Pe drumul spre Maine

TIPĂREȘTE

Pe harta Americii de Nord pe care o aveam pe perete în școala generală, zona din nord-estul SUA era extrem de greu de distins, chiar și cu o lupă. Numele statelor erau greu de citit, unele peste altele, înghesuite într-un areal aparent mic. Cu toate astea, la fața locului, distanțele sunt mari, la fel și diferențele dintre comunități. Drumul spre Maine ne-a dus prin zone din ce în ce mai puțin populate, prin păduri și peste râuri: din Boston se merge pe autostradă, apoi pe drumuri secundare, se trece mai întâi prin New Hampshire, apoi se intră în Maine.

Drumul până la destinația din Maine (Kennebunkport) ar fi durat de fapt doar 2h pe autostradă, în condiții de trafic acceptabil, dar drumurile secundare au adăugat câteva zeci de minute în plus. Pe traseu am făcut o pauză de 3 ore în Newburyport, un orășel extrem de bine îngrijit, aproape de gura de vărsare în Atlantic a râului Merrimack, în nord-estul statului Massachusetts.

Newburyport este, vizibil, o comunitate cu case frumoase, străzi îngrijite, restaurante și magazine orientate către turiști. Istoria orașului este de centru vamal al regiunii, unul dintre primele înființate de către tânărul stat american acum 200 și ceva de ani. Din micul port turistic de la Merrimack se pot face excursii cu vaporașe de-a lungul râului până în Atlantic, însă experiența e departe de una similară din Delta Dunării. Zona este mult mai populată (și mai poluată), sunt puține păsări la vedere, iar pentru o parte a traseului cele mai colorate elemente de peisaj sunt casele construite mult prea aproape de râu.

Din Newburyport spre nord se trece imediat în New Hampshire; chiar dacă linia de demarcație e doar o pancartă comparabilă cu una pe care ar putea să scrie, pe alte meridiane, „bine ați venit în județul Brăila”, diferențele sunt vizibile: casele sunt mai mici și mai puțin îngrijite decât în Massachusetts. Geografia este însă foarte similară – păduri nesfârșite, dealuri joase și râuri late în apropierea oceanului.

Trecerea în Maine este ceva mai spectaculoasă, chiar și prin faptul că „frontiera” este unul dintre aceste râuri late. Faptul că Maine are un brand destul de bine promovat este clar de la început: pe plăcuțele de înmatriculare din acest stat scrie „Vacationland”, spre deosebire de New Hampshire, rămas într-o paradigmă revoluționară („Live free or die”). De asemenea prima clădire după „frontieră” este oficiul de informare turistică, cu aer condiționat și Wi-Fi gratis.

„Gringo Trail”-ul nu ne-a dus prea departe în interiorul statului Maine; am fi avut nevoie de mai multe zile pentru a-l explora, ținând cont că are o suprafață comparabilă cu a Portugaliei. Prin păduri, pe drumuri mai mult sau mai puțin umblate, am ajuns în final la Kennebunkport, destinația noastră din acest stat.

---

VIZUALIZĂRI: 300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI