Cu avionul la Marea Mediterană – o experienţă diferită

TIPĂREȘTE

Iunie 2026

Alegerea Egiptului ca destinaţie de vacanţă a devenit deja o normalitate pentru noi, astfel că şi anul acesta am „recidivat” 😊, cu câteva mici variaţii cauzate de schimbarea priorităţilor.

După ce am descoperit hotelurile din Egipt ale lanţului Rixos, care-mi oferă condiţiile şi serviciile dorite şi care se pliază cel mai bine pe gusturile şi aşteptările mele de la o vacanţă în general, un resort Rixos va fi mereu prima mea opţiune 😊. Sunt fan Rixos, recunosc, după douăsprezece săptămâni minunate petrecute doar la resorturile din Egipt ale acestui lanţ.

Încă din toamna anului 2024, aflată în Sharm el Sheikh la un alt Rixos, cum altfel? 😊, mi-a atras atenţia noul Rixos Premium Alamein, un hotel cu o arhitectură spectaculoasă, mult diferită de stilul arab cu care mă obişnuisem, nu la Marea Roşie, ci la Marea Mediterană, intens promovat în celelalte hoteluri egiptene din lanţ. Tentaţia de a-l vizita era mare, dar mai trebuia rezolvată problema zborului până acolo.

Anul următor (2025) a venit cu o veste bună: introducerea de zboruri charter săptămânale din Bucureşti, ocazia perfectă pentru a descoperi o nouă destinaţie: „Mediterana Egiptului” , cu o ofertă de cazare surprinzător de bogată pentru zona respectivă şi cu nişte plaje incredibil de frumoase.

Nu a fost să fie în 2025, când am făcut alte alegeri chiar mai reuşite decât asta, ci abia anul acesta când am concretizat vacanţa creionată încă din septembrie 2024.

Am rezolvat şi dilema alegerii hotelului. Cristi de la AFA Travel m-a salvat şi de această dată oferindu-mi varianta perfectă, ideală pentru mine, o variantă combinată: trei nopţi la Rixos Montaza Alexandria şi patru nopţi la Rixos Premium Alamein, în regim ultra all inclusive, cu zbor şi transferuri incluse.

Aşa că am făcut rezervarea cu aproximativ o lună înainte de plecare şi am plătit avansul. A urmat o perioadă de aşteptare lungă şi stresantă pentru mine până a sosit confirmarea rezervării. Nu credeam că este posibil aşa ceva. Nu aveam nevoie de o nouă confirmare a neseriozităţii acestui touroperator, care avea exclusivitate pe această destinaţie, dar am primit-o ☹. Aproape două săptămâni s-a jucat cu nervii mei până când, după 13 zile! , a confirmat. Greu de găsit vreo explicaţie rezonabilă cât timp locuri la avion existau, la fel şi camere libere în ambele hoteluri. Mă întrebam ce surprize mai urmează...

În varianta iniţială, se zbura cu un low cost ucrainean, Sky Up. Orarul de zbor anunţat era incredibil de avantajos, însă nu şi pentru noi, pe care orele acelea imposibile ne doborau la propriu. Cu Otopeni 03.05 - Alamein 05.45, câştigam integral prima zi, dar cu costul unei nopţi nedormite, nerecomandabil după o anumită vârstă, iar întoarcerea seara, Alamein 21.35 – Otopeni 00.10, îmi oferea şi a opta zi plină, însă ajungeam zombi la serviciu în aceeaşi zi.

La o zi după primirea confirmării rezervării şi achitarea restului de plată a venit şi modificarea, care mie mi-a convenit. Zburam cu TAROM, ceea ce era mult mai OK şi, cel mai important, la ore „normale” pentru noi: 09.15 – 12.00 la dus şi 16.00 – 18.30 la întoarcere.

Lucrurile păreau să intre în normalitate şi aşa a fost. Zborurile au fost aproximativ la timp, relativ scurte şi plăcute, cu o cursă charter, un Boeing 737-800 operat de TAROM. Am zburat cu „Nadia Comăneci” la dus şi cu „Marea Unire” la întoarcere 😊

Am ajuns cu taxiul la aeroportul Otopeni cu trei ore mai devreme, respectând întocmai indicaţiile primite de la agenţie la emiterea biletelor de avion. Check in-ul pentru zborul spre DABAA, aşa era afişat pe monitoare, s-a deschis cu mare întârziere, dar am fost primii la unul din ghişee şi bine am făcut, pentru că altfel am fi avut de aşteptat mult şi bine după nenumăratele familii cu copii, cumnaţi şi bunici care au prioritate peste tot în ţara asta :D.

După predarea bagajelor de cală, bucuroasă că mi-am primit locul la geam solicitat, ne-am îndreptat spre controlul de securitate. Deşi erau foarte mulţi călători, controlul decurge mult mai rapid acum după introducerea noilor scanere, mai performante. Am trecut mai departe îndreptându-ne spre capătul terminalului unde se află porţile de îmbarcare pentru zborurile non-Schengen, după ce am trecut de verificarea cărţilor de îmbarcare şi a paşapoartelor.

Am fost extrem de inspirată să aleg să-mi petrec timpul rămas până la îmbarcare în salonul business din această parte a aeroportului, relaxându-mă la un sandviş, un suc, o cafea excelentă şi mai multe ţigări, urmărind pe monitoare informaţiile legate de zborul meu. Am părăsit salonul doar după ce m-am asigurat că a început efectiv îmbarcarea.

Am ajuns la poarta de îmbarcare şi am fost şocată nu atât de lungimea cozii, cât de numărul mare de copii, mici şi foarte mici, cu care urma să zbor în Egipt. Credeam că am greşit eu poarta, dar nu greşisem. Nici când am zburat în Antalya, o destinaţie adorată de familiile cu copii şi pe bună dreptate, nu fuseseră atât de mulţi copii ca aici. Mi-a fost clar că nu voi putea închide un ochi tot zborul şi aşa a fost. Biletele de avion s-au tot scumpit şi se vor scumpi în continuare, din păcate. Văzând ce dezastru lasă în urma lor mulţi dintre pasagerii foarte tineri m-am gândit că poate o dublare sau triplare a preţului biletului doar pentru această grupă de vârstă poate i-ar mai rări cumva şi ar scăpa şi companiile aeriene de costurile cu repararea mobilierului distrus.

Am decolat cu o întârziere de maxim zece minute, însă am aterizat cu aproape un sfert de oră mai devreme faţă de ora anunţată.

Spre deosebire de celelalte multe alte zboruri în Egipt, de această dată am avut ocazia şi bucuria de a survola Istanbulul, pe care nu-l mai admirasem din aer de mulţi ani. Cred că ar fi timpul pentru o nouă vizită la Istanbul... mai vedem.

Am aterizat pe aeroportul internaţional El Alamain (DBB), de fapt din oraşul El Dabaa, un aeroport micuţ, aflat la 63 kilometri de New Alamein şi 210 kilometri de Montaza Alexandria. Ar fi fost mai confortabil pentru noi dacă aterizam pe aeroportul Borg El Arab cel care deserveşte Alexandria, aflat mult mai aproape, la doar 50 kilometri de centrul importantului oraş egiptean, dar nu a fost să fie.

Am achitat taxa de viză, recent majorată anul acesta de la 25 la 30 USD de persoană. Pentru prima dată în Egipt, pe aeroportul din Alamein taxa de viză se putea plăti şi cu card bancar, variantă pe care am încercat-o şi eu în premieră, văzându-i şi pe alţii în faţa mea procedând la fel. Chiar dacă suma nu era prea mare, POS-ul mi-a cerut codul PIN şi când funcţionarul a întors aparatul spre mine am fost neplăcut surprinsă să văd că trebuia să plătesc 61.80 USD, suma fiind majorată cu comisionul bancar, pe care, adesea, egiptenii îl pun în cârca clientului. Am refuzat să continui tranzacţia şi am plătit doar 60 USD cash. Apoi am completat cartonaşele obişnuite de intrare în ţară, ne-am recuperat bagajele şi am căutat reprezentantul agenţiei care urma să ne asigure transferul.

La terminalul sosiri am identificat un singur magazinaş Duty Free care însă nu comercializa niciun fel de ţigări, doar trabucuri. Ghinion! Nici magazinele obişnuite ale operatorilor locali de telefonie mobilă nu le-am văzut pe acest aeroport, însă mie nu-mi trebuia, deoarece aveam deja o cartelă locală încă valabilă cu suficienţi GB de net. La plecarea din Egipt erau cel puţin două magazine Duty Free mari cu de toate, cu preţuri măricele, dar încă avantajoase la ţigările mele preferate.

La ieşirea din aeroport am fost întâmpinaţi de nişte domnişoare care ne-au urat bun venit în Egipt şi ne-au oferit bomboane de ciocolată şi mici ciocolăţele, o altă premieră pentru mine după multe vacanţe anterioare petrecute în această ţară. Un gest poate banal, dar mie mi-a plăcut.

Am constatat că din tot avionul doar noi doi alesesem Alexandria, astfel că am beneficiat de transfer privat până la hotel cu o Toyota Corolla şi am plecat imediat la drum. Soţul a fost bucuros să-l vadă pe şofer aşteptându-l cu un carton cu numele lui. Mie mi s-a părut tare obositor acest drum, 210 kilometri parcurşi în 2 ore şi 30 minute, fără nicio oprire. Înţepenisem pur şi simplu şi nu mai aveam răbdare.

Cea mai mare parte a drumului a fost în regim de autostradă, şoferul a condus aproape constant cu 130 km/h, însă filmul s-a rupt la intrarea în Alexandria când ne-am blocat într-un trafic de coşmar. Am avut o senzaţie de deja vu amintindu-mi de Cairo, unde se circula aproape la fel de haotic, aici fiind totuşi parcă ceva mai curat la periferie.

Am îndoieli serioase că alţii ar fi putut ajunge de la aeroport la hotelul din Alexandria cu autocarul în circa două ore, la fel cum mi se pare extrem de improbabil ca două săptămâni mai târziu să fi crescut brusc numărul celor interesaţi de o vacanţă în Alexandria atât de mult încât agenţia să le asigure transferul cu ditamai autocarul :D

În a patra zi de sejur am predat camera la ora prânzului şi am aşteptat în recepţie transferul, tot privat, spre Alamein, care a întârziat mai mult de 45 minute ☹. Puştanul pe care l-am avut şofer la întoarcerea din Alexandria nu mi-a plăcut deloc. A condus haotic şi imprudent, cu multe manevre riscante şi, totodată, inutile. În final a fost oprit şi de poliţie şi am mai pierdut ceva timp cât a negociat cu poliţiştii. Cam ca la noi în urmă cu nişte ani :D.

Distanţa de 130 kilometri dintre Montaza Alexandria şi New Alamein am parcurs-o în două ore din cauza aceluiaşi trafic de coşmar din oraş.

Mi-am continuat vacanţa într-un resort spectaculos şi mult mai pe gustul meu până la finalul săptămânii.

Am ajuns la aeroportul Alamein cu tot grupul de români, doar pentru hotelul nostru fiind puse la dispoziţie trei autocare, însă organizarea a fost de toată jena. Reprezentantul local al touroperatorului a lăsat o listă în recepţie cu o seară înainte, fiecare turist trebuind să se identifice pe aceasta după iniţiale :D şi/sau după numărul rezervării, pentru a afla ora la care soseşte autocarul în care a fost repartizat. Evident că nu s-au prea respectat acele liste decât într-o mică măsură, unii se grăbeau la aeroport, alţii ar mai fi stat la un ultim pahar, însă cred că în final tot grupul a fost transferat cu succes.

Distanţa de 63 kilometri dintre Rixos Premium Alamein şi aeroportul Alamein a fost parcursă în 55 minute şi am ajuns la aeroport cu două ore şi jumătate înainte de decolare. Ne-am înfoliat bagajele de cală contra sumei de 5 USD sau 5 EUR, condiţie obligatorie pentru români la fiecare întoarcere din Egipt, am făcut check in-ul, am trecut de controlul paşapoartelor şi de toate celelalte controale, mi-au confiscat toate dozele de suc şi brichetele, cu rugăminţi reuşind să salvez una singură, apoi am mai făcut ultimele cumpărături în magazinele Duty Free din aeroport. Ne-am petrecut timpul rămas până la îmbarcare în linişte la Pearl Lounge, cel mai sărăcăcios salon vizitat de mine vreodată, unde măcar am băut o cafea bună şi am luat o apă să am pe durata zborului.

Acelaşi haos la îmbarcare ca şi la plecare. Am decolat cu o întârziere de doar 5 minute şi am aterizat cu 10 minute mai târziu decât ora planificată. Nicio problemă. Ne-am recuperat bagajele, am luat un taxi şi într-o oră am fost acasă.

Ambele zboruri au fost plăcute şi mai scurte decât cele pe Hurghada sau Sharm el Sheikh. Pe ambele segmente am primit gratuit câte un pahar ambalat de apă plată de dimensiunea unui iaurt. Bun şi atât :D.

Concluzii

Această destinaţie, nouă pentru mine, „Mediterana Egiptului” m-a surprins plăcut. Am descoperit că Mediterana poate avea culori incredibile, nuanţe de turquaz care mi-au amintit de Caraibe 😊, iar hotelul atât de spectaculos ales pentru a doua parte a sejurului nu m-a impresionat la capitolul servicii, unde mai are ceva de lucrat, însă m-a cucerit definitiv cu plaja sa fabuloasă, de departe cea mai frumoasă plajă văzută de mine vreodată în Egipt, cu nisip ultrafin, alb ca făina.

Rixos Premium Alamein a fost extrem de intens promovat la noi, mai ales anul trecut, dar şi anul acesta. Rezultatul a fost cumva previzibil: avioane mai pline de copii mici şi foarte mici decât cele de Antalya :D. Paradoxal însă, resortul mie îmi pare nepotrivit pentru familiile cu copii mici. Ce a omis să precizeze touroperatorul acestei destinaţii în disperarea sa de a-şi umple avioanele este că intrarea în mare, deşi superbă şi cu nisip ultrafin, este abruptă şi chiar periculoasă pentru cei mici.

Fauna subacvatică din Marea Mediterană nu se compară cu cea din Marea Roşie, astfel că amatorii de snorkeling vor fi dezamăgiţi. Eu mi-am demonstrat şi cu această ocazie că pot supravieţui în Egipt şi fără a face snorkeling.

Plaja Montaza din Alexandria este OK, dar muuult sub cea din Alamein. Doar pentru plajă şi bălăceală nu merită să alegi Alexandria din cauza transferului lung şi obositor până acolo. Pentru Cairo – o zi, pentru Alexandria – o zi, prin grădină – o zi, trei zile mi se par mai mult decât suficiente

Dacă voi decide totuşi să public articolul scris despre cazarea de acolo, puţin probabil însă după toate umilinţele gratuite de până acum ☹, voi arăta în fotografiile proprii, nu exclusiv ciordite de pe internet ca alţii :D, şi pietrele deranjante de la intrarea în mare, care nu este nicidecum doar cu nisip pe toate plajele de acolo.

Chiar dacă vacanţa aceasta nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele şi a preţului plătit, poate am devenit eu prea pretenţioasă, nu ştiu, per total a fost o experienţă deosebită şi plăcută, cu destule plusuri, astfel încât RECOMAND o vacanţă în Egipt la Mediterană. Păcat că este doar o destinaţie sezonieră...

La Rixos Premium Alamein aş reveni oricând, însă la Rixos Montaza Alexandria (unicul! =)) ) doar atunci când va avea un concept ultra all inclusive adevărat, nu simulacrul de anul acesta.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 51 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI