Castelul Cantacuzino - un obiectiv turistic deosebit!

TIPĂREȘTE

Finalul săptămânii trecute ne-a prilejuit întâlnirea cu stațiunea prahoveană Bușteni, pe care am descoperit-o la pas în cele două zile petrecute aici. Și pentru că un obiectiv foarte important din această localitate este Castelul Cantacuzino, bineînțeles că nu puteam rata nici noi oportunitatea de a-l descoperi.

Am vizitat Castelul Cantacuzino sâmbătă la orele prânzului, profitând și de faptul că am ajuns aici cu doar câteva minute înainte de a începe o tură de vizitare. Accesul către obiectiv este simplu de realizat: din bulevardul Libertății care străbate Bușteniul (DN 1) se desprinde spre dreapta strada Griviței (pe sensul de deplasare Sinaia-Predeal), se trece peste calea ferată și apoi se continuă pe strada Zamorei pe care se urcă ușor până la poarta castelului. De altfel, prin stațiune sunt numeroase indicatoare către Castelul Cantacuzino, așa că nu aveți cum să ratați drumul spre obiectiv.

Noi am parcat mașina la aproximativ 100 de metri de obiectiv, pe marginea străzii la umbra unor brazi falnici. Am coborât din mașină și am pornit încetișor spre Castelul Cantacuzino, verificând totodată să avem aparatul fotografic la noi. Nu de alta, dar vizitarea obiectivului fără să facem și niște poze aici nu ne-ar fi mulțumit pe deplin. Ajunși la poarta obiectivului am găsit afișate atât tarifele, cât și programul de vizitare, pe care le voi detalia la final de review. Am pășit nerăbdători pe aleea castelului și am ajuns imediat în dreptul barierei, unde există un chioșc de bilete; am achitat rapid 46 de lei în total pentru doi adulți și am fost îndrumați să ne îndreptăm rapid către castel, pentru a prinde tura de la ora 12.15 (interiorul se vizitează doar cu ghid și turele sunt organizate la diferență de o oră una de cealaltă). Am urcat rapid aleea spre obiectiv și am ajuns la ușa prin care este permis accesul turiștilor în interior. Am intrat într-un vestibul unde este afișat arborele genealogic al familiei Cantacuzino; ne-au fost verificate aici bonurile fiscale ce țin loc de bilete, apoi am fost invitați să urcăm în partea dreaptă pe o scară masivă realizată din marmură de Carrara.

Am ajuns astfel în prima sală vizitată aici – Holul Central; din această încăpere se poate intra în alte patru camere. La o primă vedere, încăperea impresionează prin dimensiunile sale și prin pardoseala care s-a conservat într-o stare foarte bună. Ghida noastră s-a poziționat în fața unui șemineu din încăpere și a început prezentarea, realizând la început un scurt istoric al obiectivului. Am aflat astfel că acest palat a fost ridicat la dorința prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (a trăit între 1832-1913), unul dintre cei mai înstăriți oameni din acele timpuri, o personalitate importantă pentru viața politică a vremii, el fiind în două rânduri primar al Bucureștiului și tot de două ori prim-ministru al României. Gheorghe Grigore Cantacuzino era poreclit în epocă ”Nababul” pentru averea colosală pe care o deținea. Acesta a construit încă două palate în afara Castelului Cantacuzino de la Bușteni. Unul dintre palate este situat în București și în prezent găzduiește Muzeul Național George Enescu, iar celălat se află tot în județul Prahova, la Florești, însă astăzi este puternic degradat.

Construcția Castelului Cantacuzino de la Bușteni a demarat în anul 1901, aici fiind un domeniu mai vechi al familiei. Ridicarea edificiului a durat 10 ani, iar lucrările au urmat planurile cunoscutului arhitect Grigore Cerchez. Palatul a fost finalizat în anul 1911 și s-a aflat în posesia familiei Cantacuzino până în anul 1948; în urma naționalizării, în palat a funcționat un sanatoriu TBC, iar cele mai multe dintre piesele de mobilier au fost distruse ori furate. După Revoluția din 1989, Castelul Cantacuzino a fost revendicat și obținut de către moștenitorii săi legali, ulterior a fost vândut către un grup de investitori și a intrat în circuitul turistic în anul 2010.

Cam acestea sunt amănuntele pe care am reușit să le reținem din istoricul prezentat de către ghida noastră. Ne-au fost prezentate apoi diverse informații privind încăperile prin care am intrat.

Aflându-ne în Holul Central, am aflat că șemineele din palat - deci și acesta din încăperea în care ne aflam - nu mai sunt funcționale; ele au fost înfundate atunci când a fost introdusă în clădire încălzirea centralizată. Pardoseala încăperii este realizată din ceramică glazurată mai veche de o sută de ani, lucrată și adusă din Italia; decorarea pardoselii cu motive florale îi conferă acesteia aspectul unui covor, iar pe margine este realizat un brâu decorat cu motivul dragonului, animal ce simbolizează puterea. Ușile care permit accesul în celelalte încăperi sunt lucrate în lemn de stejar și sunt decorate cu diverse motive vegetale; pe ușa de la biroul ”Nababului” este sculptată în lemn stema familiei Cantacuzino. În ceea ce privește feroneria și cremoanele, acestea sunt la rândul lor originale; ni s-a explicat că sunt turnate în bronz la Paris.

Pereții au fost inițial decorați de pictori venețieni, însă după naționalizarea castelului au fost acoperiți cu mai multe straturi de vopsea. Norocul a făcut ca vopseaua să fie aplicată de la frize în jos, ceea ce a făcut ca tavanele să rămână cele originale în tot castelul. În sala de audiențe, o altă încăpere pe care am putut-o admira din holul central, ne-a fost prezentată friza cu păuni, rămasă la rândul ei nealterată.

După ce am primit toate aceste explicații, ghida ne-a condus către o altă încăpere aflată la acest nivel; este vorba despre cea mai frumoasă și totodată cea mai bine conservată încăpere din acest palat – Sala de Recepții. În această încăpere aveau loc diferite recepții la castel, dar și unele serate muzicale, întrucât sala beneficiază de o foarte bună acustică. Într-o latură a încăperii ne-a fost indicată o scenă mică, unde a cântat de mai multe ori George Enescu.

Pe una dintre laturile acestei încăperi se află în partea superioară o galerie cu picturi realizate pe piele de Cordoba, care înfățișează doisprezece dintre cei mai importanți membri ai familiei Cantacuzino. Portretele sunt pictate în mărime naturală, personajele stau în picioare și sunt îmbrăcate în veșminte somptuoase. Tot în această frumoasă încăpere este expus deasupra șemineului un portret de mari dimensiuni al ctitorului castelului – prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino. Acesta este redat așezat într-un jilț. Ghida ne-a explicat că tabloul este o copie, originalul acestuia fiind expus la Muzeul de Istorie și Artă din Ploiești.

Un alt element de originalitate pe care l-am putut admira în această sală este o colecție de blazoane ale celor mai importante familii românești cu care erau înrudiți Cantacuzinii. Am putut observa blazoanele unor familii cunoscute în istorie, cum ar fi Cantemir, Mavrocordat, Racoviță, Bălăceanu ori Bibescu. Totodată, vitraliile ferestrelor sunt la fel de spectaculoase, ele având inserate chipurile unor membri importanți ai familiei Cantacuzino.

În ceea ce privește candelabrul din încăpere, am aflat că acesta este cel original, fiind turnat în bronz la Paris în stil neobizantin.

Ghida ne-a explicat apoi că Sala de Recepții este atât de bine conservată deoarece printre cei care au administrat palatul după naționalizare s-au numărat și oameni iubitori de frumos care au înțeles valoarea acestor opere de artă și nu au dorit să distrugă ceea ce mai rămăsese intact. Astfel, sala a fost transformată într-un fel de depozit, picturile au fost protejate prin acoperirea lor cu pânză și timp de aproximativ 50 de ani ușile încăperii au rămas încuiate.

După toate aceste explicații, am trecut rapid la realizarea de fotografii, întrucât pe timpul cât au fost prezentate detaliile am ascultat cu mare atenție spusele ghidei noastre. Dacă ar fi un lucru care m-a nemulțumit oarecum, acesta este faptul că explicațiile ghidei veneau parcă prea rapid de la o sală la alta... Erau destul de mulți vizitatori în tura noastră, astfel că în graba de a nu rata ceva important din explicațiile oferite, ne cam înghesuiam să facem poze repede, cu toții în același timp.

Lângă Sala de Recepții am fost conduși în Sala de Mâncare a castelului, locul unde era păstrată vesela. Încăperea comunică printr-o ușă laterală cu bucătăria castelului, care se afla la nivelul inferior. În această sală este inscripționată în limba latină deviza familiei Cantacuzino, care se traduce astfel, conform spuselor ghidei: ”Necazul te învață! ” sau, altfel spus, ”Ceea ce nu te doboară, te întărește! ”. Șemineul existent în această încăpere este foarte frumos decorat și are în cele patru colțuri simbolul ”crucea bizantină”, brațele egale ale crucii fiind acoperite cu foițe de aur.

După toate aceste interesante explicații primite, am fost invitați la nivelul superior al castelului. Am urcat pe scara masivă din marmură, pe a cărei balustradă realizată manual din fier forjat am fost îndemnați să descoperim diverse elemente vegetale, simboluri ale prosperității: spice de grâu în care se puteau observa chiar și boabele sau știuleți de porumb de diverse dimensiuni.

Am ajuns astfel în Sala Ardelenească a castelului. Explicația pentru această denumire este una simplă: sala a fost numită astfel deoarece prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a decorat încăperea cu diverse obiecte aduse din Ardeal. Această încăpere făcea legătura între dormitoarele castelului aflate la acest nivel. Pe unul dintre pereții încăperii sunt expuse portretele lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, al soției sale și ale copiilor acestora.

Ghida ne-a mai spus că Regina Maria a României participa deseori la evenimentele importante din viața familiei Cantacuzino. Astfel, într-una din încăperile alăturate, am fost invitați să vedem o expoziție dedicată Reginei Maria. Ni s-a explicat faptul că mobilierul de aici a fost adus de la Castelul Peleș din Sinaia, în baza unei colaborări. Am putut admira portretul Reginei Maria la încoronare, iar pe biroul din încăpere se afla o mapă cusută manual cu monograma regală, precum și o călimară care a aparținut reginei, piesă adusă din colecția Castelului Pelișor.

După ce am admirat piesele din expoziția dedicată Reginei Maria, am înaintat către Galeria castelului. Am ajuns astfel pe un coridor de unde am putut admira în voie Sala de Recepții printre numeroasele arcade existente. Privită de sus, Sala de Recepții ni s-a părut a fi chiar și mai frumoasă decât am perceput-o la nivelul inferior.

În continuare am ajuns lângă o scară realizată din lemn de stejar, dar într-un mod foarte ingenios. Accesul vizitatorilor pe acestă scară nu este permis; ea duce către turnul castelului și este construită astfel încât se susține doar pe perete prin greutatea proprie, fără a avea un alt punct de sprijin. Ceea ce ne-a mai surprins este că scara are lemnul îmbinat într-o manieră specială, nefiind folosite cuie.

Acestea fiind spuse, ghida ne-a invitat să ne apropiem de ferestre pentru a putea admira de sus o frumoasă panoramă asupra stațiunii Bușteni. Ne-a adresat totodată rugămintea de a realiza fotografii fără să deschidem ferestrele, ceea ce am și făcut. Cu această mică ședință fotografică în care am imortalizat Bușteniul, vizita noastră în interiorul Castelului Cantacuzino a luat sfârșit. După ce am mai admirat preț de câteva clipe frumusețile din jurul nostru, am coborât scările și am ajuns lângă un micuț magazin de suveniruri, de unde cei interesați își pot procura diverse obiecte care să le amintească de vizita lor aici. Noi ne-am mulțumit cu fotografiile realizate și am ieșit în curtea interioară a castelului, având ca scop să urcăm în turnul de vânătoare aflat pe latura din spate a castelului. Până să ajungem acolo ocolind prin partea dreaptă, am mai remarcat că palatul este construit sub forma literei U, iar deasupra ieșirii în curtea interioară este inserată placa fundamentală ce marchează momentul inaugurării castelului (anul 1911) .

După câteva fotografii realizate în foișorul de vânătoare, am coborât către bisericuța castelului aflată în apropiere, parte integrantă a acestui spectaculos domeniu. Micul lăcaș de cult poartă hramul ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și este construit din bârne de lemn în stil maramureșean.

Chiar dacă vizita în interiorul obiectivului a durat aproximativ o jumătate de oră, noi am zăbovit cam tot atât timp admirând frumoasa grădină a castelului. Aleile din fața palatului, straturile de flori, statuile și fântânile arteziene fac din acest spațiu un loc deosebit. Și ce ai mai putea spune când în fața ta, printre toate aceste frumuseți din fața castelului, se deschide totodată o panoramă spectaculoasă asupra Bucegilor?! Să nu uit... bazinul uneia dintre fântânile arteziene de aici este plin cu pești, motiv de încântare pentru cel mic care oricum dăduse dovadă de o răbdare neobișnuită, ascultând fără să facă mofturi indicațiile ghidei de la castel. Așa că l-am lăsat să zburde în voie pe pajiște și să admire peștișorii până când s-a mai plictisit și am hotărât să încheiem vizita noastră aici.

În final, mai pot adăuga faptul că în incinta castelului funcționează și un restaurant, astfel că doritorii pot servi masa aici pe terasa castelului beneficiind de o priveliște deosebită. Noi nu am fost interesați de acest lucru acum, însă la o altă vizită, cine știe?!

Pentru cei interesați de vizitarea obiectivului voi prezenta în final de review tarifele și programul de vizitare, așa cum le-am găsit noi. Așadar, tarifele actuale pentru vizitarea obiectivului sunt: 23 lei/adult; 17 lei/pensionar; 17 lei/student; 11 lei/copil între 12-18 ani; 6 lei/copil între 6-11 ani; copiii sub 6 ani beneficiază de intrare gratuită (Uraa! Ne-am scos și noi un pic! :) ). Fotografierea pentru amatori este inclusă în aceste tarife, iar pentru profesioniști lucrurile se schimbă semnificativ: foto profesionist (maxim 1 oră) – 500 lei exterior, 500 lei interior sau 800 lei interior+exterior. Video profesionist (maxim 1 oră) înseamnă niște tarife substanțiale deasemenea: 700 lei exterior, 700 lei interior sau 1200 lei interior+exterior. În ceea ce privește programul de vizitare, puteți veni aici în fiecare zi a săptămânii după următorul program: de luni până joi între orele 10.00 și 19.00, iar de vineri până duminică între orele 10.00 și 20.00. Având în vedere că vizitarea interiorului se face numai cu ghid, turele de vizitare se fac din oră în oră începând cu 10.15 și terminând cu 19.15 pe timpul weekendului. Există și tarife de intrare separate pentru grupuri de minim 20 de persoane pe care am avut inspirația să le fotografiez, așa că voi atașa imaginea prezentului review.

În încheiere, recomand vizitarea Castelului Cantacuzino, cu siguranță unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe Valea Prahovei!

Vă dorim o vară reușită!

---

VIZUALIZĂRI: 3209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI