Castelul Corvinilor - cu lucruri bune si cu cateva minusuri mici

TIPĂREȘTE

In august 2014 am decis impreuna cu niste prieteni sa mergem un weekend in Sibiu (de unde sunt de loc) si apoi sa ne plimbam prin imprejurimi. Dat fiind ca ei mai vazusera Sibiu iar noi il stim pe de rost, am decis sa facem altceva si sa vizitam ceva nou pentru toti. Analizand o raza de 150 km, am decis sa mergem la Castelul Corvinilor.

Zis si facut! Sambata dimineata ne-am infipt in noua autostrada de la Sibiu, am iesit de pe ea in apropiere de Saliste ca apoi dupa Miercurea Sibiului sa ne "urcam" din nou pe autostrada in constructie (actualmente nu se mai face aceasta deviere) iar apoi la Sebes, datorita indicatoarelor prost amplasate am facut un sens giratoriu de doua ori. Pe drum am admirat si Rapa Rosie iar apoi, dupa un indicator ratat, am iesit de pe autostrada si am intrat in Hunedoara. Nu vreau sa par rautacioasa, insa, tipic romanesc, la intrarea in oras nu era nici un indicator spre castel. Noroc ca minunea medievala este impunatoare si poate fi vazuta din orice parte a orasului. Mergand pe strazi am ajuns la castel (intradevar la vreo 500m am gasit un indicator) si, la fel cum am vazut ca au mai mentionat si altii, ne-am lovit de problema parcarii total neincapatoare (am avut noroc ca tocmai iesea o masina si ne-am parcat in locul lor).

Primul lucru care ne-a surprins neplacut (desi ne asteptam la asta) a fost ca pe exteriorul castelului inca erau schele si inca se lucra (in urma cu cativa ani au fost niste cunoscuti si si atunci erau schelele).

Taxa de intrare 25 lei/pers + daca vroiai sa faci poze taxa de fotografie era 5 lei (nefiind mult, noi am platit, desi nu era nimeni sa te intrebe daca ai platit sau nu taxa foto).

Primul lucru care m-a surprins placut a fost faptul ca, spre deosebire de Castelul Bran (promit sa revin cu o impresie), aici erau placute care iti spuneau la ce te uiti, ce reprezinta acel obiect sau chiar cateva placute cu o mica lectie de istorie.

In interiorul capelei, era un chitarist (free lancer probabil) care ne-a incantat auzul cu ritmuri medievale, creind astfel o atmosfera de basm.

Ce nu mi-a placut, a fost in curtea interioara: locul unde mai au loc concerte arata cam dezolant si parca nu se potriveau cu peisajul.

In rest la poarta castelului cateva tarabe cu suveniruri si un magazin cu produse de artizanat (procentul de autenticitate parca era mai mare ca la Bran, as zice 50% produse artizanale locale - 50% chinezarii specifice zonelor turistice), alaturi de un restaurant cu specific romanesc.

La intoarcere, datorita unor sensuri unice, am iesit din Hunedoara pe alt drum care ne-a dus in ceea ce in zona se numeste "Pipera de Hunedoara" - o zona cu multe turnulete si decoruri... "inedite" (a se citi materiale de constructii diversificate, tronuri de marmura in curte sau numele proprietarului + o sigla de masina pe acoperisul casei).

Concluzie: castelul merita vizitat si mi-ar placea sa ma reintorc cand nu mai sunt schelele pe exterior.

---

VIZUALIZĂRI: 2003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI