Castelul Iulia Hașdeu - o poveste tristă

TIPĂREȘTE

După vizita la Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu ne-am continuat drumul tot pe Bld-ul Carol până la numărul 199, la Castelul Iulia Hașdeu.

Spre rușinea mea anul acesta am aflat de acest Castel, citind articolul colegului @iulian68 – unde el a scris foarte detaliat povestea și legendele Castelului.

N-am să mai repet și eu povestea, vă voi spune ce am simțit eu vizitând acest Castel.

Castelul este vizibil din stradă, indiferent din ce direcție circuli pe Bld-ul Carol.

Este lângă intrarea la Școala de agenți de poliție. Tot aici puteți parca mașina.

Castelul este înconjurat de o grădină generoasă cu alei pietruitela intrare.

Pe unul din stâlpii de piatră ai gardului ce înconjoară Castelul este o placă unde scrie Muzeul Memorial B. P. Hașdeu și programul de vizitare, zilnic între 8-16, luni închis.

În stânga este amplasat bustul lui B. P. Hașdeu.

Mergând către intrare, eram fascinată de forma Castelului, cu cele trei turnuri haxagonale cu ferestre pe fiecare latură, cel din mijloc domul ce adăpostește ”Templul”, fiind cel mai înalt.

Dar, cunoscându-i povestea, sentimentele sunt amestecate. De tristețe pentru moartea prematură a Iuliei și de durere pentru un părinte ce-și plânge copila.

Iulia Hașdeu a fost un copil precoce. A scris poezii, proză și teatru în limbile română și franceză. La 16 ani, după examenul de bacalaureat, devine studentă a Facultății de Filosofie și Litere de la Sorbona. Este prima studentă româncă la Sorbona.

Se stinge din viață în anul 1888 la vârsta de doar 18 ani.

De la moartea copilei, tatăl a consacrat un adevărat cult ficei sale. A construit primul templu pentru Iulia, cavoul din cimitirul Bellu, după care a înălțat Castelul după planuri desenate de el.

Deasupra ușii din mijloc se găsește Ochiul Lumii, iar pe creneluri se poate citi o dată: 2 Iulie, data la care B. P. Hașdeu obișnuia să le aniverseze simbolic pe cele două Iulii ale sale, soția și fiica.

Pentru a vizita Castelul, se intră pe ușa din dreapta direct în holul de primire, aici fiind și casieria.

Am achitat taxa de 10 lei și am primit un audioghid cu instrucțiunile de utilizare.

Am trecut în sufragerie admirând exponatele și de aici în sala ”Templului”. Aici am rămas blocată în momentul când am ridicat privirea... aici este statuia lui Iisus.

M-am așezat pe unul din scaunele puse la dispoziție pentru vizitatori, admirând ceea ce vedeam și am stat și am ascultat povestea Iuliei și a Castelului. Fascinantă poveste... mi s-a furnicat pielea... eram acolo, vedeam și ascultam ceea ce a fost... Nu pot descrie în cuvinte emoțiile trăite...

Dabia după aceea am mers în fiecare cameră pentru a vedea exponatele.

Majoritatea au un număr aplicat și poți afla povestea la audioghid.

Atmosfera era de... liniște... liniște mormântală, mai erau vizitatori, dar toți erau absorbiți de ceea ce ascultau la audioghid, aveam senzația că dacă facem zgomot, trezim pe cineva...

Sufrageria – sunt expuse tablouri cu familia, vase din porțelan, mobilier și ceasul monumental în stil Biedermayer.

Biroul de lucru al lui B. P. Hașdeu – sunt expuse tablouri cu portretele soției și fiicei cât și al savantului. În vitrină sunt lucruri personale, diplome primite de-a lungul vieții și lucrări scrise de savant. Mobilierul biroului este din lemn de nuc, canapea și fotolii în stil Rococo.

Camera cu cale dedicată Iuliei Hașdeu - este expus bustul Iuliei sculptat în marmură de Carrara. Măsuța de lucru folosită în timpul studiilor de la Paris.

O vitrină unde sunt expuse lucruri personale ale Iuliei: păpușa cu cap de porțelan, Jurnalul ținut la Paris, un caiet de aritmetică și o călimară.

Camera obscură – sau camera unde se spune, că B. P. Hașdeu ținea ședințe de spiritism.

Câtă durere poate îndura un părinte care își pierde fiica? Acesta mi-a fost gândul-întrebarea cînd am ieșit de aici.

Un amalgam de sentimente m-au încercat după vizita Castelului.

Cu audioghidul la ureche și atentă la ce văd, când am ieșit afară am realizat că nu am reușit să fac nici o poză.

Nu știu să vă spun dacă este taxă foto, noi am achitat taxa de intrare și am mai luat un pliant.

Am mers în grădina din spatele Castelului unde sunt diferite sculpturi în lemn dar și bănci din trunchiuri de copaci.

Aici am stat și noi și am meditat la cele văzute și auzite.

Când spui Castel te gândești la ceva imens și cred că asta m-a fascinat mai mult, statura, forma... în interior camerele micuțe cu mobilier specific pentru fiecare cameră, sobele de teracotă din ceramică grazurată, cât și lucrurile personale ale unui copil... pentru că Iulia era un copil când a plecat în lumea de dincolo...

Spre ieșire, am reținut un anunț, unde Consiliul local Câmpina ne invită în fiecare an de 2 Iulie la ”Sărbătoare Iuliilor”.

Vă recomand tuturor, dacă ajungeți prin Câmpina să vizitați și Castelul Iulia Hașdeu.

---

VIZUALIZĂRI: 3458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI