Cetatea Ulmetum – o fortificație „ascunsă”

TIPĂREȘTE

În ultimii ani s-a tot scris despre vechile cetăți dobrogene pe AmFostAcolo: Histria, Enisala, Dinogeția, Halmyris, Noviodunum, Tropaeum Traiani și altele. Despre cetatea Carsium din Hârșova am scris chiar eu un articol în (vezi impresii). Dobrogea, tărâmul care se distinge între meleagurile românești prin multiculturalitate și multietnicitate, este presărată cu o mulțime de ruine antice. Trebuie doar să le descoperim… și la propriu, și la figurat.

Problema cetăților dobrogene este veche și constă în lipsa valorificării istorice și promovării turistice. Dacă câteva „stau bine” cât de cât, ca să spun așa – Histria, Tropaeum Traiani, Enisala (care beneficiază și de câte un muzeu) –, altele sunt fie în proces de restaurare (ex. Capidava), fie în conservare (ex. Arganum). Cercetările arheologice se efectuează cu țârâita, fondurile financiare sunt mici, voluntarii puțini. Se încearcă obținerea de bani prin depunerea de proiecte finanțarea europeană reprezentând o portiță de scăpare. De exemplu, la Hârșova se vor investi 2 milioane de euro pentru restaurare și valorificarea cetății Carsium (lumeapresei.ro/fonduri-ne ... cetatii-carsium). Uneori, echipe de cercetători din străinătate vin să ajute pe șantierele arheologice, cum s-a întâmplat în această vară la Halmyris (cotidianul.ro/americani-c ... are-la-halmyris).

În ciuda acestor greutăți, a lipsei amenajărilor specifice siturilor arheologice, lipsa facilităților de vizitare și a panourilor informative există turiști care caută aceste vestigii istorice. Avem exemple recente chiar aici pe AFA (@Yersinia pestis), oameni care doresc să privească „bucăți” din istoria noastră sau să se bucure că și noi am jucat un rol în istoria europeană. De indicatoare rutiere de culoare maro către cetăți nu ducem lipsă, însă odată ajunși lângă cetate, uneori cu greu, pe drumuri desfundate, ne întâmpină o lume a bălăriilor. Noroc cu imaginile din satelit că astfel ne mai facem o idee în ceea ce privește conturul fortificațiilor, a clădirilor, mărimea cetății în general.

Cetatea Ulmetum

După ce ne-am oprit în Cernavodă ca să admirăm capodopera inginerească a lui Anghel Saligny - Podul Carol I (vezi impresii) am pornit pe drumuri dobrogene, prin sate rare și aproape pustii spre vestigiile romano-bizantine. Drumuri județene, dar și comunale, de calitate bună ne conduc către localitatea Pantelimon, la marginea căreia vom descoperi cetatea. Vedem în apropiere dealul Allah Bair, cel mai înalt punct al județului Constanța (204 m), zonă declarată rezervație naturală (din care nu lipsesc urmele coralilor).

Intrăm în satul Pantelimon și în intersecția unde se află Primăria și biserica „Sf. Pantelimon” vedem indicatorul maro care ne anunță că mai avem 1 km de parcurs până la situl arheologic. Urmăm calea uliței de lângă biserică și mergem până în capătul ei unde ajungem în …. câmp, dar totodată și la urmele fortificației. Parcăm autoturismul pe iarbă și în apropiere observăm vechiul însemn cu litere metalice: Cetatea Ulmetum, proiectat peste imaginea modernelor turbine eoliene.

Prin ierburile înalte și printre mormane de gunoi aruncate aici de locuitorii satului înaintăm către urmele de ziduri ce se zăresc la câteva zeci de metri depărtare.

Ce ar fi trebuit să vedem? Cercetările arheologice au fost începute în 1911 de cunoscutul istoric și arheolog Vasile Pârvan care a ales cetatea Ulmetum drept șantier-școală pentru tinerii arheologi. Fortificația este amplasată pe un promontoriu stâncos înconjurat pe trei laturi de o vale destul de abruptă, elemente naturale care îi ajutau pe apărători. Are o formă aproximativ triunghiulară și este înconjurată de 13 turnuri de apărare (patrulatere, circulare și semicirculare). Între anii 1911-1914 au fost dezvelite integral zidurile cetății și s-au recuperat fragmente epigrafice și sculpturale – deci vestigiile pe care le zărim azi le datorăm, în mare parte, lui Vasile Pârvan și ucenicilor săi.

Ulmetum a fost un vicus, o așezare civilă formată în jurul unui castru auxiliar din secolul al II-III-lea, aparținând administrativ de cetatea Capidava. Împăratul Justinian a ridicat în secolul al VI-lea zidurile care au depășit veacurile până la noi. În mijlocul așezării rurale fortificate s-a descoperit o clădire de dimensiuni mai mari, având o absidă într-unul din capete – se pare că e vorba despre o bazilică creștină. Satul fortificat a fost distrus de valurile de popoare migratoare, slavi și avari.

Din păcate, nu am văzut mare lucru la Ulmetum, în mare parte din cauza vegetației, și a lipsei reperelor informative (panouri explicative, indicatoare); de mare utilitate ar fi fost un turn/pasarelă care să îți dea posibilitatea unei imagini de ansamblu.

Am reușit să văd contururile unui turn circular de colț și a altor două semicirculare, parțial exterioare, care flancau o poartă. Impresionante sunt zidurile, au peste 2,5 m grosime și sunt construite din blocuri mari de piatră. Am privit pietrele, greu de găsit vreun element inedit – pe vremea lui Vasile Pârvan a existat un muzeu la intrarea în situl arheologic. Am încercat să cuprind cu privirea dimensiunea cetății, nu foarte mare; la pas nu am încercat să înaintez prea mult – vegetația și lătratul unor câini de la gospodăriile din apropiere m-au descurajat.

Mai sunt atât de multe de descoperit… Săpăturile arheologice au dezvelit doar zidurile și s-au efectuat câteva puncte de sondaj în interior, restul incintei fiind încă ascunsă sub straturile de pământ. În 2004 s-au mai desfășurat câteva săpături, au fost descoperite obiecte de bronz, ceramică, monede etc.

Concluzii. Aș putea spune că nu există interes pentru valorificarea istorică și turistică a acestor vestigii, dar nu e așa. Aproape în fiecare an apar articole în media în care autoritățile locale și centrale, instituțiile muzeale și cercetătorii își exprimă dorința de a continua săpăturile, de a înființa expoziții, de a amenaja turistic siturile arheologice dobrogene. De la vorbe la fapte e cale lungă, o cale care trece prin lumea banilor. Voi bifa rubrica „Recomand” deoarece e vorba despre un obiectiv istoric de pe pământul României, dar (da, există un „dar”) vă sfătuiesc să vă gândiți de două ori înainte de merge acolo și, de asemenea, să citiți un articol-două pentru a cunoaște un pic locul spre care vă îndreptați.

Multe mistere stau ascunse încă la Ulmetum…

---

VIZUALIZĂRI: 949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI