Top 10 destinaţii de basm din Europa: Castelul huniazilor

TIPĂREȘTE

Înainte de a scrie câteva cuvinte despre castelul Huniazilor numit şi al Corvineştilor din Hunedoara trebuie să vă fac cunoscut că este inclus în ˝top 10 destinaţii de basm din Europa˝ conform Inspiring Discovery.com, preluat de redescoperaistoria.ro/2014/12/10. Deasemeni acelaş clasament apare şi în descopera.ro/descopera-in ... britanice-video, şi descopera.ro/travelling/4 ... stele-ale-lumii .

Castelul se vede din orice parte a municipiului Hunedoara fiind situat pe o stâncă în sud- vestul oraşului. Coordonatele sale GPS sunt: 45.7503 N - 22.8881 E. Este construit în stil eclectic (o îmbinare armonioasă a mai multe stiluri din epoci diferite) deasupra pârâului Zlaşti. De cum vezi cetatea din depărtare cu zidurile înegrite de trecerea timpului, cu bastioane, turnuri şi turnuleţe, donjon, cu ferestruici înguste şi înalte prin care nu pătrunde lumina soarelui te copleşeşte un sentiment greu de definit: admiraţie, respect, teamă. Pentru cei care nu l-au văzut încă, am postat înafara celor câteva zeci de poze luate de mine ca amator în întunericul sălilor, două fotografii profesioniste copiate de pe internet în care puteţi vedea castelul în toată măreţia lui. Programul de iarnă este de la orele 9-17, cu excepţia zilei de luni, când muzeul se deschide la 10.30. Vara muzeul este deschis până la ora 20. Este închis pe 25.12 şi 01.01. Tarifele sunt diferenţiate după anotimp: adulţi începând cu 20 lei şi ajungând la 30 lei în lunile mai-august; elevi şi studenţi 5 lei; pensionari 10 lei; taxă foto 5 lei; taxă ghidaj 30 lei.

O primă fortificaţie a fost construită pe ruinele unui castru roman şi a aparţinut familiei d´ Anjou. În 1409 castelul a fost dăruit de regele Ungariei Sigismund I de Luxemburg cneazului român Voicu tatăl lui Iancu de Hunedoara. Între 1440-1453 Iancu de Hunedoara a început un proces de întărire şi modernizare, transformându-l în locaţie strategică de apărare şi în acelaş timp reşedinţă feudală. În această perioadă au fost construite donjonul (cel mai bine apărat turn, numit Ne boisa, adică ˝nu te teme˝), galeria, turnul Capistrano (după numele unui celebru călugăr, mentor al lui Iancu), Sala Cavalerilor, Sala Dietei cu medalioane pictate pe pereţi printre care ale lui Matei Basarab şi Vasile Lupu şi bastionul alb pentru depozitarea alimentelor. Într-o aripă a castelului este o pictură cu un corb de la care-şi trage numele familia nobiliară Corvin. Fiul lui Iancu de Hunedoara, regele Ungariei Matei Corvin a construit o nouă aripă cu o logie numită Matia în stilul renaşterii italiene. Având reşedinţa la Pesta el a înstrăinat castelul în 1508. Castelul a trecut din mână în mână în proprietatea a 22 de castelani. Unul din proprietari, principele Gabor Bethlen a supraetajat castelul în 1620. Castelul a suferit câteva incendii din care cel din 1849 i-a produs mari stricăciuni dar a avut şi câteva etape de restaurare în sec. XIX şi XX. Şi în perioada în care l-am vizitat în septembrie 2014 era în restaurare şi din păcate fiind duminică după amiaza nu am avut nici ghid, nici pe cine întreba cât mai durează finalizarea lucrărilor.

Castelul lui Iancu de Hunedoara se întinde pe o suprafata totala de 7000 metri patrati, suprafaţă care include 42 de încaperi, turnuri de zidărie cu guri de foc pentru apărare, doua terase si doua poduri. Din punct de vedere arhitectonic, urmează linia celor trei etape în care a fost construit. Este o îmbinare strălucită a elementelor gotice, neogotice, renascentiste şi baroce, toate acestea creindu-i o configuraţie aparte printre castelele Europei. Restaurarea nefiind finalizată, încăperile cetăţii nu au suficiente panouri explicative aşa că în absenţa unui ghid am urmat fluxul celorlalţi turişti fără multe posibilităţi de informare. Se lucrează încă şi în unele încăperi întunecoase te poţi împiedica de scule-unelte lăsate/ uitate pe jos. În interior, nedispunând de un aparat foto profesionist (pe care nici n-aş fi ştiut să-l mânuiesc) multe din poze au fost compromise din cauza întunericului.

Intrarea în castel se face prin traversarea unui pod de lemn sprijinit pe patru picioare solide de piatră, dedesubtul căruia curge pârâul Zlaşti. Am depăşit nişa în care se află statuia sfântului Ioan de Nepomuk ocrotitorul podurilor şi am intrat prin Turnul nou al porţii de formă rectangulară. (unde este şi casa de bilete). Aici se afla camera de gardă a soldaţilor care apărau castelul. În spatele unei uşi masive de lemn am ajuns în închisoarea castelului. La fel ca şi în majoritatea fortificaţiilor medievale castelul a avut temniţe şi camere de tortură iar curtea interioară era locul de execuţie. În curte, cu mare fast se tăia capul celui condamnat în faţa familiei nobilului şi a servitorilor. Închisoarea este total restaurată şi aici am putut vedea prizonieri (manechine) chinuiţi în camerele de tortură, femei adulterine legate cu brăţări de fier de scaun şi supuse celor mai mari suplicii. Sunt expuse obiectele şi maşinăriile de tortură. La ieşirea din Turnul Nou, în partea stângă se află Logia Mattia, cea mai timpurie manifestare a renaşterii în Transilvania. La etajul logiei este un muzeu cu obiecte găsite în castel, portrete ale castelanilor şi un arbore genealogic al huniazilor. Urcând scara interioară a logiei am ajuns în Capelă în care se află sarcofagul unui castelan. În camera Domniţelor am admirat mobilier de epocă şi îmbrăcăminte princiară. Alte turnuri sunt Capistrano, turnul toboşarilor, al buzduganului, turnul alb, toate circulare. Parterul turnurilor este construit din zidărie plină, la etajul unu erau camerele puşcaşilor şi la al doilea camerele de locuit. Parte din aceste turnuri sunt restaurate, altele sunt împovărate de greutatea celor 700 de ani care au trecut de la construcţia castelului. Trecând dintr-o încăpere în alta pe scări în spirală prost luminate am ajuns până în punctul cel mai înalt de unde am putut admira oraşul, localităţile învecinate până la poalele munţilor Poiana Ruscăi.

- Legenda corbului. Blazonul familiei Corvin este un corb care ţine în cioc un inel de aur. Iancu de Hunedoara a fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg şi al unei femei din partea locului. Pentru a o feri de necinste, Sigismund a dat-o de soţie unei căpetenii de oşti, românului Voicu. Ca semn de recunoaştere pentru mai târziu, regele a dăruit copilului un inel de aur. Numai că, pe când întreaga familie a lui Voicu în cursul unei călătorii mânca la iarbă verde, un corb atras de strălucirea aurului a furat inelul. Iancu, copilul de câţiva a ani a tras cu arcul doborând corbul şi recuperând inelul. Ajuns căpitan de oşti Incu i-a oprit pe turci la Belgrad în 1456, stopând expansiunea lor spre vestul Europei. Regele l-a înnobilat dându-i ca blazon corbul cu un inel în cioc. Fiul lui Ioan de Hunedoara a fost Matei Corvin, unul din cei mai mari regi ai Ungariei.

- Legenda fântânii. În schimbul libertăţii promisă de Iancu, trei prizonieri turci au săpat 15 ani în stâncă până au dat de apă la o adâncime de 28m. La capătul acestei trude le fusese promisă libertatea. Iancu de Hunedoara a murit înainte de a se ajunge la apă iar soţia acestuia Elisabeta Szilagy nu s-a ţinut de cuvânt, condamnându-i la moarte. În momentul în care au aflat condamnarea, ei ar fi scris pe zid ˝ apă ai, inimă n-ai˝. De fapt traducerea inscripţiei care se găseşte pe un contrafort al capelei este ˝ Hasan trăieşte ca rob la ghiaur˝. Caracterele scrierii sunt arăbeşti din sec. XV lea.

- Legenda călugărului spion. Turnul Capistrano poartă numele unui teolog catolic, duhovnicul lui Ioan Corvin. Acest turn este mai scund decât celelalte şi este prevăzut în interior cu o cămăruţă în care locuia capelanul cetăţii. Cămăruţa era situată la nivelul plafonului sălii Dietei în care se luau hotărâri importante pentru comitat. Ultimul capelan a practicat o gaură în zid de unde putea vedea şi asculta tot ce se vorbeşte în consiliu. Fiind descoperit a fost acuzat de spionaj şi a fost zidit de viu în peretele de jumătate de metru grosime.

- Temniţa lui Vlad Ţepeş. În 1462, învingător al oastelor otomane dar părăsit de boieri (cum am spune acum, fără susţinere politică), Vlad Ţepeş s-a refugiat în Transilvania întrucât Matei Coirvin îi promisese sprijinul. În loc să-l ajute să-şi recapete tronul care acum era deţinut de Radu cel Frumos fratele lui Ţepeş, regele maghiar l-a aruncat în închisoarea castelului din Hunedoara. Motivul a fost o aşa zisă scrisoare pe care Ţepeş ar fi scris-o turcilor şi care era o dovadă a trădării creştinătăţii. Unii din istorici susţin că scrisoarea a fost ticluită de rege şi că Matei Corvin însuşi ar fi fost cel care a deturnat fondurile strânse pentru luptele cu otomanii. Este sigur că Vlad Ţepeş a stat în închisoare 12 ani la Hunedoara, Vişegrad şi Buda, până ce Stefan cel Mare l-a repus pe tron în 1975, din păcate doar pentru câteva luni, până ce a fost asasinat de un boier. Figura lui Vlad Ţepeş cu trăsăturile negative îngroşate (cruzimea, lipsa sentimentului de milă, răzbunarea, pedepsele colective cu mormane de duşmani traşi în ţeapă), au stat la baza romanului Dracula de Bram Stoker. Autorul a lăsat să se înţeleagă că vampirul ar fi locuit în castelul Bran deşi castelul huniazilor era cu mult mai tenebros şi înspăimântător dar probabil că Stoker care nu vizitase Transilvania nu ştia de existenţa lui. Un alt deţinut ar fi fost Gh. Doja care, după înfrângerea armatei de iobagi pe care a condus-o în 1514, înainte de a fi dus la Timişoara şi încununat cu o coroană de fier încins, a fost ˝găzduit˝ un timp în închisoarea cetăţii Hunedoara.

- Chepengul din Sala Dietei. Judecata acuzaţilor de trădare sau nesupunere se făcea în Sala Dietei în care sentinţele îndeobşte erau capitale. Condamnatul era chemat în faţa juriului să i se citească sentinţa. În drum spre juriu, condamnatul păşea pe o dală rabatabilă care-l arunca în gol 10m, într-un loc numit al coaselor, unde nişte maşinării cu coase îi sfârtecau trupul. O alternativă era groapa cu urşi sau lupi înfometaţi care se afla sub fereastra camerii domniţelor de unde se putea urmări întreaga execuţie.

-Statuia de bronz a lui Iancu de Hunedoara trona în Sala Cavalerilor. Un prim secretar de partid al judeţului Hunedoara vrând să-şi dovedească ultranaţionalismul a ordonat, pardon a dat indicaţii ˝ să i se taie bozgorului mustaţile cu bomfaierul, să arate ca un român˝. Bustul a fost ascuns într-un beci al cetăţii, învelit în pânză de sac şi abia după revoluţie a fost scos la iveală. O copie a bustului se află la Muzeul Militar din Bucureşti...

La ieşirea din castel la casa de bilete am întâlnit o tânără şi frumoasă mireasă îmbrăcată în alb, care probabil voia să se fotografieze. Mi s-a părut că este un simbol al continuităţii vieţii sfidând tenebrosul castel care durează de 700 de ani.

---

VIZUALIZĂRI: 2986 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI