Castelul Cantacuzino — partea I: Istoria

TIPĂREȘTE

Am stat si m-am gandit care ar fi primul obiectiv cu care ar trebui sa incep descrierea ultimului weekend din martie, weekend petrecut cu sotul meu la munte si am decis intr-un final sa incep cu Busteni - Castelul Cantacuzino si asta doar pentru motivul ca pentru Busteni acesta a fost din pacate singurul obiectiv atins. Insa daca va mira titlul sa stiti ca povestea cuprinde 2 parti pentru ca nu aveam altfel cum (nu puteam sa am o poveste comuna despre lucruri diferite).

Sa incepem deci prin a va spune ca dupa o oprire in Sinaia (la care am sa revin in alte articole) am ajuns si la Castelul Cantacuzino, multumesc zlatna vezi impresii pentru ca m-ai facut sa tin minte un obiectiv pentru a-l vizita.

Am ajuns acolo destul de usor, exista indicatoare care va trimit spre Zamora, astfel incat pe partea dreapta (cum mergeti spre Brasov) veti fi indrumat spre castel. Nu pot sa va dau coordonatele GPS ca nu am o astfel de dotare iar ca adresa este Strada Zamora nr 1. De ajuns insa este foarte usor astfel incat nu va puteti eschiva spunand ca nu ati gasit locul.

Am lasat masina la intrarea in curte si dupa ce am achizitionat biletele (20 de lei de persoana pentru vizitarea Castelului) am pornit spre castel. Din pacate cum incepuse un tur ne-am multumit sa facem poze in exterior si astfel timpul a trecut repede.

Dar cine a fost Gheorghe Grigore Cantacuzino? puteti citi mai multe aici ro.wikipedia.org/wiki/Ghe ... ore_Cantacuzino eu am sa spun doar pe scurt. S-a nascut la Bucuresti in data de 22.09.1832 si a decedat tot in Bucuresti dar la data de 23.03.1913. A fost un om politic care a fost de 2 ori primar al orasului Bucuresti (chiar daca pentru perioade scurte de doar cateva luni) si prim-ministru al Romaniei in perioadele 1899-1900 si 1904-1907. Si-a facut studiile la Bucuresti si Paris unde si-a luat si doctoratul in drept in 1858. Numele de “Nababul” i se trage de la averea sa din care a construit 3 palate: Palatul Cantacuzino din Bucuresti, Castelul Cantacuzino din Busteni si Palatul Cantacuzino din Floresti, numit si Micul Trianon aflat acum in ruina.

Revenind insa la Castelul Cantacuzino din Busteni, acesta se afla inconjurat de un parc cu alei care iti poarta pasii spre diferite puncte de atractie: cascade, fantani arteziene, o grota. Am dat si ocol castelului urcand si in Turnul de observatie si peste tot era o liniste desavarsita. Desi ninsoarea isi facuse din nou aparitia, chiar si in acest peisaj parcul tot avea frumusetea lui, iar de pe terasa Castelului privirile cuprind Muntii Bucegi in toata splendoarea lor.

In 1948 castelul a fost luat de comunisti si retrocedat familiei in 2004. Familia decide vanzarea lui in 2008 catre societatea Zamora Estate care se va ocupa de refacerea lui si introducerea in circuitul turistic.

Dupa reintroducerea in circuitul turistic a devenit un punct de atractie culturala pentru aceasta zona aici fiind gazduite diverse expozitii si de asemenea aici se organizeaza serate de muzica clasica „Prahova Classic Nights” eveniment organizat de mezzosoprana Margarita Mamsirova. Ca o paranteza, aceste concerte sunt convinsa ca sunt evenimente deosebite si ele au loc in ultimul weekend al fiecarei luni (am vazut un program care cuprindea si luna iunie).

In afara de Castelul Cantacuzino (partea vizitata fiind considerata corpul 1), mai exista corpul 2 (pavilionul de serviciu), corpul 3 (vila administrativa) si corpul 4 (capela- o bisericuta de lemn).

Aceasta bisericuta de lemn stil maramuresean a fost contruita la cererea sotiei Nababului, in 1927 pe locul unui locas de cult vechi din anii 1700, si care a fost inchisa in 1948 si apoi deschisa si sfiintita din nou in 1994.

Cu cateva minute inainte de ora de vizitare ne-am asezat cuminti in hol asteptand sa vina ghidul.

Am avut astfel timp sa studiem si arborele genealogic al familiei care cuprindea tot peretele aratand astfel o adevarata istorie a unei vechi familii.

A mai venit o familie si astfel calcandu-ne in picioare de multi ce eram impreuna cu ghidul nostru am pornit in explorarea castelului.

Primul lucru pe care l-am aflat a fost ca acest acest castel construit in stil neoromanesc a fost ridicat in 1911 de catre printul Gheorghe Grigore Cantacuzino (zis Nababul) (de fapt nu de el ci la cererea lui, arhitect fiind Grigore Cerchez).

Constructia a durat de fapt cam 10 ani si din pacate printul Gheorghe Grigore Cantacuzino nu a mai putut sa se bucure de acest castel decat 2 ani deoarece a murit rapus de tuberculoza in 1913. La data inaugurarii castelului acesta avea lumina electrica si o retea curenta de apa si in scurt timp si linie telefonica acestea reprezentand elemente moderne ale vremurilor.

Interiorul castelului este fermecator, nu stiu cat de mult sau coerent v-as putea povesti totul, am avut noroc de un ghid minunat care nu pot spune ca si facea meseria, era mai mult, se vedea placerea cu care povestea, si va reamintesc, eram doar 4 persoane, trist dar adevarat.

Vizita noastra in acest castel incepe ca o poveste langa un semineu unde se afla o portretul printului Gheorghe Grigore Cantacuzino (o copie).

Despre ce veti gasi in interior o sa spuna mult si pozele pe care le voi atasa, spun ca puteti admira totul incepand chiar cu usile care au sculptate tabliile cu blazonul familei Cantacuzino si cu feroneria cu diverse modele, plafoanele sculptate diferit in fiecare incapere si prezentate sub forma unor casete pictate cu motive florale (in fiecare camera ne povestea despre ce reprezentau de fapt picturile si nu stiam ce sa fac mai repede, poze, sa-l ascult, sa studiez cu atentie fiecare detaliu pe care puteam sa-l cuprind), mozaicul pe care il veti admira ca pe un adevarat covor, aici chiar pot spune ca prima impresie a fost intr-adevar de covor, ceramica italiana pe care o veti gasi aproape peste tot.

Foarte interesanta prezenta celor 2 scari de lemn care au ca si sprijin doar peretele si care sunt imbinate fara ajutorul cuielor (asta am retinut, daca gresesc accept observatii) sau semineele din piatra de Albesti (actualmente doar de decor deoarece in perioada comunista s-au montat calorifere). Din Sala Principala care era o sala impresionanta se putea ajunge in alte 4 sali.

Sala de bal este cea care te impresioneaza prin prezenta singurului candelabru original iar scara din marmura de Carrara cu balustrada din fier forjat parca te face sa vezi oaspetii castelului mergand intr-o eleganta deosebita spre holul de onoare.

Tot aici regasim si colectia de heraldica in care blazoanele familiilor inrudite cu familia Cantacuzino sunt asezate unele langa altele si unde gasim de asemenea si 12 picturi realizate pe piele de Cordoba si care reprezinta membri ai familiei Cantacuzino pictati in marime naturala. Vom observa insa si 5 locuri goale ale unor Cantacuzini pantru care nu au putut fi realizate portretele neexistand modelele de inspiratie (o sa vedeti acest lucru si in poze).

In vremea comunistilor se pare ca aceste picturi si blazoane au fost totusi protejate ele fiind acoperite cu panza rosie (bine ca nu le-au distrus). Si daca tot vorbim despre distrugere nu pot sa nu mentionez ca peretii au fost zugraviti distrugand astfel frumusetea lor. Exista insa si mici locuri unde s-a indepartat zugraveala pentru a arata frumusetea initiala a peretilor.

De asemenea tot in aceasta sala, pe una dintre laturi se gaseste o mica scena destinata artistilor acelor vremuri si unde se pare ca a cantat si George Enescu, aceasta sala avand o acustica deosebita.

Daca tot vorbim despre legendele vremurilor si despre averea Nababului, precum si de rivalitatea dintre print si rege se pare ca aceasta isi are originea in venirea regelui Carol I la domnia tarii, fiind preferat astfel un principe strain si ca sa-si dovedeasca obarsia imparateasca Nababul i-a cerut lui Nicolae Iorga sa faca cercetari pentru a dovedi aceste lucruri. Cum istoria stiti cum a evoluat mai departe printului Cantacuzino nu i-a mai ramas decat sa faca totul astfel incat sa-si arate (cum ar spune tinerii de azi) muschii. A construit regele Carol Pelesul, a venit si Cantacuzino cu palatul lui si ca sa-si arate averea s-ar fi dus la Carol sa-i „aprobe” pavarea aleilor cu monede de aur. Acesta ca sa nu-l refuze (din rationamente diverse) a incuviintat elegant punandu-i insa urmatoarea problema, cum sa paveze, pe una dintre fetele monedei era chipul regelui si acesta nu poate fi calcat in picioare, pe cealalta fata era stema, astfel ca nici tara nu poate fi calcata in picioare si a acceptat astfel ca monedele sa fie puse pe cant. Totul a fost in regula pana la guvernator care i-a spus ca nici asa nu se poate, pe cant scria „Nihil sine Deo” adica „Nimic fara Dumnezeu” astfel incat in final planul nu a mai putut fi pus in aplicare insa fara a exista un refuz vadit (asta ne-a spus ghidul asta va spun si eu)

Urcand la etaj vom regasi niste sali (care in vremea comunista au fost transformate radical, aici a fost sanatoriu TBC) in care insa exista prezentate niste fotografii pentru a vedea cum aratau ele in vremea lor de glorie.

Site-ul oficial este http://www.cantacuzinocastle.com/ unde aflati mai multe amanunte, preturi si alte taxe, program de vizitare, programul concertelor, etc

In final nu pot decat sa-l rog pe webmaster sa ataseze acest filmulet aceasta reprezentand invitatia de a vizita acest minunat castel.

https://www.youtube.com/watch?v=n1dkzhLo_Hs

---

VIZUALIZĂRI: 3262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI