Un capriciu al regelui Ludwig al II-lea, castelul Herrenchiemsee

TIPĂREȘTE

Cu ocazia sejurului din Elveţia (iulie 2014) am făcut rezervare de tranzit pe teritoriul Germaniei încă de anul trecut. Ca să profit de acest lucru din plin am ales Bavaria , o regiune care pe mine m-a încântat şi-mi doresc mereu să o revăd. Cum acum doi ani colindasem zona din jurul Passau-ului, ”oraşul celor trei râuri” din Bavaria Inferioară, anul acesta am ales să mă delectez cu frumuseţile Bavariei Superioare.

La ducere, presaţi de timp, am vizitat un orăşel-staţiune foarte curat şi frumos, Bad-Griesbach (locul de cazare) şi împrejurimile. La întoarcere ne-am propus să vizităm castelele situate lângă oraşul Fussen, Neuschwanstein şi Hohenschwangau, dar şi cel mai mare lac din Bavaria, Chiemsee.

Odată cu vizita la aceste obiective deosebite aveam să aflăm povestea “regelui nebun”, Ludwig al II-lea şi frumoasele lui castele construite în Bavaria. Cu o afecţiune psihică cunoscută de mai toată lumea regele bavarez avea şi pasiunea aceasta, de a construi castele cât mai grandioase şi mai opulente care să le întreacă pe cele construite de omologii săi prin Europa.

Dintre multele sale proiecte de castele s-au realizat numai trei, Neuschwanstein, Linderhof şi Herrenchiemsee şi numai unul terminat în întregime, Linderhof (cel mai mic), care era şi reşedinţa sa favorită. Neuschwanstein şi Linderhof sunt mai cunoscute şi s-au scris atâtea reportaje de călătorie (inclusiv pe AFA) ,aşa că eu o să descriu aici castelul Herrenchiemsee, mai puţin cunoscut, şi despre care am aflat întâmplător în timp ce vizitam castelul bavarez Hohenschwangau.

Într-un schimb de păreri turistice cu un grup de tineri, în care le spuneam că vreau să vizitez lacul Chiem, unul dintre ei îmi sugerează să vizitez neapărat şi castelul situat pe insula cu acelaşi nume Herrenchiemsee. Cum aveam în program această destinaţie, am urcat în maşină şi stresat de aglomeraţia infernală de pe autostrada spre Salzburg am ajuns după vreo 3 ore în Prien, un mic orăşel unde se află lacul pe care urma să-l vizităm.

La plecarea din Neuschwanstein setasem GPS-ul pe o stradă, Seestrasse, aproape de lac şi de un loc de parcare şi am nimerit întâmplător chiar în zona debarcaderului.

Aici am plătit 8 sau 9 euro de persoană (nu mai ştiu exact) şi ne-am îmbarcat pe un fel de ferry boat care urma să ne ducă în insulă, nu înainte de a vizita şi micul muzeu naval amplasat aproape de casa de bilete. Tot de aici se poate merge cu un trenuleţ de epocă şi se poate face un tur al oraşului.

Aşa cum spuneam mai la început, lacul Chiem este cel mai mare din Bavaria (al III-lea din Germania) şi după ce l-am traversat eu îl consider şi foarte frumos. Mergând spre insulă am putut admira în faţă Alpii, în spate orăşelul Prien, iar în jur sute de bărcuţe şi iole unde turişti mai înstăriţi stăteau tolăniţi cu burţile la soare. În weekend locuitorii din Bavaria iau cu asalt lacul şi plajele din jur, de aceea i se mai spune şi “marea Bavariei”. Lacul are trei insule principale, Frauenchiemsee sau Fraueninsel (" insula femeilor ") unde se află şi o mănăstire (Frauenwörth), Herrenchiemsee sau Herreninsel (“insula bărbaţilor”), pe care am vizitat-o şi unde se află castelul regelui şi Krautinsel (cea mai mica) care este nelocuită. Spre cele două insule locuite circulă ferry boat-uri din Prien după un orar bine stabilit.

După 20-25 de minute de mers cu vaporaşul-ferry boat am ajuns pe insulă în dreptul unui restaurant situat pe un deal, o clădire frumoasă cu o arhitectură istorică veche. Restaurantul este înconjurat de un parc şi am observat că, majoritatea turiştilor care au venit cu vaporaşul în care am călătorit şi noi s-au oprit aici pe terasa restaurantului. Noi ne-am continuat drumul către castel alături de câţiva localnici îmbrăcaţi în costume populare bavareze (costum verde, bluză şi ie cu ornamente verzi, pălărie cu pană de pasăre, cizme din piele), semn că la castel va avea loc un eveniment artistic. Şi într-adevăr, când am ajuns la castel am dat de un afiş: “Înselconzerte, Cammermusik auf Herrenchiemse”

După vreo 20 de minute de mers pe jos prin pădure, întâi pe un mic drum îngust însă asfaltat, apoi pe o potecă îngustă am ajuns într-un luminiş, unde ne-a apărut în faţă o splendoare de construcţie. Nici nu am făcut 10 metri în parcul din faţa castelului, când am exclamat fără nici un dubiu: ”ăsta e clona Versailles-ului din Franţa”! Şi într-adevăr, consultarea unor pliante, a machetei aflată la intrare şi vizitarea unor părţi ale obiectivului mi-au întărit convingerea că acest castel s-a vrut să fie o copie a mult mai celebrului Versailles din Franţa.

Documentele spun că Ludwig al II-lea , ca mare admirator al Regelui Soare, a facut o vizita la reşedinţa regilor din Versailles. Imediat a luat hotărârea să construiască un palat asemănător, în acelaşi stil (baroc), însă mai mare şi mai frumos. Din motive numai de el ştiute nu a stat aici decât o scurtă perioadă (16 zile zic unii, 9 zic alţii) în sept. 1885, deşi avea aici 20 de camere mobilate, un dormitor opulent şi multe lucruri de artă. Se pare că pentru “regele nebun” acest castel a fost doar un simplu moft, un simbol al monarhiei absolute, iar bogatului stat Bavaria i-a fost greu să suporte povara financiară a extravaganţelor acestuia.

Deşi suprafaţa terenului în care este amplasat este mai mica decât la Versailles, palatul Herrenchiemsee este mai înalt, a avut şi are câteva inovaţii diferite de cel francez. Palatul neterminat datorită costurilor, apoi abandonat definitiv din punct de vedere constructiv după moartea regelui, a avut apă curentă (inclusiv la baie), apă caldă la baie şi piscină, încălzire centralizată, iar mobila şi decoraţiunile interioare erau mult mai luxoase şi mai scumpe decât la Versailles.

Printre extravaganţele regelui se numără candelabrul luxos din porţelan de Meissen (cel mai scump din lume) masa din sala de dineu care urca şi cobora sub podea cu ajutorul unui sistem hidraulic, Sala Oglinzilor cu 17 arcade (mai mare ca la Versailles), baia privată cu decoraţiuni de lux, Scara Ambasadorilor şi peste 25 de tablouri scumpe cu regele Ludovic al IV-lea pe care-l idolatriza.

Foarte frumoase grădinile castelului, decorate cu fântâni arteziene, statui asemănătoare celor de la Versailles şi multe aranjamente florale. Am admirat aici Fântâna Fortuna, Fântâna Latona (copie identică a celei din Paris), statuia preotului martir Nepomuk şi alte fântâni arteziene mai mici situate în parcul castelului. O alee străjuită de arbuşti şi ornamente florale duce până la golfuleţul de la lac unde se află un mic debarcader.

Cu numeroase locuri de promenadă şi întins pe o suprafaţă mare de teren castelul nu a putut fi vizitat decât după moartea regelui. O dorinţă expresă a acestuia era aceea ca acest castel să nu fie fie accesibil persoanelor din afara familiei regale. Totuşi, pentru a recupera o parte a uriaşelor cheltuieli făcute la construcţia castelului acesta a fost deschis publicului larg, ba mai mult în incintă a fost deschis şi un mic muzeu al regelui Ludwig al II-lea.

Cam atât am văzut şi am aflat la Chiemsee şi Castelul Herrenchiemsee. Mie şi însoţitorilor mei ne-au plăcut foarte mult aceste locuri şi vi le recomandăm cu încredere. Sperăm ca şi pozele ataşate să fie în favoarea recomandării noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 7037 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI