În vizită la Centrul Muzeal Ecoturistic și Acvariul din Tulcea

TIPĂREȘTE

Și această vacanța de vară a copiilor ne-a adus-o pe nepoata noastră în vizită. Pentru a nu se plictisi am organizat tot felul de evenimente pentru a-i umple timpul și pentru a o face să uite, cât de cât, că stă cu bunicii ei (cu toate că, deocamdată, îi place tare mult la noi) și nu cu prietenii de joacă.

Unul dintre evenimentele la care am chibzuit noi că ar avea succes, a fost acela de a organiza o excursie în zona Tulcea. Inițial gândită, cu ceva vreme în urmă, ca o excursie de 2-3 zile în Deltă, la care am renunțat din cauza căldurilor din această perioadă, dar și de teama țânțarilor, a rămas doar o vizită de o zi în Tulcea. (N. B. La excursia în Deltă nu am renunțat.)

Pentru atingerea scopului am cercetat intens starea vremii, pe net, la TV, pentru a avea o zi cu temperaturi bune pentru plimbare, 24 – 26 grd. C, și fără ploaie, chiar de era înnorat nu ne-ar fi deranjat, ba din contra.

Și așteptările ne-au fost satisfăcute în ziua de 23 august a. c. (Trăiască 23 august, că zi tare fain-o fost! ), zi cu temperatură de 24 grd. C, cer parțial noros. Minunat!

Bucuria nepoatei a fost foarte mare, mai ales că pentru ea a fost o surpriză, deoarece i-am spus numai dimineață, în ziua plecării.

După ce-am luat micul dejun, am pus în mașină diverse lucruri necesare excursiei și ne-am îndreptat spre Dunăre în zona de îmbarcare pe bac.

Vom traversa Dunărea cu bacul. Legătura dintre Brăila și județul Tulcea se face cu 4 bacuri particulare (pentru autovehicule de capacitate mică precum autoturisme, vehicule pe două și trei roți, microbuze pentru persoane și marfă) și două bacuri mari utilizate în special pentru autovehicule de capacitate mare. Timpul de așteptare nu-i mare, în cca. 30 min. se ajunge de pe un mal pe altul.

La ora 9.40 ajungem la bacul ce traversează Dunărea de la Brăila la Smârdan, localitate din jud. Tulcea aflată vis-à-vis de Brăila, la 9.50 ne îmbarcăm pe bac, iar la 10.10 suntem pe celălalt mal. Am traversat acest fluviu, cu bacul, de nenumărate ori și de fiecare dată ne încearcă aceleași emoții, produse de frumusețea Dunării, care la acea trecere nu era chiar albastră, cum zice celebrul vals al lui Johan Strauss fiul, ci cu o nuanță mâloasă datorită, probabil, nivelului scăzut ce-l avea.

Luăm cap compas Tulcea, respectiv țintele noastre, Acvariul și Muzeul aflate în cadrul Centrului Muzeal Ecoturistic din aceast municipiu de la porțile Deltei Dunării.

Se poate ajunge la Tulcea, pornind din Brăila, pe două căi: pe E87 până la Măcin și de aici, tot pe E87, prin Isaccea, sau pe E87 până la Măcin, apoi, prin Cerna și Horia, pe DN 22D, până la Horia (din centrul localității DN22D continuă spre Constanța) și, de aici, DN 22F, până la destinație. Distanța până la Tulcea, pe cele două căi, este egală, 96 km, iar șoselele, cam înguste, sunt de o bună și foarte bună calitate și sunt bine marcate.

Am hotărât ca drumul să-l facem, la dus, prin Cerna – Horia, iar la întoarcere prin Isaccea. Motivația a fost legată atât de faptul că doream să ajungem mai repede la destinație, iar pe DN 22D și DN 22F șoseaua este mai dreaptă, cu puține serpentine, cu puține localități (5 la număr, pe distanța de cca. 76 km. de la Măcin la Tulcea) care să-ți încetinească mersul și nu foarte circulată (cel puțin în ziua în care am fost noi, la mijlocul săptămânii).

Șoseaua, cum spuneam, bună, umbrită pe mai multe porțiuni de arbori de diverse specii (în special nuci), te îndeamnă la drum, bineînțeles respectând legea circulației, priveliștea este frumoasă, satele prin care am trecut erau îngrijite, curate.

Pe de altă parte priveliștea oferită de Munții Măcinului, parte componentă a Munților Dobrogei, este deosebită. Ziua fiind cu o vizibilitate foarte bună, pe partea stângă a direcției noastre de deplasare, am văzut, spre comuna Greci, vârfurile cele mai înalte a acestui masiv muntos (cel mai înalt “pisc” are doar 467m).

După satul Cataloi facem stânga, ne unim cu E87 (Constanța – Tulcea), și intrăm în zona dealurilor Tulcei, zonă cu numeroase livezi, plantații de viță de vie și de cereale. Ajungem la Tulcea unde E87 devine str. Babadag, arteră pe care, urmând-o, ajungi în zona centrală, foarte aproape de Centrul Muzeal Ecoturistic. Cu puțin noroc se poate găsi o parcare și spun asta pentru că în perioada verii orașul Tulcea este plin de turiști, majoritatea lor deplasându-se în Deltă.

Centrul Muzeal Ecoturistic “Delta Dunării” din Tulcea este o construcție modernă și este situat pe str. 14 Noiembrie, într-o zonă mai veche a orașului, extrem de pitorească, cu străduțe în pantă, pietruite, cu case vechi. Are drept vecini, ca să spun așa, Muzeul de Artă Populară (cam vis-à-vis de Centrul Muzeal, la intersecția a trei străzi), iar în spate Muzeul de Artă. Pentru a-l vizita se plătește o taxă de 5 lei, elevi și pensionari, cazul nostru cum s-ar zice, iar pentru foto se plătesc 10 lei.

Realizat prin strădania a două instituții locale (Consiliului Județean Tulcea și Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea), în cadrul unui proiect derulat prin Programul de Vecinătate România-Ucraina, Centrul a fost dat în folosință în anul 2009. Este construit pe trei nivele, subsol, parter și etaj, fiecare dintre ele găzduind o altă componentă a muzeului și prezintă elementele specifice ale cadrului natural şi social din Delta Dunării.

Le voi prezenta în ordinea vizitării, conform indicațiilor personalului instituției.

Voi începe cu parterul, loc unde ne întâmpină o broască țestoasă pieloasă, animal caracterizat prin faptul că nu are carapace, protecția fiindu-i asigurată de o piele foarte groasă. Caracteristic acestei reptile ar fi: cea mai mare broască țestoasă din lume (putând ajunge la 2,2 m lungime și 700 kg.), cea de-a 4-a reptilă ca mărime, după trei specii de crocodil, cea mai rapidă dintre reptile (poate atinge o viteză în apă de 35 km/h), poate atinge adâncimi foarte mari la scufundarea în oceane (s-au întâlnit exemplare la peste 1200 m adâncime), își poate menține temperatura corpului ridicată comparativ cu cea a mediului înconjurător.

La parter se găsește o expoziție permanentă ce prezintă, prin planșe, hărți și fotografii, geneza și dezvoltarea Deltei Dunării, arealul Rezervației Biosferei “Delta Dunării”, biotopuri distinctive aparținând Deltei Dunării și Complexului Lagunar Razim – Sinoe, sau din ariile protejate din zona Dobrogei, cum ar fi Munții Măcinului. Câteva monitoare TV și ecrane tactile îți dau numeroase informații despre flora, fauna, mediul în care trăiesc aceste viețuitoare - Rezervația Biosferei “Delta Dunării”.

Câteva diorame reconstituie habitate naturale caracteristice, prezentându-ne numeroase specii de plante (stuf, salcie), păsări (pelicani, rața sălbatică, cormorani, buha, păsări mici ce trăiesc în aceste areale, pelican, lebăda, egrete, flamingo), mamifere (lupul, iepurele de câmp, căprioara, porcul mistreț, șoarecele de câmp, vulpea, câinele enot, vidra, ) și reptile, în diverse ipostaze și relații ecologice. Pe un trunchi de ulm multisecular este expus un cuib uriaș de viespe europeană. Foarte interesant este faptul că în momentul în care te aflai în dreptul dioramelor se aprindeau lumini și se auzeau sunete ce reprezentau zgomotul de fond al habitatului respectiv, din care se distingeau strigătele păsărilor sau ale animalelor aflate în respectivul aranjament.

Tot aici se află și diverse exponate rezultate din descoperirile arheologice din această zonă: amfore, urcioare, cârlige de pescuit, cănițe de lut, greutăți ceramice pentru plasa de pescuit, fragmente de platou din lut, aparținând unor perioade foarte vechi (mileniul V î. Hr., sec. IV î. Hr., sau sec. II – III d. Hr.), elemente caracteristice patrimoniului natural al acestei Rezervații.

Acest nivel găzduiește și expoziții periodice, la data vizitei noastre, în spațiul destinat locului de joacă pentru copii, era o expoziție de desene și mulaje, realizate de copii, cu temă adecvată locului de amplasare.

Nivelul superior este locul în care au fost realizate câteva aranjamente ce reprezintă munca într-o cherhana tradițională, plecând de la pregătirea sculelor pentru pescuit, prezentarea diverselor ustensile folosite de pescari: lotcă, plase de pescuit, etc., continuând cu predarea capturilor către un birou de înregistrare a peștelui pescuit, apoi activitatea de preparare a peștelui prins, de preparare a icrelor ș. a. m. d.

Una dintre sălile acestui nivel găzduia o expoziție destinată unor exponate ale Muzeului de Mineralogie Baia Mare, reunite sub titlul “Comoara de sub picioarele noastre”. Aceste minunate “flori de mină” impresionează prin formele cristalelor, culori, dimensiuni. Se pot admira eșantioane de minerale diverse precum: cuarț provenit din diferite zone, calcit, gips, galenă, stibină și multe alte tipuri.

Cireașa de pe tort a Centrului Muzeal Ecoturistic este, bineînțeles, acvariul. Situat la subsolul clădirii, acvariul ne prezintă numeroase specii de viețuitoare ale apelor dulci sau sărate. Sunt reprezentate specii de pești indigeni (ape curgătoare de munte, de șes, din Dunăre, Delta Dunării și din Marea Neagră), pești din mările și oceanele lumii, specii de cultură, migratoare sau specii exotice.

O realizare interesantă este aceea că în interiorul unor acvarii au fost create spații speciale în care te poți strecura și poți privi peștii având senzația că te afli în acvariu, în mijlocul lor.

Acvariul sturionilor este cel mai mare și este conceput astfel încât tunelul construit sub el îți permite să vezi foarte bine acești pești, dintre cei mai vechi de pe planetă (cca. 200 mil. ani). Erau prezenți aici toate speciile de sturion: nisetrul, mournul, cega, păstruga.

Dintre speciile ce ne-au atras atenția amintesc crapii de cultură, cu o colorit interesant (alb cu pete roșiaice și negre), murena, peștele care își detectează prada, formată din crustacee și pești, cu ajutorul mirosului, anghila, peștele ce seamănă foarte mult cu un șarpe, care-și poate omorâ prada cu o descărcare electrică de cca. 350 V, nenumărați pești exotici, printre ei, nepoata noastră l-a remarcat pe Nemo, eroul din desenele animate, cu un colorit viu de portocaliu cu dungi late albe și dungi mai subțiri negre, nenumărate specii de corali din mările Indoneziei, poate cea mai bogată colecție de acest gen din România.

Și, bineînțeles, nu putem uita drăgălașele broscuțe țestoase aflate într-un mic (cam mic) bazin amplasat la ieșirea din zona acvariilor, aflate într-o perpetuă mișcare, prin apă, pe pietrele din bazin sau, cele mai mici, cocoțate pe spatele celor mai mari.

La terminarea vizitei, în holul de la ieșirea din clădire te întâmpină un mic stand, din care-ți poți cumpăra un mic souvenir, precum o simpatică broscuță-țestoasă așa cum și-a luat nepoata.

Se pare că popularizarea făcută a dat roade, deoarece complexul muzeal era plin de turiști, singuri, în grupuri mai mici, precum eram noi, sau în grupuri mari organizate, aflate în excursie.

Fiind o clădire modernă Centrul oferă numeroase facilități celor care îi calcă pragul: spațiu de joacă pentru copii, spații pentru expoziții ocazionale, rampă de acces și lift interior pentru persoanele cu dizabilități, grupuri sanitare curate, dotate cu ceea ce este necesar, infotecă cu computere conectate la internet și programe interactive și, bineînțeles, wireless.

Vizita este foarte instructivă, indiferent că ești copil sau adult. Vei obține informații prețioase despre cum s-a format, despre ce a fost și despre ce va fi Delta Dunării.

Vă urez să aveți drumuri bune și excursii frumoase!

P. S. Nu toate fotografiile atașate review-ului sunt de cea mai bună calitate. Cu toate acestea le-am atașat și pe cele mai neclare (chiar de nu vor obține voturi) întru-cât am considerat că pot fi de ajutor în informare și în susținerea vorbelor din review.

---

VIZUALIZĂRI: 2369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI