Haideţi la Miami - #10.2. Zborul cu avionul - Part 2.

TIPĂREȘTE

Aţi ajuns în avion, stewardesa v-a zâmbit profesional la intrarea în aeronavă şi v-a îndrumat spre locul dumneavoastră. Tips & tricks Încercaţi, pe cât posibil, ca la urcarea în aeronavă să-i zâmbiţi sincer stewardesei şi eventual să faceţi un scurt comentariu de complezanţă sau de apreciere – dacă nu vă vine nimica în minte evitaţi cele de genul ce bine vă stă uniforma, ce frumoasă sunteţi, etc. De obicei, stewardesele au memorie vizuală foarte bună iar un pasager sincer fericit şi jovial va fi remarcat printre mutrele de acrituri care urcă în aeronavă. Vă creaţi astfel un mic avantaj şi dacă aveţi vreo solicitare s-ar putea să se găsească o soluţie pentru dumneavoastră chiar dacă ceilalţi pasageri sunt refuzaţi politicos pentru aceeaşi cerere. End Tips & tricks

Primul lucru pe care vă sfătuiesc să-l faceţi, de cum aţi ajuns la locul din avion, este să vă puneţi bagajul în compartimentul de bagaje, cât mai aproape de locul dumneavoastră. De ce asta? Pentru că, atunci când aeronava este plină, întotdeauna locurile de bagaje vor fi mai puţine decât necesarul, astfel având ghinionul să trebuiască să vă puneţi bagajul departe de locul unde staţi, pe unde se mai poate şi mai este loc, ceea ce evident că reprezintă un fapt destul de incomod: de fiecare dată când aveţi nevoie de ceva din bagaj nu-l veţi avea la îndemână. Tips & tricks În cazul în care compartimentul cu bagaje de mână este plin, nu vă descurajaţi. Încercaţi să aranjaţi altfel bagajele deja puse în compartiment, pentru că s-ar putea să se facă loc şi pentru al dumneavoastră. De obicei, pe primii care-şi pun bagajele, în compartimentul de bagaje, îi cam „doare-n bască” de următorii şi-şi întind bagajul pe un spaţiu mai mare decât este necesar. Şi încă ceva: nimeni nu va comenta dacă încercaţi să-i aranjaţi bagajul, doar aveţi bilet pe scaunul acela, nu-i aşa? End Tips & tricks

Vă recomand să fiţi foate atenţi la instructajul referitor la evacuarea aeronavei în caz de pericol pe care vi-l va face stewardesa. Nu este de joacă, fiind o treabă foarte serioasă. Din păcate, şi veţi vedea asta, nu toată lumea acordă atenţia cuvenită acestui aspect. Nu intru în detalii, am explicat mai multe în alte articole anterioare. Tips & tricks S-a constatat că rata de supravieţuire în caz de accident aviatic a fost cu 20 la sută mai mare pentru pasagerii care au urmărit şi au reţinut instrucţiunile de evacuare prezentate de stewardese înainte de decolarea aeronavei. End Tips & tricks

După ce aronava a decolat şi semnalul cu centurile de siguranţă s-a stins, puteţi da jos liniştit bagajul de mână pentru a vă lua cartea, rebusul, sudoku sau orice alt obiect de omorâre a timpului. În funcţie de compania aeriană cu care zburaţi veţi avea sau nu o masă gratuită în preţul biletului, lucru care apare înscris pe biletul de călătorie. Unele companii oferă mâncare şi băuturi doar contra cost şi ar fi bine de ştiut, în acest sens, că nu toate companiile acceptă să plătiţi cu bani lichizi, cash, unele acceptând doar plata cu card bancar - este bine să aveţi unul cu dumneavoastră.

În schimb pe zborurile trans-oceanice veţi primi sigurat o masă caldă şi o gustare, care sunt incluse în preţul biletului. Băuturile, ceaiul şi cafeaua sunt şi ele gratuite şi le veţi primi de cel puţin două ori pe durata zborului. În plus, după ce se serveşte masa principală, undeva în spatele aeronavei, veţi găsi un fel de self mini bar, gratuit, lăsat la dispoziţia pasagerilor pentru cei care doresc un pahar cu apă, suc sau o mică gustare. Tips & tricks Dacă v-aţi dus la self mini bar-ul din spatele aeronavei şi este gol întrebaţi pe stewardese dacă vă mai pot servi cu ce aţi dori dumneavoastră. Sigur mai este o mică rezervă pe undeva! Acest sfat este complementar cu cel referitor la zâmbetul de la urcarea în aeronavă. End Tips & tricks

Din momentul când aţi urcat în aeronavă, căpitanul aeronavei sau comandantul, are drept de viaţă şi de moarte asupra dumneavoastră. Nu glumesc: comandantul de aeronavă este îndreptăţit să ia orice măsură este necesară, atenţie, ORICE măsură este necesară pentru a asigura securitatea pasagerilor şi implicit a aeronavei. Comandantul de aeronavă are dreptul să oficieze căsătorii, să înregitreze naşteri, să aplice legea în orice circumstanţe, să vă debarce din aeronavă înainte de decolare, să vă aresteze, să stabilească ad-hoc orice reguli şi măsuri toate menite să asigure integritatea aeronavei şi siguranţa pasagerilor. Comandantul de aeronavă, pe durata zborului, este Dumnezeu.

Întâmplare

Mă îmbarcasem într-o aeronavă A310 la Paris şi urma să zbor la Bucureşti. Aeronava aparţinea companiei Air France. Stăteam liniştit pe scaun, urcasem printre primii şi-i observam atent pe ceilalţi pasageri – este un joc psihologic care mă relaxează teribil, nu că aş fi fost stresat dar mă şi amuză, printre altele.

Urcă un bătrânel, care se mişca destul de greoi, care se aşează pe un scaun din dreptul uşilor de evacuare în caz de accident aviatic, uşile de deasupra aripilor. Se apropie stewardesa de el şi îl roagă frumos să schimbe locul cu un alt cetăţean, mai tânăr, cu care vorbise anterior.

Bătrânelul, că de ce? Stewardesa îi explică faptul că în caz de necesitate va trebui să deschidă uşa de evacuare, operaţiune care solicită o oarecare forţă fizică şi o anumită mobilitate. În plus, datorită vârstei înaintate, persoanele bătrâne sunt foarte sensibile la şocuri sau accidente şi nu este de dorit ca în cazul unui accident o uşă de evacuare să fie blocată de o persoană care se accidentează foarte uşor şi nu este în putere.

Bătrânelul că nu şi nu, că el nu schimbă locul, că ce el e handicapat? Stewardesa pleacă şi în două minute apare unul dintre piloţi, şi nu oricare. „Bună ziua, sunt comandantul aeronavei şi dacă nu vă mutaţi unde vă spune stewardesa am să chem poliţia să vă debarce „immediately” din aeronavă! ” Şi a plecat înapoi spre cabina de pilotaj fără să mai aştepte vreo replică.

Evident că bătrânelul s-a ridicat şi s-a mutat fără să mai comenteze nimic.

Sfârşit întâmplare

Tot legat de autoritatea comandantului de aeronavă doresc să vă adresez şi următoarea recomnadare: atenţie la consumul de alcool! Pe durata zborului vi se vor servi şi băuturi alcoolice, unele companii oferind băuturi alcoolice şi în afara momentelor când se serveşte masa. Nu „săriţi calul” cu consumul de alcool iar dacă cumva v-aţi ameţit, sfatul meu este să vă culcaţi imediat şi să nu mai scoateţi nici un cuvânt. Fiecare se comportă diferit când este sub influenţa bahică dar în aeronavă situaţia se schimbă dramatic în special pentru cei care sunt ameţiţi de alcool şi recalcitranţi.

Întâmplare

Mai mulţi colegi de-ai mei zburau spre Miami cu o aeronavă a companiei British Airways. Veselie mare, bună dispotiţie, unii erau pentru prima dată într-o astfel de deplasare, totul era mirific. Luat de vraja bunei dispoziţii unul dintre ei, întrece măsura la consumul de alcool. Surprinzător fapt deoarece individul este foarte „voluminos”, având în jur de 130-140 de kilograme. Se ameţeşte omul şi mai cere de băut. Stewardeza îi spune pas iar lui îi se pare că i se face o nedreptate. Insistă să mai primească o sticluţă cu wisky dar stewardesa rămâne tare pe poziţie şi spune „pas”.

El insistă şi spune că lucrează în aviaţie şi că vrea să vorbească cu comandantul de aeronavă. Stewardesa pleacă, în vociferările omului nostru iar comandantul nu vine, evident. În schimb vine şeful stewarzilor şi îi explică cum stă treaba. El nu şi nu că nu e drept, că nu e..., ce să vă mai spun, aţi întâlnit probabil şi voi astfel de concetăţeni care după câteva pahare devin justiţiari.

Adoarme omul nostru şi se trezeşte când aeronava aterizează. Un anunţ îi pironeşte pe toţi pasagerii în scaune: „Attention, this is the capitain speaking. There is a security situation on the board of the aircraft so I kindly ask you to remain seated until further advise. Eeveryboady please remain seated! ” Oamenii stau cuminţi pe scaune. Aeronava se opreşte la standul de parcare, se deschide uşa din faţă şi năvălesc înăuntru 8 indivizi de la FBI, CIA, CBP, NSA, Police şi mai ştiu eu ce servicii. Se duc ţintă la omul nostru şi-l iau pe sus ca pe un fulg, ducându-l prin aeronavă cam cum duc furnicile o pradă de război.

Am vorbit personal cu el după ce a revenit în ţară. Deci ce vă spun nu este invenţie. Mi-a spus că nici nu a realizat ce i s-a întâmplat. S-a dezmeticit pe când era într-o cameră, înconjurat de poliţişti şi i s-a spus să se dezbrace de tot pentru a îmbrăca hainele de arestat, de culoare portocalie. Poliţiştii se amuzau punând pariu câte tatuaje are omul nostru pe el. Nici unul nu a câştigat pariul pentru că omul nostru nu are nici măcar un tatuaj.

Noaptea ce a urmat nu a dormit deloc. A plâns încontinuu iar a doua zi dimineaţă, la prima oră, cu lanţuri la mâini şi la picioare a fost dus în faţa unui judecător iar procurorul a cerut încadrarea faptelor la terorism şi o pedeapsă între 10 şi 15 ani de puşcărie într-o închisoare de maximă securitate. Cauţiune a fost stabilită la 110.000 de dolari. Omul nostru era să leşine şi n-a fost în stare să scoată nici un cuvânt.

A stat în celulă singur, câteva zile până ce compania noastră a reuşit să se lămurească de situaţie şi să vireze banii de cauţiune. Cât timp a stat în celulă n-a dormit aproape deloc şi şi-a adus aminte şi ce gust avea laptele ce l-a supt de la mama lui. Avea non-stop coşmaruri cu terorişti arabi sau cu negri cât dulapul cu care urma să împartă celula pentru următorii 10 ani.

În celulă avea tot ce-şi dorea, cu o singură menţiune. Vroiaia apă, băgai bănuţul sau cardul şi aveai apă. Vroiai televizor, la fel, plătei. Vroiai căldură, nici o problemă: plăteşti şi faci cât de cald vrei. Vroiai lenjerie curataă: marcă banul. Toate legal cu bon şi factură. Asta poate ar trebui să se aplice şi în puşcăriile noastre.

După câteva zile a ieşit din puşcărie şi a fost lăsat să meargă la hotelul unde era cazat. Bagajele de la avion i le-au luat colegii dar hainele cu care a venit pe avion nu le mai avea pentru că, în conformitate cu legea americană, dacă nu ai o adresă unde să-ţi trimită hainele atunci acestea vor fi incinerate. Omul nostru a mers la hotel în haine de deţinut, portocalii. Să vezi show pe drum!

La proces a mers spăşit şi nedormit, şi-a cerut mii de scuze şi a făcut milioane de promisiuni până la Dumnezeu că nu va mai face niciodată aşa ceva. Judecătorul i-a spus să meargă acasă liniştit şi să lase prostiile iar pe avion să se mai abţină în a mai bea alcool.

Şi în ziua de azi aprinde lumânări la biserică.

Sfârşit întâmplare

Tot ca o particularitate a zborurilor trans-oceanice există două situaţii diferite pe durata zborului. Când se zboară dinspre Europa spre USA şi ora se dă înapoi cu 6 sau 7 ore depinde de luna anului, călătoria are loc doar pe lumină, doar pe zi. În acest caz, zborurile trans-oceanice decolează dimineaţa, cam pe la ora 10.00 - 12.00 din Europa, se zboară 8 - 9 ore, dar ceasul se dă în urmă cu 6 -7 ore. Asta înseamnă că pleci dimineaţa din Europa şi ajungi pe la ora 14.00 - 15.00 în USA, deci ca şi cum ai călători doar 2 - 4 ore, vorba vine.

În schimb când călătoreşti din USA spre Europa, deci vii înapoi acasă, zborurile trans-oceanice decolează de regulă după-amiaza, pe la orele 16.00 - 19.00, ceasul se dă înainte cu 6 - 7 ore, la care se adună şi timpul de zbor de 8 ore. Deci vei ajunge în Europa dimineaţa pe la ora 09.00 - 10.00, a doua zi şi astfel zborul are loc şi noaptea, pe întuneric. Este ca şi cum ai zbura cu avionul 14 -16 ore, vorba vine. Astfel, la întoarcere, când afară se întunecă, echipajul stinge luminile în avion pentru ca lumea să poată dormi. Deci, ce doresc să spun, este că se doarme, oficial, pe avion doar când se zboară din USA spre Europa nu şi invers.

Chestia cu dormitul este relativă şi nu este valabilă pentru toată lumea. Unii pot dormi şi în picioare iar alţii au insomnii şi în cel mai confortabil pat posibil. Evident că zgomotul motoarelor este şi el un factor perturbator dar cel mai inconfortabil aspect este faptul că stai în scaun, un scaun care se lasă pe spate într-un unghi mult mai mic decât cel de la maşină. Dar şi aşa unii totuşi reuşesc să doarmă chiar foarte bine.

Mai există o situaţie, rară ce-i drept, atunci când aeronava nu este plină şi mai sunt locuri neocupate. Dacă aveţi norocul ca să aveţi astfel de locuri neocupate, pe lângă dumneavoastră, vă sfătuiesc să le ocupaţi cât de repede puteţi şi să vă întindeţi pe ele chiar dacă nu dormiţi. Oricât de tânăr şi rezistent aţi fi, după 8 - 10 ore de stat pe scaun oasele spatelui şi picioarele îşi vor "cere" dreptul la odihnă. Eu, dacă nu am posibilitatea să mă întind nu pot dormi sub nici o formă pentru că efectiv nu pot să dorm în poziţia şezut. Mă uit la filme, citesc, rezolv rebusuri iar la fiecare 2 ore merg în spatele aeronavei şi fac câteva exerciţii de streching.

Toate aeronavele lung curier, cele care zboară peste ocean, au instalat un mic televizor la fiecare loc din avion. Programele ce pot fi vizionate sunt foarte diversificate, de la filme la programe de televiziune sau de ştiri, depinde de tipul de aeronavă şi de compania aeriană cu care zbori. Astfel, aeronavele din generaţia mai nouă, tip Boeing 777, Airbus 340, Airbus 380, au un sistem audio-video foarte bine pus la punct unde ai posibilitatea să-ţi selectezi şi să controlezi filmele pe care doreşti să le vizionezi, exact ca un sistem multi-media de acasă.

În schimb, la aeronavele de generaţie mai veche, tip Boeing 747, ecranele de televizor sunt foarte mici iar programul de entertainment este destul de rudimentar, cu câteva canale pe care rulează filme în continuu şi pe care nu le poţi controla, respectiv opri, porni, selecta. Filmele rulează în continuu, în buclă.

Toaletele sunt locurile cele mai vizitate de pe o aeronavă, obligatorii şi singurele. De remarcat că perioadele cele mai aglomerate, când se formează cozi destul de mari, sunt imediat după decolare, după ce se serveşte masa şi înainte de aterizare. Dacă nu doriţi să staţi la rând la toaletă, alegeţi-vă un moment în afara celor trei enumerate mai sus. Cel mai recomandat ar fi când tot poporul doarme.

Înainte de aterizarea pe aeroportul din Miami, stewardesele, vă vor înmâna nişte formulare pe care trebuie să le completaţi, formulare care vă vor fi necesare atunci când treceţi pe la punctul de trecere de frontieră din USA precum şi la controlul vamal. Luaţi formularul de culoare albă. Deocamdată, pentru cetăţenii români, este obligatoriu a fi completat doar formularul de culoare albă. Formularul vă va fi cerut şi reţinut fie la controlul de frontieră fie la controlul vamal.

La coborârea din avion verificaţi-vă bagajul de mână, dacă v-aţi luat toate lucrurile personale cu dumneavoastră, dar să nu uitaţi să verificaţi şi pe sub scaune sau în buzunarul de pe scaunul din faţa dumneavoastră. Riscaţi să vă uitaţi obiecte personale pe care, după ce aţi coborât din avion, vă va fi foarte greu sau aproape imposibil să le recuperaţi.

Dacă sunteţi în tranzit, de obicei, imediat la coborârea din avion, după ce ieşiţi din burduful de conectare avion-terminal, veţi vedea un ecran cu toate zborurile care operează de la aeroportul respectiv. Identificaţi poarta de îmbarcare de unde vă pleacă următorul zbor şi urmaţi săgeţile indicatoare care vă vor duce într-acolo. De foarte multe ori va trebui să vă deplasaţi la un alt terminal faţă de cel care aţi aterizat.

Ce este un terminal? Un aeroport foarte mare are, de regulă, mai multe clădiri separate de unde pleacă sau unde vin aeronavele pentru a îmbarca sau debarca pasageri. O astfel de clădire se numeşte terminal. Aeroportul Heathrow din Londra are, de exemplu, 5 terminale, fiecare terminal fiind dedicat unor anumite tipuri de zboruri (interne, externe, trans-oceanice, etc.) iar legătura dintre ele se efectuează cu autobuze deoarece distanţele dintre ele sunt mari şi nu există culoare de legătură între ele. Într-un aeroport cu mai multe terminale veţi găsi amplasate peste tot săgeţi indicatoare care vă vor îndruma de unde să luaţi mijloacele de transport care conectează terminalele.

În unele aeroporturi, unele terminale sunt conectate între ele şi prin pasaje de trecere dar aveţi grijă că distanţele dintre terminale pot fi foarte mari. Paris Orly este un astfel de aeroport unde terminalele sunt conectate prin pasaje de trecere dar şi printr-un tren de pasageri. Rămâne la latitudinea dumneavoastră, şi în funcţie de timpul disponibil, ce metodă de deplasare, între terminale, alegeţi - asta este valabil unde aveţi de ales.

Deoarece, de regulă, zborurile trans-oceanice operează de pe aeroporturi foarte mari iar distanţele dintre terminale sunt şi ele foarte mari - aşa cum am spus mai sus - deplasaţi-vă cât mai repede spre terminalul unde este poarta de îmbarcare de unde vă pleacă următorul avion. Nu pierdeţi timp! Dacă sunteţi presaţi de timp solicitaţi asistenţă din partea lucrătorilor de pe aeroport pentru a vă ajuta să ajungeţi cât mai repede la poarta de îmbarcare şi nu uitaţi că mai aveţi de trecut încă odată prin controlul de securitate şi pe la controlul paşapoartelor - vi se va verifica valabilitatea vizei. Solicitaţi peste tot ajutor pentru a avea prioritate.

Întâmplare

Plecam la Miami cu familia, soţia şi fiica dar şi cu o altă familie, soţ, soţie şi fetiţă. Urma să decolăm din Budapesta cu escală în Paris de unde urma să luăm avionul care avea să ne ducă peste ocean, Timp disponibil între zboruri: 2 ore şi 40 de minute – suficient Măria Ta!

Dar..., ghinionul este ghinion şi în urma unei furtuni puternice care a lovit Parisul aeronava noastră a plecat din Budapesta cu 2 ore!!! întârziere. Ajungem la Paris şi după se ieşim din avion ne uităm la ceas: 30 de minute până la ora de decolare a zborului trans-oceanic. Teoretic deja trebuia să fi început îmbarcarea pasagerilor. Mă uit pe panoul cu informaţia despre poarta de îmbarcare şi văd că aeronava urma să plece de la un alt terminal. „L-am pierdut! ” le spun resemnat celorlalţi.

Să vezi minune! Un angajat al aeroportului stătea cu o hârtie în mână pe care scria Miami. „Passangers fliyng to Miami, please follow me, immediately! ” – ne anunţă cu un puternic accent franţuzesc. „După el! ” le spun celorlalţi şi pornim într-un galop nebun pe culoarele de conexiune între terminale. La un moment dat, în timp ce alergam pe culoarele aeroportului, fetele cu pantofii în mâini, m-a umflat râsul pentru că mi-am adus aminte de familia lui Kevin, din filmul „Home Alone”, cum alergau disperaţi prin aeroport. Cam aşa am eram şi noi.

Ajungem la controlul vizelor unde coada era cât China. Lucrătorul ne trece în faţă şi câştigăm timp. Mă uit la ceas: mai avem 15 minute. Ajungem destul de repede la security. Deja eram uzi cu toţii şi gâfâiam ca nişte locomotive cu aburi. Şi aici cozile erau interminabile. Suntem trecuţi, de acelaşi lucrător de la aeroport, pe o bandă specială unde nu era nimeni la coadă. Ajungem în faţa ofiţerului care efectua controlul anti-tero şi îi spunem că avionul nostru pleacă în 15 minute. „Norocoşilor! ” ne spune acesta. „Îi vedeţi pe cei la postul celălalt de control? ” Ne uităm într-acolo unde 6 persoane, roşii la faţă şi transpiraţi, erau în culmea disperării, aruncând hainele şi pantofii de pe ei, cu o viteză de nedescris, în cutiile de control şi strigând disperaţi unii la alţii. „Avionul lor pleacă în 3 minute! ”, ne spune ofiţerul, zâmbind pe sub mustaţă. Am răsuflat uşuraţi. La naiba!

Ajungem într-un final la poarta de îmbarcare unde aflăm că ora de decolare a fost modificată, datorită numeroaselor întârzieri, iar aeronava cu care urmează să călătorim va pleca cu o oră întârziere. Eu şi prietenul meu râdem prosteşte, fetele mari de abia mai respiră şi scapă nişte lacrimi iar cele mici se trântesc pe jos extenuate. Într-un final, când ne vine sufletul la loc, mergem la o cafenea, ne aşezăm la o masă, luăm ceva de băut şi povestim cu de-amănuntul faza alergării. Râdem cu toţii în hohote.

Sfârşit întâmplare

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 2110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI