GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Prima mea întâlnire cu Cheile Turenilor. Vor urma... restul...
Iulia: „Mama n-avem ce face acolo. Am vorbit cu o colegă care a fost şi a zis că nu poţi decât eventual să-ţi rupi gâtul. ”
Soţul: „N-ai vrea tu să ieşim altundeva? Am trecut pe lângă ele şi nu par cine ştie ce. Seamănă cu nişte dealuri stâncoase şi-atât. ”
Tata: „Am fost pe acolo când eram tânăr. E ca în Cheile Turzii da’ mai sălbatic şi mai periculos. Bunicul tău îmi povestea că se ascundeau oamenii din sat în timpul razboiului prin peşteri. Da' acum nu mai poţi ajunge la ele.”
Mama: „Nici vorbă sa puteţi merge pe acolo la plimbare. Sunt stâne şi câini la oi şi dacă luaţi căţeleul cu voi nu vă văd bine.”
Eu: „Nici nu mă gândesc să nu merg. Păi să vină Dan&Ema din Bucureşti să le viziteze şi eu care stau la doi paşi să zic că nu ştiu cum sunt? Vremea-i frumoasă şi pe undeva trebuie să mă plimb. Eu mă duc. Iau şi câinele cu mine că el nu comentează atât.”
Şi-am pornit.
Am luat 3 sticle de apa după mine că ai mei, ştiam c-o să mă urmeze. Până l-am convins pe Bolt să urce în maşină, deja locurile se ocupaseră. Am pornit de dimineaţa dintr-un sat învecinat de Tureni. Deleni. Locul în care părinţii mei s-au stabilit de ceva vreme. I-am promis tatălui meu că vă spun de el să audă toată lumea din ţară de satul în care a copilărit şi care a fost plin de oameni gospodari. Acum sunt majoritatea bătrâni şi poate consideraţi că nu merită un review, dar am să vă surprind într-o zi cu poveşti de acolo. :)
Am trecut prin Petreşti şi înainte de a ajunge la Cariera de piatră am taversat un pod peste Autostrada Transilvania. Puteam merge până în Tureni şi să începem traversarea lor de acolo, dar am preferat o abordare diferită. Căţelul trebuia plimbat şi ne-am gândit că nu ne strică un km doi în plus. Am văzut stâncile în depărtare şi ne-am îndreptat perpendicular spre ele.
Citisem că au foarte multe peşteri (29) dintre care una foarte adâncă (64 de metri) şi că a fost descoperit acolo un ansamblu de locuinte din neolitic. Eram curioasă ce i-a determinat pe oamenii peşterilor să se stabilească acolo…
Cel mai uşor ajungeţi daca intraţi de pe drumul vechi Cluj-Turda (E60) prin Copăceni. La 4 km distanţă, pe un drum neasfaltat e capăt de drum. Nu căutaţi indicatoare.
Sau aţi putea să alegeţi traseul pe jos din Tureni, coborând pe firul Văii Racilor. Eu nu am dat de marcaje pe nicăieri. Poate există, dar sunt greu de găsit.
Revin la traseul nostru care v-am avertizat că a fost diferit. De pe un platou cu teren arabil care nu prevestea nimic, se vedeau nişte dealuri stâncoase. Brusc în faţa noastra s-a căscat un hău mare...
Aspectul lor este asemănător unui canion în forma literei V. Şi ce e fascinant e că poţi privi cheile de sus. Pereţii stâncoşi sunt aproape verticali şi de sus, de unde eram noi se vedea o imagine de ansamblu, panoramică asupra văii. Spectaculos. Încântător. Şi periculos. Pentru a prinde un cadru mai bun m-am apropiat mult de margine. Un pas face diferenta între viată şi moarte şi m-am aşezat pe pământ să scap de ameteală. Am avut întodeauna o uşoară frică de înălţimi, care cred că m-a făcut să iubesc aşa de mult muntele. Ce nu te omoară, te face mai puternic şi fricile ţi le stăpâneşti doar întruntându-le. Când vad un munte, îl urc fără ezitare, dar încerc să nu mă uit înapoi. De data asta am facut-o. Merita o poză aşa că i-a acordat un pic de atenţie. Poţi coborî pe câteva stânci, pe partea opusă se vad intrări în peşteri. Am mers de-a lungul platoului înspre Copăceni (sau Turda) până am identificat un loc prin care să putem coborî. Am reuşit printr-o pădure destul de abruptă, fără să avem ceva de suferit deşi în exuberanţa lui, căţelul ne-a grabit destul de tare. Nu era nici o cărare aşa că doar am banuit că vom putea coborî.
Jos, câteva maşini, un grup de petrecăreţi în jurul unui foc şi un miros îmbietor de gratare. Peisajul de primăvară, încântător. Sălcii înverzite, iarbă, o mulţime de flori galbene la tot pasul, stâncile, totul minunat pâna la un anumit punct. L-aţi văzut şi voi? Era acolo ceva ce nu-şi avea locul. În rezervaţie sunt doua construcţii. Iar una dintre ele, o fundaţie imensă, o construcţie abandonata urâtă care am aflat că e la acel nivel de ani de zile. Un domn, ţăran de-a locului, mă vede că rămân încruntată cu privirea la construcţie, în timp ce ceilalţi trec mai departe pe cărare. „Staţi liniştită că nu au autorizaţie de construcţie, e zonă protejată şi nu au voie să construiască”. „ Păi deja au facut-o cum să stau liniştită? ” „Acum nu mai construiesc, dar de fundaţia aia n-avem cum scăpa. Numai cu dinamită. ”
Trec cu vederea, deşi nu fără să mă deranjeze terenul împrejmuit şi tabla cu CAZARE şi proprietate privată. Îmi explică acelaşi indivd că proprietatea poate fi închiriata pentru petreceri de revelion sau cu diferite ocazii, că e a unuia ce stă la oras şi nici nu mai trece pe acolo. Nu e vorba de o pensiune sau o cazare în sensul adevărat al cuvântului. Tabliţa e mai mult de ochii lumii. Avea numărul lui şi s-a oferit să mi-l dea. Nu-mi trebuia. Nu cred că e normal să se construiască într-o arie protejata nici măcar cu scopul de a oferi locuri de cazare. Dar fundaţia aceea de lângă… n-am vazut ceva mai nepotrivit pe nicăieri. M-am tot străduit să n-o bag în poze dar prea era mare şi se vedea din orice unghi mă uitam. Am trecut prin dreapta ei pe cărare şi am inceput să colindam locurile.
Ştiam că pentru a traversa cheile e nevoie să îţi înmoi de câteva ori picioarele în pârâul Racilor, un afluent al Arieşului, lucru pe care nu eram dispuşi să-l facem. Încă nu era suficient de cald. Aşa că am urcat spre coastă în încercarea de a avea o privire de ansamblu şi cu gândul că poate vom gasi un loc de trecere pe undeva. Noi ne lasasem maşina pe cealalta parte a văii. Micul paradis numit cheile Turenilor are o lungime de aproape 2 km. Noi le-am strabatut-o oarecum în diagonală. La vară, când apa va fi mai tentantă, o să încercăm şi traseul „umed”.
O peşteră ne-a atras atenţia că părea într-un loc accesibil. La cele mai multe n-ai cum să ajungi decât cu echipament şi pricepere de căţărător. Nu era Peştera cu Silex cea de 64 de metri adâncime. Nu avea decat vreo 4 metri, dar e singura la care am reuşit să ajungem.
Lânga, un grup de alpinişti îşi încercau îndemânarea. De la ei am aflat că locul se numeşte „zona Ţancurilor” şi e cea mai frecventată de căţărători pentru că sunt foarte multe trasee şi locul e destul de accesibil. Traseele despre care ne-au vorbit au lungimi de 15-25 de metri cu diferite grade de dificultate şi botezate inspirat: „deget în ochi”, „cap în gură”, „cot în bot”, „Lolek”, „Bolek”, „Las Ketchup” sunt câteva care ne-au amuzat mai tare. Deasupra noastră unul dintre căţărători escalada peretele vertical. De jos părea greu. Sus, era nevoie de concentrare maxima pentru a face cea mai potrivită alegere. Colegii lui vorbeau cu noi încet să nu-i distragă atenţia. Sportul mi se pare frumos. Iar când te gândeşti ce frumos se combină cu dragostea pentru natură nu poti decât să regreţi că nu mai ai nebunia şi curajul tinereţii.
Pereţii stâncoşi erau în această perioadă o încântare. Poezie. Flori galbene pe pereţi înalţi acoperiti de muşchi, pietre netezite de vânt şi ploi. Unele cascade au înălţimi de 3 metri. La baza cascadelor se formează scobituri circulare, cunoscute sub numele de marmite.
Pe lângă relieful de canion carstic, Cheile Turenilor au şi alte surprize. Puteţi da peste specii rare de plante precum Barba Ungurului, fluturi, acvile şi şoimi. Eu am dat peste un flururaş foarte frumos, rosu negru şi portocaliu. Am alergat după el ceva vreme să-i fac o poză, dar era mult prea sprinten să-l pot dovedi.
 
Nu vreau să compar cu Cheile Turzii pentru că îmi provoacă sentimente diferite. Sunt la fel de frumoase, dar nu seamăna defel. Dacă în Cheile Turzii de copleşeşte măreţia muntelui, în Cheile Turenilor elementul principal e surpriza. Par mici săpate mai degraba în dealuri decât în munţi şi până nu te apropii suficient de mult, nu le vezi frumuseţea. Care te păleşte brusc de nu ai ce să faci decât să te aşezi undeva şi să le contempli măreţia. Măreţia la figurat, că la propriu nu-s mai înalte de 100-150 de metri. Traseul în sine este, de multe ori, greu de desluşit. Nu am vazut poteci, faci totul în funcţie de intuiţie. Nu e ca şi cum ai putea să te rătăceşti. Urmezi valea, şi te aştepţi să te scoată undeva.
La fel am facut şi noi. Am urmat directia spre Tureni pentru că de trecut pe partea cealaltă nu aveam decăt două poşibilităţi. Să ne întoarcem pe unde am coborît sau s-o luam spre Tureni şi să ocolim Cheile. Am urcat pe platou şi ne-am stabilit direcţia. Deja ne încerca o foame cruntă şi maşina noastră se vedea mică cât un purice undeva dincolo de prăpastie. Ne gândam cu groaza la distanţă. Să destind atmosfera le spun:
„Vreţi să auziţi o vorba înţeleaptă pe care am uitat cine a zis-o?
«Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta»”
Începem cu toţi să râdem şi pornim către departe.
Trimis de Maya_C in 05.04.16 22:58:19
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURDA [CJ].
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Maya_C); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@webmaster - multumesc.
cu laude te asteptam cu toţii. numai cu cartonaşe să nu dai.
Frumos. Nu stiam de paraul Racilor, trebuie sa-mi duc sotul acolo caci e zodie rac.
@Maya_C - SB-ul de la mine, ca m-ai plimbat! Am urcat cu tine prin Chei, am admirat peisajul, am mers catre departe.
Astept vesti despre satul tatalui tau.
Cred ca aproape orice loc din Romania poate fi admirat, pentru ca avem o tara frumoasa.
Am descoperit aici un articol despre o zona destul de salbatica in care natura ni se infatiseaza in simplitatea ei care face cu atat mai mult sa fie deosebita.
Cu fiecare articol citit despre Romania descopar cate avem inca de vazut, cat poate pentru inca 10 vieti. Felicitari, votat cu mare drag.
Foarte frumoase aceste chei. Recunosc ca nu am auzit pana acuma de ele (am cautat pe google), desi sunt de loc relativ aprope de Turda. Prima data am crezut ca va referiti la Cheile Turzii, dar m-am inselat. Acuma ca am auzit si vazut fotgrafiile, trebuiesc trecute si aceste Chei pe lista " trebuie vizitate". Felicitari pentru articol si pentru fotografii.
Va doresc calatorii placute in continuare.
@zlatna - merita sa le treceti pe lista. daca cheile Turzii sunt accesibile din prima pentru oricine pentru cheile Turenilor e nevoie de mai multe vizite pana se aliniaza astrele... trebuie sa fie vreme buna, de preferat vara. sa ajungi dintr-un capat in altul trebuie sa traversezi valea de multe ori si banuiesc ca oricat de priceput ai fi sa sari peste bolovani, mai iei si apa. mai bine s-o faci intentionat. sa nu fie dupa mai multe zile cu ploi, cand apele paraului sunt umflate. in conditii de ploaie traseul devine foarte periculos pentru ca poti aluneca usor. e important sa ai bocanci de munte si bagaje cat mai putine. sunt parti in traseu pe care trebuie sa te cateri si sa te ajuti de maini. si un pic de antrenament sa fiti in forma.
@Zoazore - multumesc de companie la plimbarica. povestea cu satul lui tata, imediat ce am timp de stat la scris. vremea de afara ma cam distrage.
Wow! Ura!
”Nu vreau să compar cu Cheile Turzii pentru că îmi provoacă sentimente diferite. Sunt la fel de frumoase, dar nu seamăna defel. Dacă în Cheile Turzii de copleşeşte măreţia muntelui, în Cheile Turenilor elementul principal e surpriza.
Foarte sugestive randurile astea! Multumesc ca ai amintit aventura mea de anul trecut cand amfostacolo, in CHeile Turenilor sau Turului.
Excelent articolul. Invit curiosii sa descopere surprizele dar sa nu fiti dezamagiti daca nu reusiti sa treceti testul probelor la care veti fi supusi pentru a traversa cheile. Pentru iubitotrii de munte si de natura este wow!
BRAVO!
@Dan&Ema: eu iti multumesc. Articolul tau m-a trimis acolo.
@Maya_C: Nu stiu daca nu m-ai boscorodit in sinea ta pentru asta!
@Dan&Ema -ne-a placut la toti. nu te-am boscorodit. dimpotriva. perceptia locurilor tine de interpretarea fiecaruia. cred ca cei mai multi dintre cei care zic ca nu-i cine stie ce n-au fost niciodata pe traseul propriu zis. s-au oprit la baza langa masina si au aruncat o privire de acolo. sunt mici, nu te lovesc din prima. dar daca intri... e Disneyland pentru adulti.
da' cine stie, poate o sa te boscorodesc la vara.
@Maya_C: astept feedbackul tau la vara. Luati in calcul "apa la galosi"
@Maya_C - Ziceai ca mai urmeaza sa vizitezi si alte chei din tara. Succes! Sunt vreo 45. (eu n-m reusit decat 8)
Iata-le :
Judetul Alba:
Cheile Intregalde – Cheila Glodului – Cheile Rametului – Cheile Plaiului – Cheile Ampoitei – Cheile Valisoarei – Cheile Ordancusei – Cheile Posagii
Judetul Arges:
Cheile Dambovicioarei – Cheile Plaiului Mare
Judetul Bihor:
Cheile Galbenei – Cheile Somesului Cald
Judetul Bistrita Nasaud:
Cheile Bistritei Ardelene
Judetul Brasov:
Cheile Rasnoavei – Cheile Gradistei – Cheile Moeciului
Judetul Caras-Severin:
Cheile Nerei – Cheile Carasului – Cheile Minisului - Cheile Poneascai - Cheile Bigarului – Cheile Garlistei – Cheile Rudariei
Judetul Cluj:
Cheile Turzii – Cheile Turului
Judetul Constanta:
Cheile Dobrogei
Judetul Dambovita:
Cheile Zanoaga Mare – Cheile Zanoaga Mica
Judetul Gorj:
Cheile Sohodului – Cheile Oltetului
Judetul Harghita:
Cheile Bicazului – Cheile Varghisului
Judetul Hunedoara:
Cheile Jietului – Cheile Craciunesti
Judetul Maramures:
Cheile Tatarului
Judetul Mehedinti:
Cheile Tasnei – Cheile Prisacinei – Cheile Corcoaia
Judetul Prahova:
Cheile Orzei – Cheile Tatarului
Judetul Sibiu:
Cheile Cibinului
Judetul Suceava:
Cheile Zugreni
Judetul Valcea:
Cheile Latoritei – Cheile Cheii – Cheile Bistritei
Judetul Vrancea:
Cheile Tisitei
@dorgo: merci de lista. Ti-au scapat Cheile Borzesti tot aici aproape de Turda. Poate si altele... Astea erau pe lista in asteptarea unui weekend cu soare... Vreme buna sa fie ca muntii-s aproape...
@dorgo: Cheile Nărujei, mai puțin cunoscute dar, tocmai de aceea, la fel de frumoase
@Maya_C: Felicitări pentru articol și drumeție!
Călătorii plăcute!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2022 Cheile Turenilor - Frumusetea salbatica a naturii — scris în 25.09.22 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Cheile Turenilor — scris în 24.06.15 de spiros din DEJ - RECOMANDĂ
- Mar.2015 (Aproape) virgine in judetul Cluj — scris în 13.04.15 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2010 Cheile Turenilor — scris în 12.10.10 de Alina Morar din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- Oct.2009 Cheile Turenilor — scris în 26.09.15 de iuby15 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ