Insula care nu vrea sa moara

TIPĂREȘTE

Marele ganditor Augustin de Hipona spunea in urma cu aproape 1700 de an:"Lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc citesc doar prima pagina".

Un citat care imi revine in minte cu fiecare oportunitate turistica care o am si ma gandesc: Ok am mai parcurs o pagina din aceasta minunata carte.

In perioada sejurului de pe insula Rhodos (vezi impresii, vezi impresii) un important obiectiv urma sa fie o croaziera spre o insula fascinanta aflata intr-un colt al Europei de fapt la mai putin de 10 km de coasta Asiei mici, insula Symi.

Aceasta insula si implicit vizitarea ei este privita precum un bonus pentru turistii care aleg un sejur pe insula Rhodos deoarece este extrem de dificil de a ajunge din alta parte si ma refer aici, chiar la turistii care au ales peninsula Datca din Turcia aflata in imediata apropiere. (10km). Insula nu are aeroport, nici macar masini private nu o sa vedem, iar calatoria din Pireu cu ferry, dureaza in jur de 18 ore!

Premergator sejurului am cules informatii din mai multe surse, review-uri AFA, pe diferite forumuri internationale etc. Interesul crestea pe masura ce aprofundam subiectul si asa am gasit cele mai bune posibilitati si recomandari turistice pentru a ne petrece util o zii pe insula Symi.

De regula, majoritatea turistilor se imbarca pe ferry din portul turistic, Mandraki din Rhodos Town, cel putin doua companii efectueaza de mai multe ori pe saptamana curse inspre insula Symi: seadreams.gr/home/en respectiv 12ne.gr/en o rezervare directa nu se impune, deoarece agentiile turistice locale intalnite la tot pasul in multe localitati au preturi sensibil egale cu companiile mai sus amintite. Interesant preturile dupa cele vazute la fata locului nu difera, indiferent daca pornim din Faliraki sau din Rhodos Town si se invart in jurul sumei de 25€, un pret foarte rezonabil cu transfer inclus, tur-retur pana la hotel sau sediul local al agentiei.

Croaziera se desfasoara pe doua rute, cred personal si pentru a divide masele de turisti si a preintampina aglomeratia in punctele principale. Prima ruta inconjoara insula si acosteaza in portul principal, Gialos Symi dupa cca. 5 ore navigarea continua aproximativ 45 de minute inspre complexul monahal Panormitis, aflat in sudul insulei. A doua ruta este exact inversul celei expuse anterior, cu precizarea ca la Panormitis timpul de vizitare se situeaza intre 1-2ore.

Acestea ar fii clasicele, aici mai intervine o alternativa pe care am descoperit-o pe un forum turistic, traversarea insulei, intre Symi Town si Panormitis pe sosea in detrimentul rutei clasice pe mare. Marele avantaj este vizionarea interiorului insulei si a obiectivelor turistice de pe ruta.

Microbuze moderne ne poarta pe singura sosea a insulei de la nord la sud urcand pana pe la 500 metrii fata de nivelul marii, pe o distanta de 17km si totul pentru 5€.

Acestea fiind datele de natura tehnica, voi trece la:

Am achizitionat excursia de la agentia aflata chiar vis a vis de hotelul nostru pe FB care ne-a asigurat transportul pana in port, de unde am fost preluati de ghidul nostru, Gabriel, un profesor de biologie care in sezon si implicit pe timpul vacantei avea si acest job.

Gabriel un symian — miroase a Star Trek :) — get beget este o persoana foarte simpatica, dedicata in totalitate meseriei si care bineinteles cunoaste insula si mici istorioare ca nimeni altul, chiar daca uneori povestirile lui dadeau senzatia de a trece de limitele normalului si ajungeau pe taramul basmelor dar sa dam grecului crezare, doar suntem in vacanta iar aici totul este din alta lume :).

Spre Symi se navigheaza timp de doua ore bune, parte paralel cu tarmul turcesc aflat uneori la mai putin de 300 de metrii, timp suficient pentru a afla lucruri interesante despre insula de la ghidul nostru.

Insula a apartinut timp de mai multe secole otomanilor, cavalerilor Ioaniti, perioada de glorie a avut-o in perioada stapanirii italiene de la inceputul secolului xx pana dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.

Symieni sunt amintiti in antichitate de Homer, paticiparea acestora in razboiul Troian precum si iscusinta lor in fabricarea unor galere care s-au ansamblat aici timp de secole si care poate a dus si la catastrofa ecologica care o vedem noi azi si anume datorita despaduririlor masive solul fertil a fost spalat in locul lui ramanand un desert de piatra. Dupa prabusirea comertului cu bureti de mare multi locuitori au emigrat in America si Australia si insula a intrat intr-un somn prelung care tine si azi.

In zare se vede insula, precum un munte rosiatic iesind din mare ,,nici ceea mai mica forma de vegetatie doar stanci, vaporul intra intr-un golf ingust si in fata ne apare una dintre cele mai frumoase imagini vazute de pe mare. Gialos, zona portuara cu casele multicolore asezate parca intr-un amfiteatru, raspandite pana sus pe munte, din loc in loc flori de oleandru cu un colorit puternic,

O frumoasa faleza car se prelungeste pe toata lungimea golfului, imprejmuita de numeroase taverne idilice si un labirint de stradute sau trepte in zonele mai abrupte care duc spre Chorio, localitatea propriu zisa...

Prima impresie dupa primii pasi pe insula intrece asteptarile, un orasel care l-a prima vedere nu are multe in comun cu arhitectura tipic greceasca, vilele somptuoase galben- brun ale capitanilor cu balcoanele venetiene din fier forjat orientate spre mare, totul de o simetrie, ordine si colorit deodebit de placut ochiului.

Cele cateva sute de turisti s-au topit din peisaj, constructiile de pe munte apar singuratice, nici o miscare parca un tablou urias se desfasoara inaintea noastra, Gabriel ne indruma pasii spre magazinul unui vanzator de souveniruri, care ne face o prezentare si un scurt istoric despre recoltarea si tratarea buretilor de mare, dupa care trecem peste un pod arcuit din beton precum cele din Venetia si ajungem in fata muzeului nautic. Aici pe langa diferite artefacte din antichitate si costume speciale folosite pentru scufundari, se afla machetele unor galere construite pe insula precum si tevi de tunuri de fabricatie germana! Langa muzeu se afla o cladire, care a apartinut comandamentului german al regiunii Egeei de sud-est (intre 1943-1945) si unde a fost semnata capitularea in fata aliatilor si predarea insulei englezilor. Cladirea adaposteste astazi la parter o taverna, Manolis unde am servit masa de pranz constand in special din fructe de mare o mare specialitate a bucatarilor de aici.

Preturile sunt normale, cu nimic mai ridicate decat pe insula Rhodos, in ciuda faptului ca produsele incepand chiar cu apa sunt aduse, de pe alte meleaguri. Penuria de apa este ceea mai mare problema cu care se confrunta localnicii, aceasta este adusa cu vapoare cisterna si pompate in rezervoare, pretul este de pana la cinci ori mai mare pe m3 in comparatie cu insula Rhodos. Din spusele ghidului am aflat ca in ultimii 10 ani doar de trei ori a plouat cu adevarat aici.

Spre una dintre iesirile din port gasim si o plaja de dimensiuni reduse cu nisip, si pietricele marunte lucru unic pe insula, restul plajelor fiind salbatice si stancoase.

La capitolul locasuri de cult, Symi are in jur de 360 de la mici capele pana la manastiri, o frumoasa biserica aflandu-se chiar la intrarea in Gialos.

Pentru a ajunge in Chorio, orasul din munte este necesar a urca peste 400 de trepte, care pentru majoritatea turistilor, fie din motive de oboseala sau lipsa de timp acest lucru este nerealizabil.

Dupa circa trei ore de hoinarit prin zona portului grupul nostru am fost imbarcati in microbuse si am inceput aventura spre interiorul insulei.

La inceput soseaua urca in jur de doi km, si ajungem la o altitudine de peste 400 de metrii deasupra marii, unde oprim pentru o sedinta foto. Panorama este superba, sub noi se vede golful Gialos cu vapoarele ancorate despartit de o coama deluroasa de golful Padi

Un drum coboara o panta usoara inspre Chorio, un adevarat labirint de stradute unele sub un metru latime, si case inghesuite, multe dintre ele nelocuite dar intr-o stare de conservare excelenta. Ruinele unei cetati Ioanite precum si in cel mai inalt punct trei mori de vant probabil renovate de curand.

In Chorio gasim si numeroase case adepte ale arhitecturii clasice insulare grecesti, precum si nenumarate biserici.

Drumul continua si dupa inca 2-3 km ajungem in pasul cel mai inalt de unde se vede partea sudica, aici oprim intr-o padure de pini, da partea centrale a ramas ocrotita si are o vegetatie deosebit de deasa, in comparatie cu partile dinspre mare. Aici ghidul ne tine un curs de morfologie a plantelor si arbustilor. Am vazut pentru prima oara in stare naturala unele plante aromatice, folosite in bucatarie pe post de condimente:oregano sau capere. Gabriel ne-a prezentat o planta extrem de interesanta a carei frunze au o combustie lenta, in jur de cateva ore si care era intens folosita de insulari in timpurile de demult in lipsa de petrol lampant pentru iluminat.

Din acest loc panorama ce se desfasoara ne prezinta micul golf partial natural in care se afla manastirea Panormitis o imagine de album de colectie asa cum se poate vedea din fotografii.

Soseaua pe partea sudica prezinta peisaje spectaculoase, drumul mult mai sinuos dar si mai ferit de caldura naucitoare datorita pinilor si chiparosilor care mai tin umbra. Aproape de manastire drumul se bifurca si noi ne continuam drumul spre Marathounta bay, un loc foarte indragit de Gabriel care doreste sa ni-l prezinte si noua. De sus vazut golful aduce mai mult cu un mini fiord lung de 300metri si ingust de maxim 60. Aici am vazut ceea mai frumoasa culoare a marii din Grecia, un strand minuscul unde erau in jur de 30 de sezlonguri, o mica taverna administrata de un var de-al ghidului si vreo 4-5 studiour si apartamente in stil traditional pentru turisti. Am inteles atunci de ce spunea Gabriel: "Aici poti sa-ti petreci cel mai linistit concediu din viata ta".

Ajungem dupa ce am parcurs cei 18km cu toate ca insula are doar 11 km in linie aeriana lungime :), si aproape doua ore din portul Symi, la complexul monahal Panormitis, aproape simultan cu vaporul care aducea restul turistilor. Am avut norocul sa intram inaintea valului de turisti in biserica si ne-am putut bucura pret de cateva minute in liniste de interiorul manastirii.

Panormitis sau manastirea Arhanghelului Mihail este de asemenea adepta arhitecturii veneziene un inalt turn baroc si o fatada alba cu unele insertii de albastru. Construita pe malul marii este inconjurata de palcuri de pini mediteranieni dand un aer de singuratate si izolare.

Patrundem pentru inceput in curtea interioara pavata cu acel celebru mozaic din pietricele boante de culoare alb-negru care am aflat cu acest prilej ca se numeste"hoklakia".

Biserica dateaza de prin anul 450, forma actuala fiind datata pe la mijlocul secolului XVIII, cand s-au construit si zidurile lungi pe ambele parti incluzand ci camerele pentru oaspeti cu o capacitate de pana la 500 de persoane!

Pe teritoriul monahal mai gasim o mica taverna cu wi-fi gratuit :) si doua muzee avand in componenta si un nelipsit souvenir shop. Am vizitat unul dintre muzee, care este de fapt o casa a artei bisericesti, aici putem admira exponate pontificale,icoane din argint, epitafe rusesti sau ustensile bisericesti.

Interiorul locasului de cult este de dimensiuni relativ mici si se spune ca ar fii fost construit deasupra unui templu antic inchinat zeului Apollo. Aici la loc de cinste se afla celebra icoana a Arhanghelul Mihail care este patronul insulei si ocrotitorul marinarilor de pe insulele Dodecaneze. Picturile sunt de asemenea remarcabile iar abundenta icoanelor cu care sunt impodobiti peretii bisericii sunt de remarcat.

La iesire am realizat ce avea sa-i astepte pe turistii debarcati de pe vas, randul de la intrare se intindea pana aproape de ponton. Ghidul ne spunea ceva si despre rolul mai mult turistic al locasului de cult si mai putin duhovnicesc, acesta fiind actualmente ingrijit doar de trei calugari iar slujbe se oficiaza doar de cateva ori pe an, cu ocazia sarbatorilor ortodoxe grecesti.

A urmat imbarcarea si drumul inapoi spre Rhodos in lumina unui superb asfintit de soare. Intreaga calatorie a durat aproximativ 12 ore din care 8 ore le-am petrecut pe insula Symi o insula a individualistilor care ramane in continuare departe de conceptul de turism in masa, si care cu toate ca este populata de mai putin de 2500 de suflete se incapataneaza sa traiasca.

Am avut ocazia sa fim ghidati in aceasta calatorie de un om remarcabil, Gabriel, care nu pot decat sa-l recomand cu toata increderea. Daca va achizitionati biletele din Rhodos indiferent de localitate intrebati de grupul lui Gabriel, este cunoscut in mediul turistic de toti operatorii.

Inca un detaliu important, zilele de luni si miercuri sunt cu grupuri in care se vorbeste engleza, in timp ce marti si joi sunt dedicate vorbitorilor de germana., iar varianta cu traversarea insulei prin interior, pe sosea, este mai interesanta si datorita locurilor prin care trecem.

Symi este o insula mica care nu necesita mult timp pentru a o aprofunda si a o cunoaste dar un sejur mai indelungat cred ca ar fii in primul rand pentru suflet, benefic.

La final va doresc sa urmati sfaturile Sfantului Augustin si sa rasfoiti cat mai multe pagini din aceasta minunata carte a Terrei si a vietii.

---

VIZUALIZĂRI: 5871 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI