Dealul Lykavittos – punctul cel mai inalt al Atenei

TIPĂREȘTE

Mare “pacat” am comis doi ani la rand de cand vizitez Atena fara a ajunge insa si pe culmile ei, de unde o poti admira in toata splendoarea.

Mi-am spalat pacatul insa in a doua zi a acestui an, cand am ales sa-mi petrec seara pe “Mount Lykabettus” – Engleza, sau Lykavittos – Greaca, de fapt un deal ce dateaza tocmai din Cretacic si care daca ar putea ar spune intreaga istorie a acestei capitale.

Pe vremuri acesta era cunoscut a fi “casa lupilor”, de la grecescul “lykos” – lup.

Locurile verzi in Atena sunt rare precum apa in desert. Acest lucru se poate vedea si de acolo de sus, de unde poti vedea “marea de beton” si Marea Egee.

Baza acestui deal este o mana cereasca pentru Atena datorita padurii de pini care-l inconjoara.

Si pentru ca tocmai veni vorba de baza, sa incepem cu inceputul.

Pentru a ajunge in varf trebuie sa ajungi in Kolonaki, punctul de plecare al telefericului, de pe Strada Aristippou.

Eu am ales varianta Gradinile Nationale, Strada Vasillias Sophias, apoi am urcat spre Muzeul Benaki, de unde ajungi in Piata Kolonaki, un loc plin de cafenele care te introduc intr-o atmosfera pariziana.

Odata ajuns la teleferic, ti se aminteste ca esti in Grecia, “tara cu peste 2000 de ore de vreme senina anual” (asa cum veti vedea in poze).

Pretul unui bilet este 5 euro dus-intors, insa eu, mai ales vara recomand sa luati decat dus! Nu poate fi decat minunat sa te plimbi pe aleile acelei paduri de pini si sa savurezi privelistea.

Singura mea dezamagire este ca acest teleferic este “underground”, si pana la destinatie nu poti zari nimic. Pleci de jos, unde te simti mic printre cladirile mari, si ajungi sus unde te simti mare cu cladirile acum mici la picioare.

De fapt poate ca in spatele acestei “dezamagiri” zace secretul acelei senzatii pe care o simti cand privelistea ti se asterne in fata ochilor pentru prima data.

Poti admira Golful Saronic (se poate vedea chiar si insula Egina (Aegina), Muntele Parnes, Portul Pireus si bineinteles Atena in imensitatea ei.

Aici sus se afla Teatrul Lykavittos, unde se tin concertele artistilor importanti (chiar si eu am participat acum doi ani la concertul lui Mihalis Hatzigiannis, a carui voce m-a facut sa ma leg si mai tare de acest “pamant”, insa atunci nu am gasit acest teleferic si am ales sa urc pe jos, si nici daca ma impuscati nu as mai sti sa spun ce traseu am urmat, dar oricum nu v-as spune pentru ca este cumplit de urcat, mai ales pe canicula, cum am prins eu atunci).

De asemenea, cireasa de pe tort este Capela Sfantului George, care imbracata in alb din cap pana-n picioare nu poate sa nu te trimita cu gandul la Santorini.

Langa biserica, este si un restaurant, pe care nu l-am incercat insa, datorita preturilor “piperate” zic eu, tinand cont ca majoritatea celor de la mese nu aveau mai mult decat simple racoritoare. Si pana la urma parca e si pacat, asa cum mi-am si inceput review-ul sa pierzi timp in acel restaurant cand ai un asemenea “spectacol” in fata ochilor.

Ora cea mai potrivita de vizitare, este zic eu 17 - iarna, si chiar mai tarziu vara pentru a putea prinde si apusul, si mai ales pentru a vedea orasul seara, acesta fiind cel mai potrivit loc din Atena pentru a o vedea luminata.

O ultima precizare, drumul catre teleferic este dificil as putea spune, din cauza scarilor parca fara de sfarsit, dar cum am spus acest loc este fara doar si poate un “must see” al Greciei, si daca veti fi cumva nemultumiti eu va dau adresa sa-mi dati bataita!

Sau va dau eu, pentru ca sigur ati vizitat cu ochii sau cu sufletul inchis! :)

---

VIZUALIZĂRI: 5407 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI