Cetatea Mălăiești, noua istorie veche

TIPĂREȘTE

Cetatea Mălăiești este o mică cetate situată la sud de satul Mălăiești (comuna Sălașu de Sus, județul Hunedoara), în partea sud-estică a Țării Hațegului, la poalele nordice ale Munților Retezat, pe piciorul dintre pârâurile Mălăiești și Valea Domnească.

Cu ajutorul unor fonduri europene, Cetatea, complet ruinată (înainte de 2012 exista doar ruina turnului și un fragment de zid), a fost recent renovată (în bună parte reconstruită) și dotată cu multe exponate care încearcă să reproducă atmosfera vremurilor medievale. Dintr-o ruină, a devenit un muzeu foarte atractiv. În partea superioară a turnului a fost amenajată o platformă de observare turistică de unde (eventual cu telescopul montat aici) poate fi admirată mare parte din Țara Hațegului.

Colegul nostru ”tata123”, în recenzia făcută în 2016 (vezi impresii), evidențiază controversele stârnite de această renovare care nu a respectat întocmai datele istorice. Sunt și eu de aceeași părere cu ”tata123” și anume că beneficiul adus turismului și vizitatorilor este mult mai mare decât respectarea strictă a istoriei.

Vizitarea este gratuită și probabil că în sezonul turistic există permanent o persoană care vă poate fi ghid. Dacă cumva găsiți cetatea închisă, trimiteți un buzdugan (un apel telefonic) la primăria din Sălașu de Sus. Vizita noastră, dar și multe detalii istorice mai greu de găsit pe net, au fost facilitate de o oficialitate locală căreia îi mulțumim.

Istoricul Cetății Mălăiești

Cetatea a fost construită în secolul al XIV-lea de către familia cnezilor Sărăcin, liderii zonei Sălașu. După mai multe faze de construcție, finalizate la sfârșitul secolului XVI, cetatea era compusă dintr-un turn central (donjon) înconjurat de un zid aproape circular, întărit cu patru turnuri și mai multe contraforturi (vezi macheta). Donjonul avea cinci nivele, iar ușa de intrare era, ca și acum, doar pe la nivelul 3, pe atunci doar printr-un pod mobil. Destinația nivelurilor era probabil următoarea: 1 - temniță și depozit, 2 - bucătărie și camera servitorilor, 3 - ușa de intrare și camera gărzii, 4 - locuința seniorului, 5 - platformă pentru artilerie ușoară.

Inițial, la sfârșitul secolului XIV, s-a construit donjonul (turnul pătrat), având laturile de circa 7,20 m. Turnul avea inițial vreo 12 m înălțime, fiind împărțit în patru nivele. Grosimea zidurilor scade odată cu înălțimea turnului. La sfârșitul secolului XV s-a construit zidul de incintă, oval (diametre 22 m și 18 m) în jurul donjonului. Acest zid avea 4-5 m înălțime, un drum de strajă și parapet cu creneluri. În secolul XVI zidurile incintei au fost înălțate la 8,5 m și s-a adăugat un nou nivel la donjon pentru a depăși zidurile ca înălțime și a avea vedere spre exterior, ajungând astfel la 14-15 m înălțime. Ultima fază constructivă, la sfârșitul secolului XVI, constă în ridicarea a 4 turnuri la ”colțurile” zidului de incintă. Curtina (zidul dintre turnuri) era prevăzută cu parapet și metereze pentru arme de foc ușoare. La începutul secolului XVII moare ultimul descendent al familiei cnezilor Sărăcin și sunt încendiate turnurile. Ultimul episod din istoria dramatică a cetății este marcat de răscoala curuților la începutul secolului XVIII. Un grup de răzvrătiți (răscoală contra Imperiului Habsburgic) s-au retras aici încercând să opună o ultimă rezistență. Ulterior, cetatea a fost abandonată și a ajuns o ruină de toată frumusețea.

Vizitarea Cetății

Vizita începe din parcarea frumoasă, spațioasă, situată aproape de cetate. Până la parcare duce un drum asfaltat recent. Din parcare se ajunge la cetate pe două alei pietruite. Lângă Cetate este amenajată o platformă destinată probabil serbărilor locale.

Zidul de incintă (zidul exterior) nu a fost reconstruit în întregime, așa că ajungem direct lângă donjon. Construcțiile din lemn pe care le vedem acum și care facilitează accesul la intrarea în donjon (nivelul 3) și la crenelurile zidului de piatră sunt amenajări turistice și nu reproduc situația istorică.

Ușa de acces în donjon era, ca și acum, doar pe la nivelul 3. Nivelele inferioare aveau doar ziduri pline, fără ferestre. În acele vremuri se folosea un pod mobil care, odată ridicat, dubla ușa de acces propriu-zisă. În prezent este o ușă ”obișnuită”.

Donjonul este dotat cu numeroase exponate (reproduceri) din cele mai diverse (arme, armuri, haine, mobilier, etc.) care încearcă să reconstituie atmosfera vremurilor trecute.

Suntem la nivelul 3 al turnului, aici fiind probabil camera gărzilor. În prezent, în această cameră este amenajat și un punct turistic informativ. În sală sunt panoplii cu arme, steaguri, un echipament de luptător cu armele aferente și un manechin în armură.

Coborâm spre nivelul 2 unde se presupune că era bucătăria și camera slugilor. Aici, într-un colț al camerei, în ruinele turnului, a fost identificată urma unei sobe (reprodusă) și a hornului. Pe pereți sunt panoplii cu arme și panouri heraldice.

Coborâm spre primul nivel, cel mai de jos. Se presupune că nivelul inferior era folosit ca temniță și ca depozit. Aici vedem o masă pe care stau 5 ceaune (goale, din păcate) și linguri de lemn asortate cu frumoase farfurii smălțuite, probabil made in China.

Revenim la nivelul 3 (intrare, camera gărzilor) și urcăm spre nivelul 4. La acest nivel era probabil locuința seniorului cetății. Seniorul era destul de tânăr probabil de vreme ce în cameră este și un leagăn pentru bebe, alături de un pat fix pentru părinți, dar și alt mobilier și costume de epocă pentru femei și bărbați, păzite de un manechin în armură.

Urcăm la nivelul 5, nivel adăugat ulterior, în secolul XVI, odată cu supraînălțarea zidurilor de incintă. Se presupune că acest nivel avea ca destinație arme de artilerie ușoare, gen archebuze. Ne întâmpină un alt cavaler în armură și vedem steaguri heraldice și o frumoasă vitrină cu arme de epocă dintre care atrage atenția un fel de buzdugan cu lanț. De scara ce urcă la nivelul superior sunt agățate două rochii de seară pentru bal care stau lângă lada de zestre (care nu e goală) a domniței.

Urcăm la ultimul etaj, amenajat ca platformă de observare... pentru turiști. De aici putem admira largi și frumoase panorame asupra Țării Hațegului. Aici se găsește și un telescop impresionant ca mărime. Spre nord se vede orașul Hațeg. Vizitatorii își pot imagina perioada medievală când cetățile din Țara Hațegului aveau legătură vizuală între ele.

Ieșind din donjon, fără a pierde din înălțime (nivelul 3), ne îndreptăm pe podețul acoperit, din lemn, foarte artistic de altfel, spre zidul reconstruit. Suntem la nivelul drumului de strajă și ne transpunem în pielea apărătorilor pândind ”dușmanii” din afară printre ambrazuri și creneluri. Facem un ”rond de noapte”, fotografii și coborâm pe partea cealaltă a construcției de lemn, ajungând lângă donjon.

Cu ocazia vizitei făcute la Cetatea Mălăiești am realizat următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2456 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI