Altarul Catedralei Naționale

TIPĂREȘTE

A scrie/vorbi în acest moment despre Catedrala Neamului este un demers „periculos” indiferent de mediul în care se face acest lucru: ziare și reviste, tv, radio ori media online. Totuși după momentul sfințirii locașului de cult (a altarului, în principiu), interesul pentru acest subiect a mai scăzut puțin. Dar bănuiesc că la prima știre despre alocarea vreunei alte sume de bani ori eveniment desfășurat în acel spațiu vor porni din nou comentariile și părerile pro și contra. Pe portalul AmFostAcolo prima persoană care a avut curajul să scrie câteva rânduri despre Catedrala Neamului este @Michi (vezi impresii), care din cauza numărului mare de persoane care așteptau să intre în altarul catedralei și a frigului pătrunzător nu a putut aștepta ore întregi pentru a intra în edificiul religios.

Marele lăcaș de cult bucureștean este prezentat în materiale sub diferite nume: Catedrala Neamului, Catedrala Națională sau Catedrala Mântuirii Neamului. Curentul pro susține necesitatea existenței acestei Catedrale din perspectivă istorică și afirmă că este singura realizare notabilă și vizibilă în Anul Centenar. Curentul contra critică investiția masivă financiară (majoritar bani publici) și opulența construcției. Reacțiile de nemulțumire nu sunt îndreptate împotriva credinței ortodoxe, ci sunt adresate clerului înalt și modului de abordare a strângerii de fonduri. Întrucât pe site Mama Michi nu a postat fotografii din interior, doresc să revin puțin asupra acestui subiect, completând textul cu fotografii exemplificatoare. Nu vreau să stârnesc nici un fel de polemici pe această temă, nu este scopul articolului și nici locul pe acest portal turistic.

Poziționare și acces. Catedrala Națională este situată în spatele Palatului Parlamentului, în unghiul format de Calea 13 Septembrie cu strada Izvor. Locașul de cult a fost deschis publicului între 25 noiembrie și 2 decembrie 2018, perioadă după care se continuă lucrările de construcție; posibil ca la anumite sărbători religioase importante să se mai permită accesul, dacă se vor desfășura slujbe în interior. Se poate ajunge cu transportul public în comun până la poarta edificiului: autobuzele liniilor 136 și 385. Metroul vă lasă la stația Izvor, apoi aveți de traversat Parcul Izvor până la destinație (1,3 km). Există și locuri de parcare pentru autovehicule disponibile în zonă.

Slujba de sfințire din 25 noiembrie 2018. Edificiul religios poartă hramurile Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Întrucât lucrările demarate cu 8 ani în urmă sunt încă în curs de desfășurare, sfințirea a cuprins doar o parte din elementele clădirii. Iată ce scrie în Actul Sfințirii: Pentru sfinţirea Altarului Catedralei Naţionale, în anul 2018, au fost realizate Sfânta Masă, vitraliile din Sfântul Altar, mozaicurile catapetesmei, obiecte de cult, veșminte liturgice ş. a. Tot în acest an, la 3 septembrie 2018, Patriarhul României a sfințit cele șase clopote, fabricate în atelierele Grassmayr din Innsbruck, Austria, clopotul cel mare, dedicat Eroilor Neamului, având greutatea de 25 tone.

În după-amiaza zilei de 25 noiembrie, după încheierea slujbei de sfințire a Altarului, am mers până în curtea Catedralei Neamului pentru a face câteva fotografii, mărturie peste ani. O mulțime de oameni erau adunați în fața treptelor, destul de neorganizat - începuse trecerea prin altar. M-am învârtit câteva zeci de minute prin zonă privind chipurile oamenilor, ascultând comentariile lor, analizând obiectele ce se vindeau la căsuțele de lemn din curte. Reacții diferite, mulțumiri aduse Divinității de cei care ieșeau triumfători din biserică, comentarii negative la adresa înghesuielii și modului de organizare, rugăminți insistente ale celor care cereau de pomană etc. Chipuri bucuroase, serioase sau triste, haine populare sau normale, steaguri tricolore și pancarte, iconițe și vederi cu proiectul Catedralei, ziare și punguțe primite cadou la ieșirea din Altar, copii, adulți și bătrâni – totul se desfășoară alert în jurul Catedralei cu turle învăluite în ceață în după-amiaza zilei de 25 noiembrie 2018.

Altarul Catedralei Naționale și vizita din 2 decembrie 2018. În ultima zi a perindării prin Altarul Catedralei numărul de oameni care se așezau la rând era în descreștere vizibilă. Un telefon primit după-amiază de la o cunoștință mă informa că nu a stat mai mult de o oră la rând. M-am mobilizat și am plecat pe înserat către zona Izvor; într-adevăr locul era mult mai liniștit, deși oameni soseau continuu. Am stat în curtea edificiului religios doar vreo 40 de minute, după care am pătruns în interior unde am putut vedea iconostasul și altarul.

Încă din curte te „lovești” de imensitatea construcției situate pe Dealul Arsenalului a cărei înălțime atinge 120 m, fapt ce o face vizibilă din multe puncte ale Capitalei. Am urcat treptele până în pridvorul cu arcade, despre care patriarhul scria în 2008 că s-ar putea inspira şi din arhitectura casei româneşti, în cadrul căreia pridvorul sau cerdacul face legătura între casă şi natură, între familie şi comunitate sau societate.

Primul element artistic întâlnit sunt ușile metalice cu ornamente de bronz, realizate în Germania de Otto Kruch și colaboratorii săi (fiu al lui Nicolae-Otto Kruch, „maestru de necontestat al portretului în sculptura românească”). La nivelul parterului sunt 27 de uși, de fapt le putem numi „porți” având în vedere dimensiunile lor. Trei uși imense, duble, facilitează accesul principal de pe latura de vest: cele centrale sunt oramentate cu chipurile lui Iisus Hristos și Maica Domnului cu Pruncul în brațe, în dreapta sunt Sf. Apostoli Petru și Pavel, iar în stânga Sf. Apostoli Andrei și Luca. La ieșirea aveam să văd și o parte din ușile laterale având imagini cu Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, Sf. Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, Sf. Ierarh Vasile cel Mare, Sf. Ierarh Grigorie Teologul, Sf. Ierarh Bretanion al Tomisului, Sf. Ierarh Iachint de Vicina, Sf. Martiri Brâncoveni (toate pe latura sudică).

Am pătruns în exonartex (un fel de tindă care precede pronaosul), deasupra căruia se află spațiul pentru cor și turla clopotniță. Mergând încet pe lângă șirurile de scaune trecem prin pronaos și naos, cel din urmă străjuit de două abside laterale. Spațiul interior este imens, ridicându-ne privirea observăm două galerii suprapuse.

Catapeteasma de zid, îmbrăcată în mozaic este piesa de rezistență a Catedralei Naționale. Circa 400 de metri pătrați sunt acoperiți de 45 de icoane împărțite în patru registre, fiecare scenă fiind delimitată prin brâie decorative din mozaic. Iconostasul are aproape 18 m înălțime și 23 m lățime și în acel moment, când restul clădirii e la roșu, constituia parcă o mare fereastră aurie, luminoasă. Aproape un an de zile au lucrat circa 45 de specialiști conduși de pictorul Daniel Codrescu. Materialele utilizate provin din Italia, de la Veneția și Murano; au fost utilizate circa 8 tone de mozaic.

Pe măsură ce ne apropiam de peretele îmbrăcat în mozaic puteam observa în detaliu scenele religioase. Deasupra ușilor împărătești se află: Cina cea de Taină, Sfânta Treime și Maica Domnului. Catapeteasma e străpunsă de patru uși diaconești și de arcada principală, cea a ușilor împărătești. Pe primul registru de jos se află icoanele împărătești, în dreapta vedem mozaicurile înfățișând pe Iisus Hristos, Înălțarea Domnului și Sf. Apostol Andrei, iar în stânga sunt amplasate icoanele Fecioara Maria cu Pruncul în brațe, Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Ierarh Nicolae. Icoanele împărătești au aproape 4 m înălțime și 2 m lățime; vă dați seama câte zeci de mii de fragmente colorate au trebuit montate.

Registrul al doilea cuprinde icoanele prăznicare, 12 scene din viața Mântuitorului și a Maicii Domnului. Pe rândul trei se află cei 12 Apostoli, iar pe rândul patru sunt reprezentați cei 12 proroci menționați de Vechiul Testament. Crucea de deasupra tâmplei nu era montată, e ava avea circa 5 m înălțime.

În final, pot spune că imaginile religioase de pe iconostasul Catedralei Naționale sunt lucrate cu grijă, detaliile sunt excepționale. Am putut face fotografii în voie și chiar se putea staționa destul de mult în zona catapetesmei. Ce se va întâmpla în continuare rămâne de văzut. Va deveni Catedrala Neamului un pol religios sau doar un obiectiv turistic? Timpul ne va da răspunsul...

---

VIZUALIZĂRI: 850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI