Ziua a şaptea: Delphi, mănăstirile Kato Xenia şi sf. Paraschevi.

TIPĂREȘTE

Penultima zi a circuitului nostru în Grecia ne-a rezervat întâlnirea cu Delphi, acel loc plin de mister şi legende în care de multe ori s-a decis soarta lumii antice. Astăzi, la o lună după întoarcerea acasă nu pot alege care din obiective m-a impresionat mai mult dar cu siguranţă Delfi ocupă unul din primele locuri.

Delphi

Situat la 160 km de Atena şi la o înălţime de 700m, Delfi este situl cel mai important din Grecia preelenistică. Aici natura şi ruinele antice formează un décor de o mare spectaculozitate la poalele muntelui Parnas. Locul a fost închinat zeiţei Gea a pământului care l-a pus pe fiul său Python să păzească o peşteră din care se ridicau nişte miasme ameţitoare. Sub influemţa acestora marea preoteasă Pythia aşezată pe un trepied, cu cuvinte interpretabile putea prevesti viitorul şi destinul popoarelor şi al oamenilor. Misterioasele profeţii ale oracolului au avut o influenţă enormă asupra lumii antice. Regi, preoţi, politicieni, negustori, oameni de rând veneau la Pytia să afle viitorul sau ce hotărâri trebuiau luate în momente de cumpănă. Python a fost omorât de Apollo care a ajuns în aceste locuri pe spatele unui delfin, de unde vine numele de Delphi. Delphi era numit de antici buricul pământului (omphalos). Legenda spune că Zeus a trimis doi vulturi de aur să zboare deasupra Parnasului. Locul lor de întâlnire a fost la Delphi şi a fost însemnat cu o piatră conică găsită în templul lui Apollo şi păstrată în muzeul local. În Delphi regele Thebei, Laios a aflat de la oracol că va fi omorât de propriul său copil. Destinul a făcut ca acesta să supravieţuiască după ce tatăl îl sortise morţii şi fără să ştie, să-şi omoare tatăl şi să se căsătorească cu propria mamă. Când a aflat, Oedip, pentru că de el e vorba şi-a smuls ochii. A pribegit orb prin lume spunându-şi povestea pe care a scris-o Sofocle. Oracolul a funcţionat mai mult de 700 de ani, fiind închis de Teodosiu cel Mare în 380 d. Hr. Aceasta a însemnat o mare lovitură pentru oraşul Kira care administra taxele numite thelano şi darurile aduse ca ofrandă oracolului şi care au făcut din Delfi un centru spiritual deosebit de bogat. Delfi a fost prădat de multe ori de romani şi mai de curând de statele europene care şi-au împodobit muzeele cu artefactele aduse de acolo. Ce s-a putut salva se găseşte în Muzeul de Arheologie din Atena. Centrul sanctuarului este construcţia dorică Templul lui Apollo din anul 510 î. Hr. care este înconjurat de o multitudine de monumente, statui şi aşa numitele ˝´ tezaure˝, temple mai mici care adăposteau trofee de război şi daruri oferite de cetăţi. Panouri explicative menţionează tezaure din sec. VI î. Hr. La nord de templu se află teatrul cu o capacitate de 5000 spectatori în care aveau loc Festivalelor Delphice. Tema principală era victoria lui Apollo asupra lui Python. După un urcuş de trei sferturi de oră se ajunge la stadion. Nu am ajuns. În faţa templului pe aleea principală numită Drumul Sacru se află o grupare de ruine numite Marmaria care cuprind vestigiile a două temple: al Atenei Pronaia şi un Tolos, templu doric circular. Templul lui Apollo este precedat de o agoră cu lespezi mari de piatră. La Delfi escavaţiile continuă. S-au adus la lumină Gymnaziul, senatul, stânca Sybilei, fântâna Kastalia săpată în stâncă în care se purificau pelerinii dar nu mă pot lăuda că am văzut totul. După aprecierea mea ar fi trebuit 7-8 ore non-stop, ori noi am avut la dispoziţie două din care jumătate le-am alocat muzeului. Muzeul local din Delfi este găzduit într-o clădire construită în 1903 şi mărită ulterior pentru multitudinea de artefacte descoperite în sit. În faţa muzeului se află un sarcofag din piatră din sec. II î. Hr. În muzeu se găsesc câteva piese originale de mare valoare.

-sfinxul din Naxos este o statuie de 12 m. dăruită de bogata insulă Naxos. În schimb preoţii din Delphi au acordat locuitorilor insulei Naxos prioritate la primirea oracolelor.

- cei doi fraţi Kleobis şi Biton au fost fiii unei preotesei ne spune Herodot. Pe drumul spre o festivitate, boii care trăgeau carul au fost răpuşi de oboseală şi atunci cei doi fraţi s-au înhămat să urce panta grea. Zeiţa Hera i-a răsplătit dăruindu-le cea mai frumoasă moarte posibilă, cea în somn.

-coloana cu frunze de acant reprezintă două dansatoare în jurul unei coloane găsite în templul lui Apollo şi datează din 350 î. Hr.

- Antinuus era favoritul împăratului roman Hadrian. După ce s-a înecat în râu, a fost declarat semizeu şi adulat în lumea antică iar în lumea modernă a devenit mit al homosexualităţii.

- conducătorul de cvadrigă cu ochi de sticlă şi care ţine biciul în mână este cea mai expresivă şi cunoscută piesă a muzeului. A fost găsită în 1896 în zona templului lui Apollo şi a făcut parte din ansamblul unui car, reconstituit în muzeu ca schiţă, distrus de un seism. Carul participa din patru în patru ani la Jocurile Pytice.

Mănăstirea Kato Xenia

Mănăstirea este situată în apropierea oraşului Volos la 325 km de Atena şi 215 km de Salonic. Odată intrată pe poarta mănăstirii, m-a cuprins o stare de linişte şi de bine care a alungat oboseala acumulată cu vizitarea sitului de la Delphi şi parcurgerea a trei sute de kilometri din Atena. M-am întrebat de ce? Am văzut catedrale şi domuri gotice cu turle care împung cerul de parcă se luau la trântă cu el, temple japoneze şi maiaşe, moschei mahomedane, opulente biserici ortodoxe în Rusia dar aproape nicăieri nu m-am simţit atât de împăcată. Cred că senzaţia a fost dată de armonia proporţiilor acestei mănăstiri aparent modeste, cu rotunjimi moi, cu ziduri luminoase de cărămidă aparentă, cu multe flori îngrijite de măicuţe, cu o linişte care-ţi amorţea timpanele şi te desprindea de realitate. Era mănăstirea Kato Xenia construită pe locul unde a ajuns o icoană necunoscută a Fecioarei Maria, făcătoare de minuni. În perioada iconoclastă (sec. VI) de prigoană a icoanelor, pentru a fi salvată, credincioşii au pus-o într-un cufăr şi lăsată pe mare. Cufărul s-a oprit în portul Ahilio unde a strălucit cu raze de lumină. A fost numită străina de jos (Kato Xenia) pentru că nu se ştia de unde venea. În aceiaşi mănăstire se găseşte o parte din Brâul Fecioarei cusut cu mâinile Ei din păr de cămilă. Sfântul Brâu a fost dăruit după moartea Fecioarei apostolului Toma. A fost păstrat un timp în Ierusalim, apoi a fost dus la Constantinopol şi a ajuns în urmă la muntele Athos. În urma unei vindecări miraculoase, în sec. X împărăteasa bizantină Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept, a brodat brâul cu fir de aur şi l-a aşezat într-o raclă de argint în care se păstrează şi azi. O parte din brâu se găseşte la manastirea Vatoped din muntele Athos si o alta la Kato Xenia unde a fost adus în 1552 şi a stârpit o epidemie de ciumă. Expunerea brâului a făcut multe minuni în eradicarea unor epidemii nimicitoare printre care şi una din Ţara Românească în 1813. Sfântul Brâu este pomenit de creştinii ortodoxi pe 31 august.

Manastirea Sf. Paraschevi

Pe înserat am ajuns la manastirea Sf. Paraschevi situată într-un defileu săpat în albia râului Pinios la 25 km de Larissa. Aici, pentru traversarea autostrăzii am trecut printr-un pasaj subteran la capătul căruia era un târg de obiecte bisericeşti sfinţite în fiecare dimineaţă de un preot. Am cumpărat o iconiţă cu sfânta ţinând pe piept doi ochi. Din târg am ajuns la biserică traversând un pod suspendat peste râul Pinios. Bisericuţa săpată în stâncă este foarte micuţă dar în ea se păstrează moaştele sfintei. În spatele bisericii este un izvor tămăduitor de boli de ochi. Sfânta Muceniţă Paraschevi s-a născut la Roma şi a fost prigonită şi supusă la cazne din cauza credinţei în Iisus. A vindecat de orbire pe împăratul roman Antonin Piul care după această minune s-a convertit la creştinism. Sfânta Muceniţă a ajuns în valea Tembi unde din nou a fost supusă chinurilor, până ce guvernatorul provinciei i-a tăiat capul în anul 140. Sfintele moaşte, din care unul e la biserica Antim din Bucureşti sunt vindecătoare de boli. Ultima înfăţişare a sfintei Paraschevi a fost în 1902 când un mecanic de locomotivă a zărit pe şina trenului o femeie îmbrăcată în negru. A oprit trenul dar imediat s-au prăvălit pe şine nişte stânci. Coborând din tren să-i mulţumească femeii că datorită ei au scăpat toţi călătorii trenului cu viaţă n-a mai găsit-o dar pe şină era o icoană a sfinei Paraschevi. Biserica a fost construită de lucrătorii căilor ferate ca mulţumitre că au fost cruţaţi. Praznicul ei e pe 26 iulie. Sfânta Muceniţă Paraschevi nu trebuie confundată cu Cuvioasa Parascheva de la Iaşi al cărei moaşte au fost aduse în Moldova de Vasile Lupu. Cuvioasa de la Iaşi este făcătoare de minuni şi cunoscută în popor ca sfânta Vineri. Praznicul ei este la 14 octombrie şi atunci se adună sute de mii de oameni pentru rugăciune.

Circuitul nostru în Grecia se terminase. Ne-am cazat în acelaş loc ca în prima zi a excursiei, hotel Olimpic din Sidirokastro aproape de graniţa cu Bulgaria şi care a reprezentat un bun început vezi impresii A doua zi în cele 12 ore în care am traversat Bulgaria, cu ochii închişi încercam să rememorez ce am văzut. Abia aşteptam ca acasă să-mi pun ordine în fotografii, pliante, albume şi amintiri ca să vă depăn povestea circuitului nostru în Grecia pentru că amfostacolo.

---

VIZUALIZĂRI: 4902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI