La Vâltori - Lisa, ansamblu de instalații tehnice tradiționale

TIPĂREȘTE

Într-un review anterior spuneam că cea de-a doua zi a circuitului Povești din Țara Făgărașului a fost mai aglomerată și mai obositoare pentru noi. Dar, prin varietatea de obiective bifate, a fost și foarte atractivă - o mănăstire, un izvor la poale de pădure, un ansamblu de instalații tradiționale care încă mai funcționează într-un sat despre care nici nu auzisem, un alt sat care ne-a uimit cu misterioasele sale movile, o biserică evanghelică fortificată...

Lisa, un mic sat aflat lângă Făgăraș (22 km urmând DJ104C) sau Sâmbăta de Jos (10 km urmând DJ105B și DJ104A), un punct mic pe harta României, dar uriaș pe harta vieții lui Octavian Paler - scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român care s-a născut aici. Dar, nu pentru asta ne îndreptam noi spre Lisa. De fapt, în relatările sale, ghidul nici nu a pomenit despre acest... amănunt. Trebuia să ajungem la Lisa pentru că acolo urma să vedem un interesant ansamblu de instalații tehnice tradiționale numit - conform afișului de pe poartă - "La Vâltori".

Dar, ce este o vâltoare? DEX ne spune că vâltoarea este un "Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc. "

Ei, dar la Lisa nu aveam să vedem o astfel de vâltoare, ci una mai complicată, la care inventivul țăran român a gândit îndelung și a experimentat până când a ajuns să subjuge forța apei și s-o pună la treabă în favoarea lui. În Transilvania, când spui "vâltoare" te referi de fapt la tot complexul de instalații acționate de forța apei pentru spălarea, îndesirea și finisarea țesăturilor groase, de lână.

La început, n-am crezut că mă va interesa prea mult această vizită (mai văzusem vâltoare în satul Sârbi din Maramureș), dar la Lisa, în afară de a privi ingenioasele instalații populare, beneficiezi de explicații oferite de cunoscători, precum și de scurte demonstrații practice. Asta, da! Asta i-ar face curioși și i-ar încânta chiar și pe copiii mici.

Cum ajungem "La Vâltori"?

Cel mai simplu, din drumul european E68, între Sibiu și Brașov, în localitatea Sâmbăta de Jos, un indicator conduce spre Sâmbăta de Sus și Lisa (DJ105B). Din Sâmbăta de Sus spre Lisa urmăm DJ104A. Mai înainte de a intra în sat, există două panouri care indică direcția - la dreapta - spre Complexul "La Vâltori".

Pe poarta de lemn, alături de câteva poze, observăm Programul de vizitare (Duminică - Vineri în intervalul orar 9.00-19.00, Sâmbătă închis), Taxa de vizitare incluzând demonstrație - 15 lei/persoană, minuscul înscrisă, fără a se face diferențiere între categoriile de vizitatori, precum și o listă cu piesele textile lucrate la dârstă (straie, foi de straie, țoluri, cuverturi din lână) care pot fi comandate. Nu lipsesc numerele de telefon la care proprietarii pot fi contactați. Nu există nici o specificație referitoare la fotografiere și filmare. Fără nici o reținere și fără nici o opreliște din partea gazdelor, am fotografiat tot ceea ce ni s-a părut interesant.

Vizita noastră "La Vâltori"

Primul lucru care mi-a atras atenția de cum am intrat în curte a fost multitudinea de flori, în special begonii, care încântă privirile cu felurite culori.

Am fost întâmpinați de însuși capul familiei care, în curte, ne-a povestit că practicarea meșteșugului prelucrării lânii la vâltoare datează de mai bine de 150 de ani în Lisa. Cam pe la 1850, străbunicul său - Gheorghe Greavu - s-a stabilit în Lisa și a început să construiască pe râul din sat prima vâltoare. În prezent instalația se află în grija celei de-a cincea generații de proprietari. Vâltorile de la Lisa sunt și acum folosite de localnici pentru spălarea covoarelor și a cergilor, fiind deci continuatoarele unei vechi tradiții, dar sunt în același timp și o curiozitate turistică.

Am fost conduși în atelier unde am văzut daracul și mașina de înfășurat firul de lână în bobine. Acestea au și fost puse în funcțiune pentru ca noi să vedem cum are loc procesul de prelucrare a lânii în aceste faze. Am văzut-o și pe veterana de vârstă a familiei răsucind firul de lână la o mașinărie specială, de asemenea am văzut războiul de țesut la care femeile din sat îmbină firele de urzeală cu cele de bătătură obținând frumoasele modele.

Țesăturile sunt duse apoi la vâltori pentru "vâltorit". Instalaţia seamănă cu un coș (se și numește "coș de îngroșat") - în formă de trunchi de con, cu baza mică orientată în jos - amplasat pe un canal înclinat, prin care apa curge în viteză. În coș, țesăturile din lână sunt învârtite de jetul de apă la fel ca într-o maşină de spălat rufe, timp de 6 ore, uneori mai mult dacă este necesar. După spălare, ţesătura este scoasă cu un dispozitiv special (țesătura mare și udă fiind foarte grea) și se lasă la uscat. Prin această tehnică, ţesătura se curăță și se îngroaşă (în termeni uzuali, "intră la apă” ).

În următoarea etapă, țesătura trece la "păruit", adică se aşează pe un cilindru lung de 2 m, acţionat tot de forţa apei, care - învârtindu-se - trece țesătura în mod repetat peste o zonă plină cu țepi metalici care execută flaușarea. Din nou în vâltoare pentru alte 6 ore. Ultima etapă de prelucrare este "aşezatul în cuptor". În camera încălzită la 70-90 de grade, ţesătura este udată, bătută, învârtită și apoi bine uscată. La finalul acestor etape dimensiunile obiectului țesut sunt reduse la jumătate. Astfel, fără curent electric, fără consum de gaze, fără detergent și fără vreun fel de prelucrare industrială, se obţin cergile miţoase, straiele - cum sunt denumite popular.

Pe lângă prelucrarea lânii, vâltorile sunt folosite şi la curăţarea covoarelor. Locuitorii din împrejurimi vin la vâltorile din Lisa pentru a spăla un covor sau o cergă, în mod ecologic, fără efort. Am și văzut în curtea gospodăriei mai multe astfel de obiecte puse la uscat și am bănuit că nu puteau fi ale uneia și aceleiași case. Erau prea multe.

În apropierea vâltorilor din Lisa, de fapt în aceeași curte, există şi un mic magazin de unde vizitatorii pot achiziționa produse tradiționale din lână (straie, traiste, ciorapi tricotați din lână, diverse țesături cu model), toate însoțite de certificate de autenticitate privind respectarea tehnicilor vechi. De asemenea, vizitatorii pot achiziționa produse apicole (miere, faguri de miere, propolis...).

Referitor la Lisa, locul său natal, Ocravian Paler spunea în una din scrierile sale: "Existau anumite valori, tradiţii şi un anumit bun simţ al oamenilor pe care nu l-am mai regăsit în altă parte". Complexul de instalații tradiționale de prelucrare a lânii "La Vâltori" din Lisa - cel mai vechi din România, datând din anii 1850 - perpetuează una dintre aceste tradiții.

Pentru a vedea cum ajunge cerga (straiul) să fie mițoasă trebuie să mergi la Lisa, în gospodăria lui Viorel Greavu, singura care mai păstrează vâltoarea ca mod de spălare a țesăturilor. După anul 2000 vâltoarea de la Lisa a fost integrată în circuitul turistic, vizitatorii minunându-se cum de un mecanism atât de simplu, rudimentar aproape, poate curăța atât de bine.

"Se poate lucra la o serie de straie tradiţionale de lână două săptămâni. Prima dată se vine la vâltorit, se scoate, se usucă, se usucă bine, bine până se înăspreşte. Pe urmă se dă coşul de păruială de se trage părul, apoi vine introdus la vâltoare, vreo 6 ore pentru a consolida firul tras. Se bagă la căldură vreo 6 ore, după care se scot din coşul de îngroşat şi se pun din nou în apă pentru spălarea şi ordonarea firelor. Ultima operaţie e cea de uscare completă a straielor, care rămân pe prăjini câte două zile pe fiecare faţă" vă va spune domnul Viorel Greavu dacă-i veți intra în bătătură.

---

VIZUALIZĂRI: 793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI