Death Valley

TIPĂREȘTE

Excursia am achizitionat-o pe net, inca de acasa; agentia, tocmai din Germania! Toate nelamurirle au fost rezolvate prin intermediar.

In dimineata plecarii, duminica, aveam sa aflu ca este deschiderea sezonului, pentru ca este foarte cald si se incearca evitarea accidentelor. In urma cu un an, un barbat -mare atlet care voia sa se antreneze in conditii extreme, a fost gasit mort; la interval de o luna, cred ca inaintea atletului si o femeie a fost gasita moarta. Greseala fatala: s-au asezat sa se odihneasca; corpul nu a avut cum sa se adapteze la temperatura foarte ridicata a solului si au facut stop cardio-respirator. Asadar, atentie!

Am stat pe locul privilegiat din dreapta soferului, asa ca am beneficiat de un plus de informatii. Ador ghizii care dau toate informatiile posibile, iti povestesc istoria si istorii, povesti si aventuri sau basme, dar e o placere saiI asculti.

Prima oprire a fost la Pahramp, un orasel la o ora de mers; plinul microbusului si pauza de cafea, apoi la drum prin desertul tot mai interesant. Am trecut si a doua coama muntoasa; un relief fascinant, contorsionat, plin de intrebari. O noua vale, apoi urcam la un punct cu view spre faimoasa vale. Greu de imaginat, de la acea inaltime, imensitatea! Apoi, in drum spre Centrul de vizitare… … Aici, un batran asezat la “umbra” unui pom ne dezvaluie celor interesati arta straveche a armelor cioplite in pietre. O tanara ranger vine, cu termosul sub brat si sta de paza pana domnul merge la masina sa-si ia pachetul de pranz. Domnisoara e noua si revine cu lista cu noii rangeri, pentru ca s-au schimbat… In interior, un mic magazin de souveniruri si un mic muzeu cu diorame despre viata si vietuitoarele vaii sarate. Afara, in spatial unde poti sta pe banci sa-ti devorezi gustarea, un grup mic prezinta 2 panouri cu satul din vale luat de viitura din august. Va imaginati Valea plina cu saramura??? E nevoie de fonduri pentru a reface cateva case si bisericuta, monumente istorice locale, dovada ca omul face fata greului. Putin inainte de Visitors Center, unde am venit pentru ca ghiul sa platesca pentru intrarea in parcul national, am trecut pe langa o mica oaza, un motel aflat in reparatii capitale, modernizare. Mai pe stanga, un “sat” mic de indieni din tribul shoshones, care locuiesc aici. De fapt, pana la sosirea conchistadorilor, triburile se deplasau in jurul vaii in functie de apa si migratia animalelor… Apoi, europenii au inventat “proprietatea” asupra surselor de apa si totul s-a terminat. Sau a inceput razboiul, lupta pentru existenta…

De aici am plecat spre “Golf Course”, locul despre care aflam toti la tv ca se plimba pietrele pe distante mari. O mare de bolovani de sare acoperiti de praf si nisip, dar care stralucesc in lumina Soarelui. Ni se atrage atentia la gaurile din bolovanii de sare: se pot mari si pot provoca rani urate; daca nu ar fi praful, sarea ar ajuta la vindecare. Revenim la soseaua principala si mergem spre faimosul loc unde unora li se pare interesant sa faca curse auto, Bad Waters, apa din care nici macar calul unui prospector nu a vrut sa bea…. Suntem atentionati ca este mult de mers pana in mijlocul “lacului” alb, cam 1,8 mile si ca vom lesina de caldura, chiar daca ne luam apa cu noi. Cica pe la pranz vine un ranger si goneste toata lumea de acolo pentru a evita tragedii.

In drum spre casa mai facem o scurta oprire, pe o valisoara, unde se vad superbele culori ale minereurilor care candva erau exploatate…. borax, parca… In jur se vad vai seci, greu incercate de viituri…

O noua scurta oprire in Pahramp, la o benzinarie pe sensul de intors, pentru benzina si cafea sau toaleta… O mica taina: Michael jackson avea o locuinta aici, pentru ca lumea e indiferenta la "activitatile" vecinilor...

In afara de centrul pentru vizitatori, in vale nu ai locuri amenajate pentru toaleta sau restaurant. In pretul excursiei a mai fost inclus pranzul, o gustare consistenta si apa la gheata, la discretie. Mi- a folosit mult bentita… Va amintiti bentitele purtate de indieni, in filme, pe frunte??? Am si eu una, de la indienii de pe Grand Canyon! Are un saculet cu sare cusut; se tine in apa rece, 5 - 10 minute apoi se leaga pe frunte si tine racoare cateva ore bune. Va dati seama ce bine a fost dupa ce am tinut-o 3 minute in apa de la gheta pentru apa??? Am fost inspirata si cu purtatul pantalonilor lungi, subtiri si bluza alba cu maneca lunga. E greu sa te bronzezi acolo. Te arzi sigur! Motiv pentru care inca din brosura se spune sa ai cu tine crema hidratanta si sa o folosesti cat mai des.

Intoarcerea a fost mai anevoioasa pentru ca multa lume venea spre oras la ora 6 pm... Cu toate autostrazile lor, cu tot!

O alta zi spectaculoasa, uimitoare prin imensitatea locului si vitregia vietii.

---

VIZUALIZĂRI: 1590 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI