O experiență completă într-un decor de basm

TIPĂREȘTE

Conacul Secuiesc aștepta de ceva vreme pe lista noastră de cazări. Ocazia de neratat s-a ivit odată cu programata vizită la Alba Carolina; Colțești, satul unde se află conacul, e la doar o oră de mers de Alba. În plus, puteam bifa și Rimetea alăturată, alt obiectiv trecut de noi la „musai, cândva” . Trei dintr-o lovitură, ce tare! Numai să găsesc vreo cameră liberă... Ca de obicei, cerui ajutor amicului Booking. Bingo! ; cameră dublă cu mic dejun inclus, 2 nopți, 1368 lei. La banii ăștia, cred și eu – nu o cameră, ci mai multe erau disponibile. Am strâns din dinți și-am rezervat, pe principiul „hai, o dată-n viață” . Am avut drept de anulare gratuită până cu o săptămână înainte, am garantat cu cardul, însă plata urma s-o fac abia la destinație.

În ziua anterioară am primit mesaj de la băieți; știți voi, genul de mesaj trimis la toată lumea, să n-avem vorbe. Informații prețioase, dealtfel: cum că restaurantul este deschis zilnic până la ora 23, ultima comandă primindu-se la 22; că e musai rezervare pentru masă chiar dacă ești cazat la ei; că, de vrei saună sau ciubăr, trebuie să anunți până la ora 11, să fie timp să se-ncălzească. Dintre toate aceste aspecte, ultimul nu ne-a interesat deloc. (La vremea respectivă, încă strâmbam din nas când auzeam cuvântul „ciubăr” ; deși n-a trecut mult timp de-atunci, părerile mi s-au schimbat. De saună nu mi-a păsat nicicând.) În schimb, nemâncați nu concepeam să rămânem, așa că am sunat de pe drum să facem rezervare pentru prânzo-cină.

Check-in se poate face începând cu ora 16, deci nu ne-am grăbit. Am plecat din Alba după prânz și ne-am lălăit pe drum cât am putut, dar chiar și-așa tot am ajuns mult mai devreme. Am lăsat mașina în parcare și ne-am îndreptat spre frumoasa construcție albă, îmbrăcată pe jumătate în iederă, pe care o știam din fotografii. În recepție se intră prin spate, dar noi nu știam, deci am abordat problema pe partea opusă, unde se află terasa restaurantului. Ne-a preluat unul din chelneri, care ne-a condus la recepție. El ne-a cazat, lui i-am plătit, tot el ne-a dat oarece informații despre pensiune și împrejurimi. Nu ne-a condus la cameră, cum se mai face pe alocuri, ne-a zis doar că o găsim în corpul nou, din capătul parcării și ne-a scris pe o hârtie codul de intrare.

Ca idee, clădirea principală a conacului are restaurantul la parter și câteva camere la cele 2 etaje. Întrucât spațiul de cazare s-a dovedit insuficient în timp, s-au construit corpuri în imediata vecinătate – 3 am numărat eu: Casa Țărănească, Casa Mică și Casa Secuiască. Noi aveam să stăm în ultima. În total sunt 33 camere clasificate la 4 margarete. (Pentru elucidare, vă invit să vizitați site-ul oficial, www.conaculsecuiesc.ro, unde veți descoperi un fascinant tur virtual, ce vă va purta prin toate cotloanele locației!)

Casa Secuiască este o clădire sclipitor de albă, în stilul tradițional al zonei (ca toate celelalte, conacul fiind cea mai cea), cu 2 niveluri, ultimul mansardat. Sunt 2 camere la parter, un mic spațiu comun sub scări și încă 3 camere la etaj. A noastră s-a numit 54, imediat în dreapta scărilor. Ușa se deschide cu un mecanism cu taste, pe care formezi codul primit de la recepție. Primești și o cartelă magnetică, aia e doar pentru activat curentul electric.

Camera nu-i foarte spațioasă (20 mp), dar amenajată ergonomic și decorată fermecător, în stil tradițional secuiesc. Mobilierul de lemn este vopsit în verde-roșu, podeaua-i acoperită cu preșuri țesute la război, fereastra cu perdele albe de in, iar corpurile de iluminat imită vechile lămpi țărănești. Am avut un pat dublu încadrat de noptiere, un șifonier pentru haine, o comodă mică ce ascundea minibarul și susținea TV-ul, iar pe peretele dinspre ușă, chiar la intrare, o măsuță și oglindă. Toate din același film, o să vedeți în poze.

Desigur, salteaua avea să se dovedească de cea mai bună calitate, așternuturile impecabil de curate, pilotele călduroase, cele 4 perne (2 mari și 2 mici) de consistență optimă. Mi-a plăcut mica atenție cu care am fost întâmpinați: câte o bomboană de ciocolată învelită în ambalaj de staniol, închipuind o... buburuză. N-am avut veioze, dar în dreptul fiecărei noptiere se aflau întrerupătoare și prize.

Minibarul l-am găsit burdușit cu de toate, prețurile erau medii. În dulap ne așteptau, pe lângă obișnuitele umerașe, papuci de unică folosință și trusă de cusut. Internetul funcționa binișor (parolat; există parole diferite pentru diferite zone), lucru important, pentru că semnal la telefon mai mult nu e. Există încălzire centralizată, am dedus după micul panou de unde puteai seta temperatura în cameră; noi, la început de vară aflându-ne, n-am avut nevoie să-l butonăm.

Baia – modernă și excelent echipată, în plus luminoasă datorită ferestrei mansardate. Am avut 2 mărimi de prosoape, inclusiv pentru picioare, uscător de păr, hârtie igienică destulă, săpunele, flaconașe cu diverse, căști de duș, seturi de demachiat și de curățat dinții, pieptene. Cabina de duș – de tip walk-in.

Despre restaurant se cade să vă povestesc separat, pentru că am văzut rubrică separată pe site și, precum ați înțeles deja, e cu circuit deschis. Chiar și micul dejun se poate servi în regim a la carte (orele 8-12) ! Pentru cei cazați, micul dejun intră în prețul camerei și se servește între 8 și 10, fie în spațiul interior (unde se află toate cele necesare, în stil bufet suedez), fie pe terasa exterioară, când vremea permite. La munte diminețile sunt răcoroase, se știe, așa că obișnuiam să mâncăm înăuntru și, la final, când se mai încălzea, să ne savurăm cafelele afară. Folosesc pluralul dintr-un motiv: peisajul înconjurător era atât de frumos, atmosfera atât de limpede și pașnică, parfumul de iarbă și flori atât de seducător, că nu știam cum să prelungim momentul!... Singurul pretext ce ne-a venit în cap fiind să ne suplimentăm porția de cafea, aceasta fiind bunicică și la discreție.

În rest, am mâncat papa bun și, într-o proporție destul de mare, tradițional și manufacturat în casă. În mod deosebit, ne vom aminti toată viața de minunatele brânzeturi degustate, patronii conacului și a fabricii de lactate Torockoi fiind strâns înrudiți (aveam să aflăm povestea, pe scurt, chiar de la doamna ce vindea produse lactate la toneta din parcare, dânsa autonumindu-se cea mai veche angajată a familiei ce deține cele 2 afaceri de succes). Ne vom aminti, desigur, și de pâinea cu unt și cu dulcețuri (toate de casă), de grișul cu lapte, de cozonac și de ceaiul din ierburi culese de pe munte. Absolut minunat!

Domeniul conacului este vast, partea cea mai faină fiind imensa pajiște ce se desfășoară cale de vreo câteva sute de metri spre munte. Dincolo de gărduț, se întind ceva culturi agricole, să tot fie vreun kilometru, poate mai mult, până în creasta muntoasă Piatra Secuiului, ce continuă mult spre stânga, până în Rimetea. Priveliștea îți taie efectiv răsuflarea! Spre a putea fi mai bine admirată, din loc în loc s-au instalat băncuțe. Seara obișnuiam să ne plimbăm până la hotar, însoțiți de unul din cățeii pripășiți pe-acolo și, pe măsură ce te depărtezi de „lumea dezlănțuită” de la conac și te afunzi în natură, o stare deosebită, de liniște și pace, te cuprinde...

În apropierea conacului se află un mic iaz cu nuferi roz (i-am prins înfloriți!) și o mică grădină botanică foarte cochetă. Există loc de joacă pentru copii, destul de întins și de apreciat de cei mici, din câte am văzut. Aleea ce trece prin fața Casei Tradiționale duce la zona de spa, formată din câteva cabine de saună și vreo 4 sau 5 ciubere de lemn. Evident, folosirea acestora implică prețuri suplimentare, dar mă gândesc cât de fain trebuie să fie să stai în apa fierbințică admirând peisajul ăla dumnezeiesc!... Au și un parc impresionant de biciclete de închiriat.

A poposi la Conacul Secuiesc este o experiență în sine. E foarte posibil să nu simți nevoia să te îndepărtezi prea mult, căci ai tot ce-ți trebuie aici: o cameră curată și confortabilă, mâncare delicioasă, spa, un decor de vis, atmosferă și poveste. Totuși, pentru cei care vor mai mult, există mai mult, deloc departe: se poate face o drumeție puțin solicitantă până la ruinele Cetății Trascăului, se poate vizita satul-monument UNESCO Rimetea și de aici – asta doar pentru aventuroșii cu condiție fizică peste medie – se poate urca la Piatra Secuiului. Despre plimbările noastre prin împrejurimi vă voi povesti în articolele viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 1007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI