Cazinoul... prezentat altfel

TIPĂREȘTE

Am ajuns și noi, în sfârșit, să vedem Cazinoul din Constanța, după renovare! S-a întâmplat asta cu ocazia întâlnirii anuale a comunității „amfostacolo.ro” , care – de data asta – a avut loc la Hotelul „Sulina - Internațional” , din Mamaia. Biletele de intrare le-am cumpărat on-line cu ceva timp în avans față de data vizitării, 19 martie a. c. Mihai le-a luat la preț pentru adulți, parcă 54 lei, și nu ca pentru pensionari, cu reducere, pentru că a plătit cu cardul, unde nu scrie că ești, sau nu, pensionar! 🤔

S-au scris mai multe review-uri despre această minunată clădire, atât pe site-ul nostru, cât și pe altele! Internetul abundă de informații despre redeschiderea Cazinoului.

Versiunea actuală a clădirii a fost inaugurată la 15 aug. 1910, în prezența Prințului Ferdinand. Chiar dacă era cea mai mare clădire din categoria sa din țară, clădirea în stil „art nouveau” a fost destul de aspru criticată de mulți cronicari la momentul construirii sale, care au comparat-o cu un pridvor sau un mormânt. 🤔

Există numeroase clădiri în România construite în stil Art Nouveau, în special în Oradea, dar Cazinoul din Constanța este singura clădire care respectă acest stil, atât la exterior, cât și la interior. 😉

După ce ne-au fost scanate biletele cumpărate on-line, am pășit în interiorul clădirii, la parter. În partea dreaptă este un fel de garderobă cu autoservire! 😉De aici se vede foarte bine frumoasa scară monumentală ce se desparte, de la prima „odihnă”, în două „aripi” - stânga/dreapta, cu încă o mică „odihnă” până la etajul 1. Din holul mare aflat la etajul 1, drept în față este intrarea în, (după părerea mea) cea mai frumoasă încăpere a Cazinoului, „Sala de spectacole”. Totul „respiră” de bun gust și rafinament, de la lămpile stil „Art Nouveau”, până la mobilier și la stucaturile pereților😊. Prin laterala dreaptă a sălii se poate intra în „Sala polivalentă”. Noi am avut șansa să vizităm o expoziție dedicată Reginei Maria a României, intitulată „EA, Regina și marea”. Am atașat câteva poze din care se vede că Regina era o adevărată artistă, iubitoare de frumos și bun gust; câteva din obiectele expuse aici atestă că-i plăcea să folosească și să fie înconjurată de lucruri rafinate, de cea mai bună calitate!

Ultimul loc vizitat de noi a fost demisolul, unde este amenajat un muzeu imersiv, cu o lume subacvatică reinterpretată într-o manieră modernă. Aici spațiul este animat de ecrane interactive și de o sală cu proiecții imersive, care creează senzația de a fi chiar în mijlocul poveștii, prin imagini dinamice ce se desfășoară de jur-împrejur, inclusiv pe podea! Noi nu prea suntem familiarizați cu această tehnologie, de aceea nici n-am stat prea mult aici și, în plus, eram așteptați de colegii noștri! 🥴 A fost, însă, interesantă senzația de a fi sub apă! 🤔

 Am să scriu acum impresiile mele așa cum le-am perceput eu și am să spicuiesc câteva informații („citate” 😊) despre istoria Cazinoului, pe care le-am citit pe panourile aflate la parterul clădirii.

Despre Serbările Venețiene

În anii ’20… ’30, „serbările venețiene” – cum mai erau denumite acestea – erau mult mai complexe; seara, bărcile cu turiști ieșeau în larg pentru a admira focurile de artificii, de pe uscat😊

 Despre Jocurile de noroc

 Tot pe net am citit că din anul 1912, Cazinoul a devenit și locul unde se făceau, sau se pierdeau, averi; inițial, au existat: vestiar, bufet, sală de lectură, sală de biliard, sală de spectacole și două săli de jocuri de noroc, unde se putea paria la ruletă, blackjack și baccarat. Nu știm dacă exista un bonus de bun venit la intrarea în cazinou, dar jocurile de noroc au putut fi practicate în celebra clădire timp de aproximativ 38 de ani.

Jocurile de noroc erau celebre la acea vreme nu numai la Cazinoul constănțean, ci în lumea întreagă 😉Ele nu au fost admise tot timpul în perioada interbelică! 😜Astfel, au existat perioade și sezoane, atât în anii ’20 cât și în ’30, când jocurile au fost interzise. Rațiunea interzicerii era considerată de unii ca fiind una morală: patima jocului fără limită curmase vieți, adusese falimente, destrămând familii. Ziarul „Răcnetul Constanței” a demarat o adevărată campanie împotriva conducerii Cazinoului, acuzându-i pe reprezentanții acestuia, dar și pe membrii ai Primăriei, că acceptă la jocul de bulă pe orice persoană, încurajându-i la cheltuieli exagerate, profitând de pe urma patimii lor!

 ... dar ce este „bula” :-?? ... este o variantă de noroc similară ruletei, jucată în cazinourile vechi, unde o sferă mică de metal, sau sticlă, „bulă” determina câștigătorul, după cum am aflat de pe net😊

Este adevărat, pentru cine nu se putea abține, jocurile de noroc erau distrugătoare. 🥺 De partea cealaltă, însă, fără ele, Cazinoul Comunal – așa cum este scris și astăzi pe frontispiciul lui – și Constanța nu mai erau atât de atractive pentru turiștii bogați din țară sau străinătate. Din acest motiv s-a ajuns la următoarea situație ciudată: când jocurile erau interzise la Cazinou, Constanța suferea economic și înregistra pierderi uriașe, pentru că nu mai era vizitată de atâția turiști. Pierdeau bani mulți toți comercianții, patronii de hoteluri, de restaurante, de prăvălii și de bodegi..., pierdeau barcagiii, birjarii, pierdea toată lumea... Presa din Constanța a reclamat mereu deciziile de interzicere a jocurilor de la Cazinou, în unii ani ai epocii interbelice

Gazetarii vremii pândeau personalitățile care veneau la Cazinou să joace și scriau despre toți, atât despre perdanți, 🥲 cât și despre câștigători. 😊 Una dintre acele vedete care jucau mai mereu era și celebra curtezană Maria Mihăescu, supranumită „Mița Biciclista” , datorită caracterului ei nonconformist. Aceasta „a pierdut în trei zile suma de 75.000 de lei”, scria „Ziarul Marea Neagră” , nr. 1, an IV, din 1 aug. 1926.

La acea vreme rebela și feminista Mihăescu avea deja 41 de ani, dar continua să fie o femeie foarte frumoasă, curtată de bărbați celebri și de bogați ai vremii. Printre „victimele” ei ilustre se spune că s-au numărat și pictorul Nicolae Grigorescu, poetul Octavian Goga și, chiar, Principele Ferdinand, care i-a dăruit frumoasei curtezane casa superbă ce poate fi admirată și astăzi, în Piața Amzei, din București

Despre Boulanger și familia Dinicu

În sezonul estival orașul era luat cu asalt, iar în Cazinou cântau cei mai iubiți interpreți ai vremii; muzica răsuna pretutindeni, la fiecare colț de stradă. Era perioada de glorie a lui Jean Moscopol, a cărui muzică se mai cântă și azi, dar mai rar. El a rămas în istoria muzicii românești prin cântece precum: „Vrei să ne’ntâlnim sâmbătă seara?” , „Mână, birjar!” , „Îți mai aduci aminte, Doamnă?” . „Violete pentru fete” ... etc. Celebritatea i-a fost adusă și de semnarea unor contracte cu casele de discuri precum „His Master Voice” și „Columbia Records” . Era născut la Brăila, în 1903, dar a părăsit România în 1947, când a plecat la Paris; a mers, apoi, în Germania și, ulterior, s-a stabilit la New York, unde a și decedat, în 1980.

Un alt cântăreț celebru al epocii interbelice a fost tulceanul George Pantazi, recunoscut pe plan internațional cu pseudonimul Georges Boulanger. Acesta este considerat și astăzi unul dintre pionierii, la nivel mondial, ai conceptului „Café-concert chantant” . A studiat Conservatorul și a cântat în marile orașe europene, dar și în România, unde, toate concertele sale erau „sold-out” . După cel de-al doilea WW a părăsit Europa și s-a stabilit în America de Sud, în Argentina; a decedat în 1958 la Buenos Aires, la 65 de ani.

El a fost și mentorul unui alt mare cântăreț român, Grigoraș Dinicu, un obișnuit al Cazinoului în perioada interbelică. Cine n-a ascultat minunata „Hora staccato” pe care a compus-o:-?? ... Tot el a făcut cunoscută în întreaga lume celebra „Ciocârlie” , interpretată la vioară. Se trăgea dintr-o veche familie de lăutari bucureșteni, din cartierul „scaune” ;

 Concerta la Cazinou în fiecare seară și la toate banchetele la care lua parte atât Familia Regală a României, cât și politicienii vremii. Din presa vremii știm că în vara lui 1912, la Cazinoul din Constanța a fost angajată „Orchestra D. lui Dinicu” (probabil bunicul matern, Angheluș Dinicu) și că aceasta interpreta cele mai frumoase melodii din repertoriul intern și internațional. Familia Dinicu, prin reprezentanții ei virtuoși, a continuat să cânte și să încânte vara, la Cazinou, pe toată durata epocii interbelice.

Despre legătura dintre Jean Constantin și Cazinou

Mă întreb dacă este român care să nu fi auzit de simpaticul actor Jean Constantin:-?? Noi, contemporanii lui l-am admirat și apreciat pe îndrăgitul actor atât în filme, cât și în spectacolele de varietăți ale Teatrului de Revistă „Fantasio” din Constanța, (preluate de TV) unde a fost angajat până în 2010, când a plecat dintre noi. Iată ce am citit pe unul din panourile de la intrarea în Cazinou:

Toată lumea l-a admirat și aplaudat pe „nea Jean” , marele actor român care a iubit atât de mult orașul de la malul mării, încât declara adesea: „Pe toată America nu dau Constanța mea!”. Născut în anul 1927 la Techirghiol, din mamă de etnie greacă și tată român, Constantin Jean (Jean era numele său de familie) a locuit aproape întreaga viață la Constanța și a jucat pe scenele urbei atât la Teatrul de Revistă „Fantasio”, cât și la Cazinou. Era un obișnuit al falezei și un omniprezent în Portul Turistic Tomis, unde adora să stea (sau să pescuiască) alături de prietenii săi pescari. După ce a fost reabilitat , în anii 1951-1952, „Cazinoul Comunal” a funcționat până în 1960 ca și „Casă de Cultură a sindicatelor”. Viitorul erou din „Toate pânzele sus” și din seria „Brigada Diverse” era, la acea vreme, muncitor în port, dar și actor amator, membru al unei brigăzi artistice.

Pe 29 și 30 ian. 1956 urca pe scena Cazinoului în cele două reprezentații ale spectacolului „O seară distractivă de muzică și umor” alături de cântăreți consacrați, precum Ioana Radu, Florin Dorian și Gioni Constantinescu. Succesul de care s-a bucurat în acea perioadă i-a adus, în 1957, angajarea sa ca actor profesionist la „Teatrul de Stat” din Constanța, viitor Teatru de revistă „Fantasio”, unde avea să încânte publicul în următoarele decenii. Un lucru mai puțin cunoscut este, însă, acela că pentru marele actor Cazinoul a fost – la un moment dat – chiar casă....Chiar el a povestit ani buni mai târziu că avea o cameră în podul imobilului, dar nu și un grup sanitar. La un moment dat, într-o seară, îmbrăcat în pijama, a coborât la parter cu două găleți pentru a lua apă, fără să știe că tocmai atunci, într-una dintre săli, se desfășura o ședință a Comitetului Regiunii P.M.R.-Dobrogea . Prim secretarul Vasile Vâlcu l-a recunoscut și l-a întrebat, surprins, ce caută acolo și a aflat că tânărul actor locuiește în incintă. Imediat Vâlcu le-a spus subordonaților săi să îi repartizeze lui Jean Constantin un apartament. Astfel actorul a primit în doar câteva zile o locuință, nu departe de Cazinou, pe strada Cristea Georgescu, unde avea să stea până în anii ’80, când i-a fost repartizat un alt apartament, de această dată pe B.dul Ferdinand.

Pe 26 mai 2010, Jean Constantin a trecut în neființă, la Constanța, dar numai pentru a intra în legendă. Amintirea lui va dăinui, iar spiritul său va continua să vegheze asupra orașului - pe care l-a iubit cu atâta pasiune – și asupra Cazinoului, ce i-a fost scenă, dar și casă.....

„Cazinoul din Constanța a funcționat neîntrerupt timp de 38 de ani, devenind în scurt timp clădirea emblematică a orașului și totodată cel mai mare cazinou din țară”, scrie Discover Dobrogea.

În timpul celor două războaie mondiale, clădirea s-a transformat în spital de campanie, pentru îngrijirea răniților și a fost serios afectată de bombardamente, atât în anul 1916, cât și în 1941, când a fost ocupată de trupele naziste.

 Nici în perioada comunistă Cazinoul din Constanța n-a avut o soartă prea fericită. 😒 Autoritățile au decis să-l restaureze, pentru a-l transforma în casă de cultură, iar ca forță de muncă pentru acest proiect au folosit deținuți politici aduși de la închisoarea Poarta Albă. Majoritatea lor erau intelectuali de elită, de care comuniștii needucați se temeau cel mai mult, motiv pentru care i-au și închis, sub acuzații ridicole! 🫣 Unii dintre deținuți au ascuns în ziduri bilețele cu mesaje în care își menționau numele și sentința primită. Despre aceste bilețele ascunse în pereți, sau în treptele scării am aflat și eu, de la TV. Într-unul din ziduri s-a găsit un bilet scris în anii ’50, de un deținut politic care a lucrat la renovarea acestei clădiri în timpul represiunii comuniste.....iată mesajul scris:

 „Iubite prieten care vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze! Sunt aici ca deținut politic din 1951, fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 9 ani și, din 1949, viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând’

......este trist și înduioșător, în același timp! 😒

O bună parte din timp după 1990, clădirea a fost complet închisă! Abia în anul 2020 au început lucrările de restaurare a clădirii monument istoric, care s-au desfășurat în mai multe etape; unele elementele decorative prea deteriorate au fost recreate de la zero, direct la fața locului; lămpile au fost concepute utilizând materiale premium, în special alamă și sticlă, în stilul original „Art Nouveau”.

Elementele de iluminat se armonizează cu vitraliile și decorațiunile interioare, respectând conceptul original al arhitectului Daniel Renard, cu linii ondulate și motive florale. Multe dintre corpurile de iluminat au fost refăcute integral, inclusiv cele din zona vitraliilor mari, pentru a asigura o lumină difuză, elegantă, care să pună în valoare detaliile arhitecturale.

Restaurarea clădirii s-a terminat în luna mai 2025 și, astfel, am putut și noi, în martie 2026, să admirăm simbolul Constanței, „Cazinoul comunal” care,

de-a lungul decadelor a fost martor la strălucirea și decăderea unei lumi, a rezistat războaielor și momentelor teribile, a văzut valurile timpului spălându-i fațada, dar nu și spiritul

......cum frumos scrie pe unul din panouri!:))

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 59 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI