Povestea Cantacuzinilor şi a splendidelor lor palate

TIPĂREȘTE

În copilărie, îi auzeam des pe părinţi spunând despre oamenii foarte înstăriţi˝ Sunt putrezi de bogaţi, ca Nababul˝. Odată mama mi-a povestit că Nababul avea un palat strălucitor, acoperit cu galbeni de aur. În imaginaţia mea de copil îl şi vedeam strălucind în soare. Ceva, ceva era adevărat dar s-o iau de la ´48 adică şi mai de departe, de la începuturi.

1. Câteva cuvinte despre Cantacuzini

Prima atestare documentară a numelui Kantakouzenos se referă la un ofiţer bizantin care în 1094 s-a evidenţiat în luptele cu cumanii la nord de Dunăre. Ioan al VI-lea Cantacuzino a ajuns guvernator al Peloponezului, vice- împărat şi una din cele mai proeminente personalităţi alel Bizanţului în sec. XV lea. Tot împărat a fost şi fiul său Matei care l-a detronat pe Ioan Paleologu. În mai 1453 în cursul căderii Constantinopolului, membrii de vază ai familiei Cantacuzino au fost decapitaţi, executaţi, aruncaţi în mare sau pedepsiţi prin orbire. Orbirea urmată de aruncarea în temniţă era o practică răspândită în acele timpuri. Singurul supravieţuitor a fost Andronic ai cărui fii împreună cu soţiile şi copiii, ca să scape de urgia turcilor au ales calea bejeniei (mă exprim aşa ca să fiu în tonul epocii, altfel ar fi trebuit să scriu˝ au emigrat˝) fugind cu o corabie genoveză. S-au oprit în Valahia şi Moldova unde au înaintat pe scara socială şi şi-au cumpărat tronuri de demnitari şi apoi domnitori. Poveştile şi ascensiunea Cantacuzinilor sunt o suită de trădari, adultere, denunţuri, grupuri de interese, clientelă, ş. a. m. d.

- În Ţara Românească, domnia lui Serban Cantacuzino a încununat apogeul familiei. El a înfiinţat prima şcoală cu predare în limba română şi a introdus stânjenul ca unitate de măsură a pământului. Nepotul lui Ştefan a fost ultimul domn autohton înainte de perioada fanariotă. Rudele Cantacuzinilor au deţinut demnităţi importante de agă, spătar, postelnic, vistiernic. În timpul lui Ctin Brâncoveanu un Cantacuzino a dirijat spinoasa politică externă a ţării. În timpul domniilor lor au fost construite mănăstirile Sinaia, Colţea, Cotroceni.

- În Moldova, a domnit Dumitraşcu Cantacuzino; Casandra era soţia lui Dimitrie Cantemir.

2. Personalităţi şi personaje din familia Cantacuzino care au marcat prima jumătate a secolului trecut

- Gh. Grigore Cantacuzino numit Nababul (1832-1913) a deţinut una din cele mai mari averi din România la începutul sec. XX. A construit palatul din Buşteni, astăzi muzeu, palatul din Bucureşti sau casa cu lei, astăzi muzeul naţional George Enescu şi palatul domniţei de la Floreşti, neterminat, astăzi ruină. Descendent al împăraţilor bizantini şi al domnitorului Ctin Brancoveanu el a fost un important om politic. Mason, a contribuit la îndepărtarea domnitorului Al. I. Cuza şi aducerea unui domn străin. A fost de două ori primar al capitalei, de mai multe ori ministru, prim-ministru, senator, deputat, preşedinte al partidului conservator. A murit de pneumonie la 80 de ani în 1913, înainte de a vedea terminat palatul Trianon de la Floreşti care se voia rivalul celui de la Versailles. Soţia lui Ecaterina a înfiinţat în Bucureşti leagănul cu acelaş nume care a fost singura instituţie de profil din ţară omologată internaţional în perioada interbelică.

- Prof. dr. Ioan Cantacuzino, a fost una din cele mai strălucite minţi româneşti din prima jumătate a sec. trecut. După studii de ştiinţele naturii şi medicină la Paris şi stadii în spitale de renume, la 38 de ani s-a întors în ţară unde a înfiinţat catedra de medicină experimentală şi institutul de seruri şi vaccinuri care azi îi poartă numele. A fost un savant de renume mondial onorat de cele mai prestigioase universităţi din Europa cu titlul de doctor honoris causa, a fost ministru al sănătăţii, academician, microbiolog, fondator al ramurii de imunologie. A fost descoperitorul unei metode de vaccinare antiholerică (încă actuală), a introdus în ţară o serie de vaccinuri moderne (ex. BCG pentru profilaxia TBC la noii născuţi) şi a organizat principalele campanii antiepidemice (tifos, malarie, holeră) în timpul primului război mondial. Înafară de institutul de seruri şi vaccinuri de pe Splaiul Dâmboviţei şi spitalul de boli de nutriţie îi poartă numele.

-Ion Filotti Cantacuzino a fost fiul marei actriţe Maria Filotti. A fost medic neuropsihiatric şi un prodigios literat şi scriitor de scenarii de film, conferenţiar la Universitatea Radio (nu-mi scăpa nicio emisiune la fel ca şi Seratele muzicale ale lui Iosif Sava) până în anul 1975 când a decedat prematur.

-Maruca Cantacuzino. A fost soţia prinţului Mihail fiul Nababului şi după ce acesta a decedat a lui George Enescu. Provenea din familia nobiliară Rosetti dar prin căsătorie a devenit prinţesă. Era foarte frumoasă dar o fire dominată de controverse, încercări de suicid, despotism. În momentul în care şi-a găsit soţul în braţele surorii ei mai mici, şi-a luat libertatea de a-şi trăi viaţa. S-a îndrăgostit de Nae Ionescu, filozof cu orientare de extrema dreaptă şi publicist. Părăsită de acesta care era cu mult mai tânăr, după o relaţie de 30 de ani în triunghi amoros: soţul- Nae Ionescu şi George Enescu, acceptă să se căsătorească cu cel din urmă. Enescu a fost singurul bărbat care a iubit-o cu adevărat. A murit în Elveţia la 90 de ani şi este înmormântată în cimitirul Pere Lachaise Paris alături de Enescu.

- Constantin Cantacuzino, cunoscut ca Bâzu Cantacuzino, a fost un aviator celebru fiul Marucăi şi a prinţului Mihail şi nepot al Nababului. A câştigat concursul de acrobaţie aeriană în 1933 şi o serie de premii, unele mondiale, în diverse discipline sportive: record mondial la cursa auto Paris- Bucureşti, motociclism, căpitan al echipei de hochei la campionatele mondiale, brevete tehnice în aviaţie. Cu toată bogaţia fabuloasă de care dispunea, din pasiune pentru aviaţie era salariat ca pilot şef la LARES, precursoarea TARS (companie româno-sovietică având sediul în blocul Creditul Minier). După plecarea regelui a fost urmărit de securitate, i s-a ridicat paşaportul dar în 1948 a reuşit să fugă împreună cu sora sa Alice Cantacuzino. Una din soţii a fost Nadia Gray, mama cunoscutei actriţe Linda Gray- Sue Ellen- din serialul Dallas. Ajuns în vest cariera lui Bâzu a luat sfârşit. Participa la concursuri acrobatice şi se întreţinea pilotând avioane utilitare. A murit destul de tânăr la 58 de ani în urma unei intervenţii chirurgicale şi înmormântat în Madrid în cimitirul străinilor.

-Alice Cantacuzino, poreclită Domniţa a fost fiica Marucăi şi a prinţului Mihail şi soră cu Bâzu Cantacuzino. Sportivă de performanţă, dotată cu un curaj extraordinar ea a fost reporter de război în linia întâi a frontului în cel de al doilea război mondial. Era slăbiciunea bunicului ei Nababul care pentru ea a construit palatul Trianon de la Floreşti.

-Maria Ioana Cantacuzino, fiica lui Bâzu, cunoscută ca scriitoare sub numele de Oana Orlea a fost închisă la 16 ani pentru uneltire împotriva Republicii Populare. După ce a reuşit să emigreze a publicat în Franţa o serie de romane în special despre viaţa şi condiţiile de detenţie ale deţinţilor politici dincolo de cortina de fier. A obţinut retrocedarea casteluil Cantacuzino pe care l-a vândut din cauza vârstei înaintate.

3. Castelul Cantacuzino din Zamora, Buşteni, a fost construit de Grigore Cantacuzino- Nababul, terminat în 1901 în stil neoromânesc, arhitect fiind Gh. Cerchez, (acelaş care a proiectat BNR, inst. arhitectură Ion Mincu, faţada palatului Cotroceni, Bursa, etc). Amplasarea castelului peste Prahova în Zamora îi oferă o perspectivă excepţională asupra munţilor Bucegi. Nababul a cerut Băncii Naţionale să-i aprobe să acopere castelul cu monezi de aur. Emil Costinescu fondatorul şi directorul BNR i-a răspuns râzând˝ de ce nu le puneţi pe cant? ˝Cererea a fost reală pentru că în arhivele băncii s-a găsit adresa prin care Nababul cerea eliberarea unei cantităţi mari de monede de aur. Palatul este situat într-un parc enorm în care se găsesc lacuri, arteziene, o grotă. Curtea şi grădina au o suprafaţă de 3.5 ha care se continuă cu 870 ha. pădure.

Castelul în formă de U este format din patru corpuri de piatră: pavilionul central cu demisol, parter şi etaj, vila cu birouri administrative (115 mp), pavilionul personalului cu parter şi etaj (400 mp) şi o capelă de lemn construită în stil maramureşan. Pavilionul central transformat în muzeu dar şi loc de desfăşurare a unor evenimente artistice şi culturale are o amprentă la sol de 1200 mp şi desfăşurată cu etaj şi demisol 3150 mp. Este construit din piatră de râu pe o fundaţie de beton. În lipsa monedelor de aur care să-l acopere a fost învelit cu ţiglă. Ca dimensiuni poate fi comparat cu Complexele Cotroceni sau Peleş fiind unul din cele mai mari palate din ţară. Am intrat în castel urcând pe o scară de marmură. În hol ca şi în celelalte camere pereţii au fost acoperiţi după naţionalizare şi transformarea castelului în spital, cu vopsea verde de ulei. În schimb mozaicul veneţian, dalele de gresie decorativă, parchetul cu intarsii, stucaturile colorate se păstrează perfect. Deasemeni şemineele de faianţă albă, vitraliile comandate la Veneţia şi pe care sunt redate chipurile Cantacuzinilor, uşile sculptate cu blazonul familiei, plafoanele cu casete sunt într-o foartă bună stare de conservare.

În salonul principal de la parter înconjurat de o frumoasă scară de lemn sculptat se găsesc două colecţii unicat în ţară: tablouri în mărime naturală care acoperă pereţii salonului şi reprezintă arborele genealogic al Cantacuzinilor începând cu împăraţii Ioan şi Matei (sec. XIII, singurele care lipsesc) Tablourile boierilor autohtoni încep cu postelnicul Constantin Cantacuzino şi soţia sa Elena, ale altor mari dregători ajungând la domnitorii Serban şi Stefan si soţiile acestora. Boierii din cele două ţări româneşti au acoperit 300 de ani de istorie. Cele 12 portrete pictate pe piele de Cordoba au fost salvate de distrugerile şi mânia proletară de după naţionalizare fiind acoperite cu pânză de sac.

Salonul de recepţie a fos transformat în depozit şi a rămas încuiat 50 de ani. Tot în salonul central este cea mai mare colecţie de heraldică din ţară cuprinzând blazoanele marilor familii înrudite de boieri: Băleanu, Rosetti, Balş, Ghika, Brâncoveanu, etc. Vitraliile comandate la Veneţia, frumos colorate au desenate figurile domnitorilor cantacuzini. Din păcate după ce castelul a intrat în proprietatea statului, mobilierul, candelabrele (cu excepţia unuia singur) au fost furate. Am putut vedea un singur salonaş cu mobilă originală şi câteva fotografii de epocă cu mobilier în stil românesc.

Într-un review anterior postat cu ocazia vizitării expoziţiei Salvador Dali organizată în castel în vara 2015 vezi impresii am scris următoarele: După revoluţie castelul a mai funcţionat un timp că sanatoriu MI până ce a fost retrocedat în urma unui proces care a durat zece ani. Ultima moştenitoare în linie directă a Nababului, a fost octogenara Ioana Cantacuzino. Era fiica celebrului pilot Bazu Cantacuzino şi nepoată a Marucai Cantacuzino. A fost cunoscută ca scriitoare sub numele de Oana Orlea. S-a consacrat cu un roman scris la Paris despre gulagul românesc. Neavând urmaşi, fiind foarte bătrână pentru a face faţă administrării unui întreg domeniu şi fără lichidităţi pentru refacerea castelului, l-a vândut. A decedat în 2014.

Societatea Zamora Estate a cumpărat cu 30 mil eu atât castelul cât şi cele 1000 ha pădure care-i aparţineau. Acţionarii acestei firme sunt un rus, doi germani şi un român (acesta având o participare de doar 6%). După anul 2008 castelul a fost reabilitat şi in 2010 dat circuitului public. In încinta castelului a fost deschis în 2013 un rafinat restaurant de lux Canta Cuisine cu un bucătar chef cu renume internaţional şi natural, cu preţuri pe măsură. Din taxele de vizitare, restaurant si bilete la concerte se estimeaza ca in 2015 se va realize o cifra de afaceri de 800000 eu. Proprietarii domeniului intenţionează să dezvolte în următorii ani o staţiune de lux în Zamora cu hoteluri de cinci şi patru stele, teren olimpic de golf, fabrică de biomasă, cu o investiţie de un milliard de euro. Staţiunea se va numi Zamora Golf, Ski&Holiday Resort şi va fi realizată din fonduri proprii dar mai ales atrase. Deşi se anticipa darea în folosinţă parţială în 2016, lucrările nu au început din lipsă unor avize şi aprobări.

4. Casa cu lei sau palatul Cantacuzino din Bucureşti este una din cele mai frumoase construcţii din capitală, ridicată în 1901 de arhitectul Berindei în stil baroc francez de inspiraţie Louis XVI lea. Clădirea are un demisol înalt care este şi soclul întregii construcţii, două etaje şi mansardă. Parterul are ferestrele în arc de cerc prevăzute cu balustrade de piatră, la etajul unu sunt ferestre dreptunghiulare cu balconaşe de fier forjat şi mansarda este bogat ornamentată cu statui, amoraşi, ghirlande de flori în piatră. Ceeace atrage privirea este copertina în formă de scoică şi cei doi lei de o parte şi alta a intrării. Interiorul palatului este opulent şi de gustul cel mai rafinat: picturi murale de Mirea, Verona, Vermont, coloane de marmoră roz, onix, statuete de bronz, pereţi lambrisaţi, piele de Cordoba. Iniţial s-a crezut că palatul poate fi construit cu 400000 lei (echiv. 400000 fr.) El a costat 700000 lei. La inaugurarea din 1906 au fost invitate 600 persoane cărora le-a fost impusă condiţia ca bărbaţii să poarte toate decoraţiile primite iar femeile să fie îmbrăcate ca la un bal al curţii regale. Au participat prinţii moştenitori Ferdinand şi Maria. După moartea Nababului, palatul a revenit fiului său Mihail care decedând în 1929 l-a lăsat prin testament moştenire soţiei sale Maruca. Aceasta s-a căsătorit (1939) cu G. Enescu. După moartea lui Enescu, Maruca l-a donat statului român cu condiţia ca aici să se înfiinţeze un muzeu memorial. Din 1956 palatul a devenit muzeul naţional G. Enescu. Palatul este înscris în lista monumentelor Patrimoniului European

5. Micul Trianon de la Floreşti s-a vrut să fie o replică a palatului cu acelaş nume de la Versailles. A fost construit după planurile arhitectului I. Berindei înre anii 1911-1913, proprietar fiind Nababul care dorea să-l doneze nepoatei sale Alice, numită Domniţa. Palatul avea la parter 15 camere din care salonul de onoare era de 70mp. A fost construit cu trei etaje din cărămidă placată cu piatră de Albeşti. Zidurile exterioare au un metru lăţime iar fundaţia şi demisolul sunt din piatră brută, ceeace explică extraordinara rezistenţă în timp a acestei construcţii supusă raptului şi devalizării. În 1913 când palatul era practic terminat şi mai necesita câteva finisaje interioare, Nababul a murit de pneumonie iar urmaşul lui Prinţul Mihail n-a mai fost interesat de construcţie. În primul război mondial nemţii au luat tabla de pe acoperiş şi au demontat sobele. Au urmat localnicii care au furat tot ce au putut. Un timp a fost sediu CAP apoi din 1965, sanatoriu TBC. Zidurile interioare au fost distruse de cutremurul din 1977. Astăzi e o ruină. Am vrut să-l vizităm dar n-am avut curaj să intrăm din cauza unei haite ameninţătoare de câini. M-am limitat să-l pozez extra muros şi să-mi închipui ce bijuterie arhitectonică ar fi putut deveni dacă... După 1989 palatul a fost retrocedat urmaşilor familiei Cantacuzino care l-au vândut omului de afaceri Radu Tudorache. Ceva, ceva, are de gând în legătură cu refacerea palatului pentru că am văzut nişte schele care susţin zidurile. În timpul documentării la acest review am găsit următoarea informaţie dătătoare de speranţă:

„“Micul Trianon are nevoie de aproximativ 20 milioane de euro pentru a fi restaurat. Radu Tudorache şi urmaşii familiei Cantacuzino au început lucrările anul trecut (2012 – n. n.). Au adus maeştri pietrari din Franţa, deoarece vor să recupereze tot ce se poate din vechea clădire şi să păstreze exteriorul intact, aşa cum a visat Grigore Cantacuzino. În interior, însă, zidurile vor fi consolidate şi se va da o funcţionalitate modernă, deoarece am înţeles că vor să facă un centru internaţional de conferinţe, poate cel mai mare din sud-estul Europei. Chiar ambasadorul Franţei din România s-a implicat în acest proiect şi a cerut directorului de la Michellin Floreşti să ofere sprijin familiei Cantacuzino”, a declarat în exclusivitate pentru Max-Media.ro primarul comunei Floreşti, Eugen David. ”

Mergând mai departe cu investigaţiile pe net, am găsit următoarea informaţie din 10 august 2015: Vă invităm să participați la Concursul de Idei ”Restaurarea, punerea în valoare și refuncționalizarea Palatului „MICUL TRIANON”, Domeniul Cantacuzino Florești - Prahova”, organizat de de Ordinul Arhitecţilor din România. Calendarul, informațiile necesare și documentația de concurs pot fi consultate la adresa http://oar. squarespace.com/concurs-micul-trianon/

Doamne Ajută!

Poate v-am plictisit cu povestea acestei familii, mărirea şi decăderea ei. Un aspect trebuie reţinut: Nababul avea o avere colosală dar ea a fost acumulată în aproape 500 de ani, nemaiţinând seama că atunci când s-au refugiat Cantacuzinii n-au venit în ţară cu mâna goală. Astăzi, oamenii sunt mai grăbiţi. Adună sute de milioane de euro doar în câţiva ani. Rezonanţa Schumann? Posibil. S-a scurtat timpul în care se face o avere.

---

VIZUALIZĂRI: 5748 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI