-1968 atunci când a fost scoasă la lumină doar o mică parte din ceea ce vedem astăzi. Cercetările s-au reluat în 1984-1986, perioadă în care s-au descoperit și ruinele fostului turn de apărare. S-au identificat numeroase fragmente ceramice, monede datând din anii 1481,1538,1543,1556, piese de uz gospodăresc, precum şi multe obiecte din fier.

Ansamblul arhitectonic al Curții Domnești de la Bacău a fost amenajat pentru vizitatori în anul 1973. Dar, ce am mai găsit noi acolo, în anul de grație 2020?

Ansamblul Curții Domnești de la Bacău, înscris pe Lista Monumentelor istorice din județ, cuprinde o biserică foarte bine conservată, care servește cultului și în zilele noastre, ruinele Casei Domnești, precum și ruinele unui turn de pază și apărare.

Biserica “Precista”

Se știe că Biserica Precista, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” , parte componentă a Ansamblului Curții Domnești de la Bacău, a fost construită în vremea lui Ștefan cel Mare, de fiul său Alexandru, în anul 1490. După obiceiul timpurilor în care domnitorii construiau și biserici în incinta reşedinţelor lor, la curtea sa din Bacău, Alexandru Voievod a ctitorit Biserica Precista.

Biserica din piatră și cărămidă, construită în stilul moldovenesc specific epocii ștefaniene, a fost sfințită la 1 ianuarie 1491. Voievodul Alexandru a înzestrat lăcașul cu proprietăți și cu obiecte necesare cultului, iar în 1494 a așezat în biserică o piatră de mormânt atribuită unui fiu al său. Această piatră decorată în stil gotic, descoperită mult mai târziu, la începutul sec. XX, se află în prezent la MUSEUM - Complexul muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău.

Din întreg Ansamblul Curții Domnești, Biserica Precista a fost primul obiectiv vizitat de noi. Pe latura vestică, deasupra intrării, am remarcat icoana de hram - „Adormirea Maicii Domnului” - iar în stânga acesteia, în chirilică, pisania cu ctitorii și anul construcției inițiale. Două rânduri de ocnițe pictate, situate în partea superioară, se prelungesc pe toate laturile edificiului. Biserica are o singură turlă. Cilindrică în interior, cu opt fețe la exterior, turla are o bază pătratică, din piatră și o alta stelată, cu 12 colțuri, din cărămidă. Din panoul informativ desprindem că Biserica Precista - unul dintre monumentele reprezentative ale epocii lui Ștefan cel Mare - are 25,68 m lungime, 9,62 m lățimea pronaosului și 8,12 m lățimea naosului (în dreptul absidelor laterale lățimea fiind de 11,24 m).

Importante reparații au fost făcute în timpul domniei lui Vasile Lupu care a închinat Biserica Precista din Bacău ctitoriei sale de la Iași, Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” și ulterior sfintelor mănăstiri din Athos. Desigur, în urma reparațiilor care au fost făcute de-a lungul timpului, biserica a mai pierdut din înfățișarea inițială.

În interior impresionează catapeteasma datând din vremea lui Vasile Lupu, dar și pictura murală executată mult mai târziu (1854) și refăcută ulterior de mai multe ori. Ultima restaurare a bisericii a avut loc în perioada 2001-2004, urmată de resfințirea din 27 iulie 2004, an în care a fost comemorat Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt la 500 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Ruinele Casei Domnești

Casa Domnească descoperită în urma cercetărilor arheologice din 1967-1974 este o construcție dreptunghiulară și - conform datelor din panourile informative - cu dimensiuni de 17,90 x 8,50 m. Casa avea subsol, parter și etaj, în partea superioară fiind camerele în care locuia Voievodul Alexandru cu familia sa. Istoricii spun că edificiul a fost ridicat în a doua jumătate a sec. XV, cam pe la anul 1476, că avea interiorul ornamentat cu “plăci și cahle de sobă, smălțuite și nesmălțuite, cu reprezentări florale, geometrice, heraldice, zoomorfe și antropomorfe” .

Din Casa Domnească nu se mai păstrează decât pivniţa compusă din două încăperi, cea mare având patru stâlpi care susțineau tavanul boltit. Ruinele Casei Domnești se află în spatele bisericii și se pot admira dând ocol gardului metalic. Pe scările de lemn se poate chiar coborî în fosta pivniță, acum pardosită cu iarbă. Dacă ai putere de imaginație, printre zidurile groase, cu nișe și arcade, ocolind stâlpii centrali, robuști, te simți transpus pentru moment în vremurile medievale. Bineînțeles, pe gardul metalic înconjurător al ruinelor, există interdicția de a fotografia, dar… cine mai ține cont de asta, acolo, sub pământ?

Ruinele Turnului de apărare

Pe latura sud-estică a ansamblului se află ruinele turnului care avea rol de supraveghere a întregii zone central-estice a orașului, precum și a drumului comercial de pe Valea Siretului care lega Moldova de Transilvania și Țara Românească. Nu se mai păstrează decât beciul acestei construcții. Panoul amplasat alături ne informează că acolo, în turn, erau și locuințele corpului de pază a Curții Domnești. Nu se poate coborî printre ruine, dar se poate observa planul dreptunghiular al fostei construcții cu dimensiuni de 12,8 x 10,8 m, precum și zidurile groase de 1,10 m.

În urma studiilor arheologice efectuate în perioada 1984-1986, specialiștii au concluzionat că edificiul înalt de 25 m a fost ridicat după anul 1476 și a fost distrus de armatele lui Soliman Magnificul, la invazia din 1538.

Încheiere

Regret că nu am vizitat până acum Ansamblul Curții Domnești de la Bacău cu atât mai mult cu cât el se află atât de aproape de drumurile bătute de noi adesea. Poate dacă era mai bine semnalizat…

Mai regret faptul că administratorii acestui monument istoric și totodată important obiectiv turistic al zonei nu permit fotografiatul. Dacă în interiorul bisericii situația ar mai fi de înțeles (pentru protejarea picturii și - eventual - pentru a nu deranja ritualul slujbelor religioase), nu pot înțelege cum pot fi afectate de aparatul foto niște pietre ale unor ruine neacoperite, expuse permanent vântului, ploilor, ninsorilor și variațiilor mari de temperatură. Avertizarea privind interdicția filmatului și fotografiatului este afișată - la vedere - atât pe poarta de la intrarea în incintă, cât și pe gardurile metalice care înconjoară ruinele.

P. S. Dacă aveți timp și agreați astfel de subiecte, vă propun spre citire articolul Misterul morţii fiului lui Ştefan cel Mare.

Deși un iscusit conducător de oști, se pare - conform unor istorici - că Alexandru Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, ar fi murit în imprejurări suspecte. Nu este înmormântat în Biserica Precista ctitorită de el la Curtea Domnească din Bacău, ci la Mănăstirea Bistrița, alături de străbunicul său Alexandru cel Bun.

---

VIZUALIZĂRI: 975 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI