Symi - o bijuterie a insulelor Dodecaneze

TIPĂREȘTE

Așa am văzut eu insula Symi: o bijuterie. Nu vreau s-o compar cu alte insule ale arhipeleagului sau ale Greciei, pentru că fiecare are farmecul ei, dar Symi te cucerește de prima dată, având acel ”ceva” ce te face să-ți dorești să revii.

Vizitarea insulei a făcut parte din programul de excursii opționale din sejurul meu în Rhodos. Am achiziționat excursia cu 25 euro de la o agenție locală, prețul incluzând preluarea și transferul în port cu un autocar și croaziera în insulă. Îmbarcarea pe feribot s-a făcut la ora 9 din portul Mandraki din Rhodos, iar la 9,15 părăseam orașul lăsând în urmă zidurile vechii fortărețe bizantine , îndreptându-ne spre N-V.

Insula Symi se află la 40 Km de Rhodos și 18 Km de coasta vestică a Turciei.

Călătoria pe mare a fost o croazieră nu foarte spectaculoasă dacă ar fi s-o compar cu altele făcute pe mările Greciei. Marea a fost liniștită, desfășurându-și în fața noastră culorile de la albastru ultramarin, la bleu în apropierea țărmului.

Interesant a fost când feribotul a trecut foarte aproape de coasta Turciei: într-un golfuleț, ambarcațiuni de agrement își așteptau turiștii. Dar n-am fost noi aceia...

O briză puternică ne-a însoțit tot timpul călătoriei, așa încât n-am resimțit disconfortul datorat căldurii. După două ore de navigat, am ajuns la destinație.

În portul Gialos, ne-a întâmpinat statuia micului pescar, în semn de bun-venit.

Prima impresie: Doamne, ce oraș frumos! Și cum să nu fie așa, când poartă numele nimfei Symi, soția zeului Poseidon!

Symi este o insulă mică. Are doar 68 Kmp și un singur oraș principal care este și capitala și câteva sate situate în locuri greu accesibile. Cu toate că este mică, are 77 de mănăstiri. Populația numără 3000 de locuitori care au o situație materială precară. Ocupația de bază, sursa lor de venit, este pescuitul bureților de mare și comercializarea lor. Dar insula a cunoscut și o perioadă de glorie între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când insula număra 30 000 de locuitori ce trăiau din pescuitul bureților și construcția de nave. Mărturie a acestei perioade faste stau clădirile impunătoare care au rezistat veacurilor.

Numită și ”insula bureților”, aceștia te întâmpină de cum cobori în port. Magazinele-și etalează mărfurile cu bureți de diferite mărimi, forme și întrebuințări. Astfel, se găsesc și bureți pentru... peeling. Costul bureților este însă ridicat, chiar sunt mai scumpi decât în Rhodos.

Orașul te impresionează prin clădirile așezate în amfiteatru. Nu este însă o noutate acest aspect. Dacă în Grecia ne-am obișnuit să vedem case albe cu ferestre și uși albastre, aici, ele sunt în culori pastelate, cu acoperișurile roșii. Arhitectura amintește de cea venețiană, un indiciu al trecutului istoric al insulei.Străzi înguste și întortocheate urcă și coboară, toate ducând spre port. Și deasupra, pentru că este un oraș de jos și unul de sus, tronează ruinele Castelului Cavalerilor Ioaniți, în interiorul căruia se află biserica Megali Panagia. În partea de sus a orașului se poate ajunge urcând cele 500 de trepte ale unui pasaj numit Kala Strata. Nu m-am încumetat s-o fac, deși, de acolo, priveliștea nu poate fi decât uluitoare. Dar ca să cuprind cât mai mult din oraș, am ales un mijloc de transport turistic: trenulețul (așa l-a numit ghidul, chiar dacă nu e un tren în adevăratul sens al cuvântului) care contra sumei de 6 euro ne-a plimbat preț de 30 min. de-a lungul golfului. Am făcut un mini- circuit în ritmurile muzicii grecești, având pe de o parte apele de un albastru ireal ale golfului, iar de cealaltă parte, casele pastelate împodobite cu flori și verdeață ce le dădeau un aspect vesel, dar și o încărcătură de romantism. A urmat o escală deasupra golfului pentru poze și admirat priveliștea.

Ne-am reîntors în port, la umbra teraselor, care, ca în toate stațiunile din Grecia, sunt numeroase. Din meniul restaurantelor nu lipseau fructele de mare și un fel de gândaci de mare, care sunt o specie de creveți mici specifici insulei. Ni s-a spus că sunt foarte gustoși, dar pe mine nu m-au tentat. Am savurat însă un frappe la 2,80 euro, mai mult din dorința de a mă odihni la umbră și de a admira casele ce se desfășurau în amfiteatru, toate cu fața spre golf, portul încremenit la acea oră sub dogoarea soarelui. Cu tot furnicarul turiștilor, orașul este liniștit. Am citit că Symi este considerată ”Portofino”Greciei. Sunt de acord, deși nu am văzut Portofino decât în poze, dar, într-adevăr, seamănă prin casele în amfiteatru dispuse în jurul unui golf. (Așa arăta imaginea văzută de mine cu orașul italian ).După trei ore de vizitat , ne-am îmbarcat pentru următorul punct al excursiei: Mânăstirea Panormitis din golful cu același nume.

Mânăstirea este un complex arhitectural impresionant, în centrul căruia se află biserica Sfântului Mihail, protectorul insulei și al marinarilor. Nu este un așezământ monahal foarte vechi, construcția datând din sec. al XVIII-lea. Ce atrage în mod deosebit atenția este clopotnița dantelată, colorată, donație făcută de ruși (de aici și aspectul ei). Tot rușii au contribuit și la renovarea complexului. La intrare în biserică, am primit o sticluță cu mir și o iconiță pe suport din hârtie a Arhanghelului Mihail. De admirat sunt frescele bizantine și icoana în argint a Sfântului Mihail, singura în care apare cu un porumbel în mână. Veșmintele Arhanghelului sunt bordate cu pietre prețioase, donații de-a lungul timpului făcute de credincioși, icoana fiind, zice-se, făcătoare de minuni. Multe din pietre au fost însă subtilizate. Biserica are și un muzeu ce poate fi vizitat contra sumei de 1,50 euro. O secție a muzeului cuprinde obiecte de cult religios, iar alta, donații ale marinarilor salvați de Sfântul Mihail în călătoriile lor pe mare : corăbii în miniatură, chiar și păpuși, sticle ce conțin mesaje de mulțumire și care, se spune, au plutit pe mare până curenții le-au adus în golful Panormitis. Biserica a devenit loc de pelerinaj al marinarilor și nu numai. În chilii nu mai trăiește niciun călugăr, ele fiind închiriate marinarilor și turiștilor dornici de liniște și pace sufletească. Este un loc unde ți-ar plăcea să te retragi ”departe de lumea dezlănțuită”, cu toate că și aici comercialul sau poate doar turismul își fac prezența prin terasele care se întind dincolo de chilii, pe faleza golfului.

După o oră, ne-am întors pe feribot, ne-am reluat drumul pe mare, acum în sens invers, spre Rhodos, lăsând în urmă o ”bijuterie”, mica, romantica și cocheta insulă Symi, pe care o recomand celor îndrăgostiți de frumoasa Grecie.

---

VIZUALIZĂRI: 5952 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI